Blog cu... recente si incomode!

newsbuzau.ro - NEWS BUZAU TV - ON AIR!

2012-01-08T18:50:00.000+02:00

newsbuzau.ro - NEWS BUZAU TV - ON AIR!

newsbuzau.ro - Un ALTFEL de RADIO - NEWS BUZAU

2012-01-08T18:48:00.000+02:00

newsbuzau.ro - Un ALTFEL de RADIO - NEWS BUZAU

Despre “Noi” sau “Otravurile lui Mithradates” din fiecare

2011-08-14T13:55:00.003+03:00

Motto: “Nu intri in rai maine, nici poimaine, nici peste zece ani; intri ACUM, daca esti sarac si rastignit”

Cand ati stat de vorba cu voi insiva ultima data? Nu in mod psihanalitic, nu mistic, nu scalambat in mundan sau hazliu in infantilismul tarziu….ci pur si simplu…cand? Potrivit “Pastorului lui Hermes” una dintre cele mai vechi scrieri crestine, fiecare dintre noi are atat un inger cat si un demon interior. Nu de putine ori suntem sfasiati in interiorul nostru prin adasarea lui “da-nu” si cedam cel mai adesea variantei care ne convine. Intotdeauna ne vom gasi la granite subtire a lu Schiller si Goethe, adica la limita introversiei si extroversiei, la omul din interior versus cel din exterior, la fasonarea, spoiala eonica a gardului vopsit si a fiorosului leopard din interior. Si oare cine a construit aceasta cusca, oare cine a hranit gratiile ei infame, oare cine a facut aceasta dedublare de acum? Totul ni se pare ca niste “otravuri ale lui Mithradates” – relatia cu orice fel de rau, care printr-un procedeu anume isi pierde efectul fatal, facand sa devina totul suportabil la modul cel mai surprinzator? Cine isi mai adice aminte de “carpe diem-ul” “Cainelui din Sinope” – Diogene? Care prin faimosul sau “butoi” face elogiul supravietuirii la limita, sfidand conventiile? Suntem robi si sa recunoastem, un rob nu are decat elibertatea lantului sau….nu suntem liberi deloc! Cine crede ca este liber se imbata cu apa rece…suntem noi in noi insine mai departe de noi decat noi de noi, deci suntem robii nostrii eterni atata timp cat nu ne descatusam cu noi si pentru asta trebuie sa ne cunoastem. Pare un sofism ieftin, de cafenea tip “Capsa” interbelica, sau “La Felinare”-le buzoian…dar nu este. Suntm proprii nostri robi intre un “da” angelic si un “nu” demonic ce se luptaatat de Talmudic in noi. Luxurianta vorbarie tip: ia pastila, citeste cartea asta, asculta-ti instinctele, descatusaza-ti energiile, etc nu sunt decat glume bune in fata acestui “Noi”. Cat de mult ne intelegem noi, pe noi insine? Cat de mult ne cunoastem? Cat de des fugim in altii de noi insine? Am o vorba…”mine-insuti” si “tine-insumi” si este perfect adevarat! Ne confundam, murim de dorul contopirilor efemere pentru a nu ramane noi cu noi insine niciodata singuri. Ne drogam lent cu Hammerfall, cu INNA, cu Mozart – Eine Klaine, cu AC DC, cu Adriani (ne)minuni si altele numai sa nu dam cu ochii de “noi – insiva”…oare de ce? Nu trebuie sa cauti raspunsuri sleampete in Faust, la Wagner – Parsival, la Schopenhauer, la Nietzsche – Zarathustra sau in Feud - “Interpretarea viselor” si nici macar la Tarkovsky sau Dostoievsky ca sa gasesti raspunsurile, sau ca sa te afle ele pe tine…ci totul e mult mai simplu decat crezi….IN NOI! Faceti-va timp sa vorbiti cu voi, cu noi, cu el-ea, cu ea-el si veti fi mai mult castigati decat daca cititi tomuri intregi de carti sau cartea servita cu “Adevarul” sau “Jurnalul National”. Amnezia copilariei, denuntata de Jung incepe atunci cand nu mai vorbesti cu tine insuti, cand nu mai suspini din interior odata cu…”Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?” (Ps.41.6). Limita minimei rezistente trebuie depasita si nu inseamna “eo ipso” – evitarea neplacerii (ce zice lumea daca ma aude vorbind “singur”???), ci echilibrul (“Calea imparateasca” – parintii neptici) dintre placerea de a vorbi cu tine si neplacerea asta, incastrata in psihoterapie mundana. Unde este sarbatoarea Junimii in noi? “Cand a venit Creanga la Junimea si si-a citit el singur povestile – zice Panu – a fost o adevarata sarbatoare” – imaginati-va cum este sa-ti citesti singur dialogul cu tine insuti….fenomenal! Am gasi caile de comunicare si puntile de legatura intre “Eu” si “supraEu”, intre miscarea elicoidala a sufletului si cea rectilinie a mintii. Realizati asta, vorbiti cu voi, din cand in cand, altfel veti muri pentru voi insiva.
“Pasesc inaintea gandurilor mele intr-o mare coloana de liniste” L.Bloy.

Iulian Gavriluta din “Recente si Incomode”

“Pascha” – Marea Trecere ce nu trece, sau despre sfortarile victoriei “a la Pyrrhos” a lui “homo anonymous”

2011-04-22T19:44:00.000+03:00

Motto: „Cine nu stie ce este, pentru ce este, de unde vine si incotro merge, este un zero absolut, care vine din zero absolut si se îndreapta tot spre un zero absolut – adica un NIMENI ENORM!”

Pastele, “Pascha” – Marea Trecere, care ne ingheata neuronii si ne dilata aorta, este culmea culmilor omenesti, punctul de strategica rupere a rarunchilor gandirii si a logicii carteziana…este pedagogie divina “high level”…clar! Totul este “Pascha”! “Homo anonymous”, var cu “homo ludens” si frate cu “homo vanitas” este cel care in mod uzurpator s-a cocotat pe mintea si sufletul lumii de azi si nu se mai vrea dat jos nici cu batul. El, capusa veacurilor armaghedonice, introneaza renascentist scofalsitoarea-i minte in locul minunii, daramand arhetipurile “precum in Ceruri asa si pe pamant”, intr-un tapsan al kisch-ului monden. Pirus (Pyrrhos), a fost pentru o scurta perioada si rege al Macedoniei, dar cu ce pret? Victoria-i a fost la fel de costisitoare ca si esecul…la fel cum omului recent ii este indiferent Pastile sau Craciunul…de aici si confundarea lamentabila, mediatizata atat de belzebutian de tembeliziunile de acum. Prea des, saltimbancii valorilor actuale, traduc”sabahtani-ul” iisusiatic cu persoana intai, timpul trecut – “a abandona”, desi el poate fi foarte bine in ebraica tradus si cu “a slavi” (“Eloi, Eloi, lama sabahtani” = “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit”, poate fi tradus fara nicio problema si asa: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cat M-ai proslavit”!). Oare unde ne e speranta? De multe ori am crezut ca de fapt traim in romanele lui Orwell si nicidecum in anii de gratie ai zidirii, altfel nu-mi explic de ce simbolurile onirice le interpretam mereu prin prizma psihanalizei freudiene si nu prin ce a seductiei filocalice (“filos+kalos” – iubire de frumos). Uite un exemplu: Pastele…ce mai inseamna el pentru crestinii de astazi? Cozonaci, oua rosii, gratare, urari sablonoide luate cu “copy paste” de pe internet sau de aiurea si c-am atat. Trist! La biserici, preotii super aglomerati de nimicurile “care-I va judeca” savarsesc o Liturghie mumificata, in mod mecanicist, fara sa intelaga ceva din ea si fara sa dea “cofita cu apa vie”, ascultatorilor cascati…la propriu. Si totusi, “minunea minunilor”, Hristos intelege “huma insufletita” si vine an de an si aprinde Lumina Sfanta la Mormantul Domnului si toata sleatha de Mosad-ari, CIA-isti, NSA-isti si NASA-isti nu reusesc sa explice minunea venirii de peste 2000 de ani a “Luminii Sfinte”, care este altceva decat foton sau caldura…..este “lumina Zilei a8-a Creatiei”, “Lumina dumnezeiasca a Taborului”…cati se duc in Tenerife si cati la Ierusalim? Nu am auzit sa fie ingramadeala pe biletele de turist pentru acea destinatie. Fiti cu ochii pe “Lumina Sfanta” de la Mormantul Domnului din Ierusalim….cand va fi un an in care nu o sa mai apara, luati-va degrab patul si mutati-va in munti, sfarsitul este aproape si lasati horoscopurile din “Can-Can” si alte calendare mayase de perete. De ce atata putinatate in gaoacele mintii umane? De ce vrea asa degrab “ludens-ul” sa treaca in “anonymous”? Ati fost la Inviere? Ati luat Lumina Sfanta? Pastrati-O in voi insiva, in privire, in minte, in inima, in aproapele si departele vostru si in case….fiti voi insiva, atat cere Cerul si Pamantul in aceasta seara minunata. Inchei cu Leon Bloy, citat de Vulcanescu – martirul inchisorilor comuniste, in “Chipuri ale spiritualitatii romanesti”: “Doua lucruri adanc uitate de toti crestinii, aproape fara exceptie… Intai: Avem dreptul sa cerem tot lui Dumnezeu. Al doilea: Dumnezeu nu are nimic sa ne refuse”….Voi, cititorilor ce ati cerut la primul “Hristos a inviat!”? “Adevarat a inviat!”….eu stiu ce am cerut si-mi va fi! Sarbatori line, romanesti!

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,

Pr.Iulian Gavriluta

De mult, de putin....!

2011-01-19T15:16:00.003+02:00

De mult nu mai visez ca s fulg/
De mult nu mai merg la inmormantari de vise hade
De putin timp nu mai scriu mirosuri calde
De foarte putin nu mai te aud in tine...tarandu ti picioarele prin mine!
Dar ma voi regasi in picatura de roua
in diminetile ti umede de suflul iesirilor din mine
Si voi umple golurile materiei ce plange dupa noi
Voi intra in ele si ele in mine si vom fi una
odinioara, pe aria vietii, visam gandul lumii!

« Emfaza » timpului-hazuv

2010-12-12T13:53:00.003+02:00

« Emfaza » timpului-hazuv

Motto : « Casa este pantecele, este Universul si este uterul care adaposteste sufletul, este templul in care viata capata sens, este insasi dimensiunea antropologicului... » Andrei Tarkovski «Filmul ca rugaciune »

Exista cu siguranta randuri care se citesc usor, unele care nu se digera bine si altele care nu pot fi inmuiate. Mi-ar place ca aceste asterneri din buricele degetelor, pe tastele calculatorului sa fie in toate aceste trei stari sau turnate intr-o a patra dimensiune (unificarea spatiu-timp, Einstein). Interesant cum sufletul si gandurile se coboara ca niste imense arhetipuri jungiene, sau ca « mirul ce se coboara pe crestet...» si se toarna pe calea impulsurilor sau a bitz-ilor in mintea si sufletele dumneavoastra. Cu siguranta nu exista intamplare ca, voi dragii mei cititi aceste randuri, e doar minunata « gravitatie informationala » sau alegoria unui fulg de zapada adasand pe crengile copacilor goi de ei insisi. Ca in filmele lui Andrei Tarkovski, « ne-casa » timpului cu acel prezent continuu din « casa » nu este decat concentricitatea lumilor deplina dar si distincta in inimile unui Eu ce experimenteaza inca mustul vietii. Pentru unii, fuga de ei insisi, de problemele lor este si « ne-casa » vremurilor. Vedem tot mai des calatorii, poze filmuletze de pe meleaguri straine ale unora dintre apropiatii sau departatii nostrii si nu stim cum s ale interpretam, s ane bucuram sau nu ? Dar oare cand se pleaca nu se pleaca si cu...toate cele ale interiorului, cu desaga mintii si sufletului la spinare ? Omul este asadar alcatuit din ansamblul amintirilor care ii predetermina prezentul si ii coordoneaza visele din viitor, a fugi de ele e ca si cum ai fugi de prezent, sau macar ai incerca sisific sa schimbi viitorul. In Solaris, de Tarkovski, « ne-casa » este spatiul din afara a aventurii inselatoare a betiei de moment din care te trezesti...Berton sugera ca vinderea sufletului pentru o clipa in aventura « ne-casei » face ca o « bucata » din sufletul tau, o imagine a atasarii emotionale (Jung) sa ramana acolo si sa ceara totul....care odata chemat, datorita unicitatii sufletului (parintii neptici) tinde sa se implineasca, si astfel il poti pierde si sa nu mai fi tu insati, sa iesi din pijamalele metafizice ale sinelui si sa intri in fracul conventionalismelor de calator ambulant in neverland. Bun, dar care e casa si care « ne-casa », care e tipul pierzaniei si care cel al recuperarii si restaurarii eu-ului ? Aici e intelepciunea si particularitatea, pentru ca, ceea ce este pentru unii « casa », este « ne-casa » pentru altii si invers. Oare de ce personajele din Solaris cad de acord, la un moment dat, asupra ideii ca : « Iubim ceea ce riscam sa pierdem » ? Nu va pripiti sa rapsundeti...ganditi-va si la urmatoarea intrebare : « De ce trebuie sa fiu intotdeauna nebunul indicibil care se arunca in foc? » (Scrisoare a lui Jung din 17 februarie 1954 catre reverendul E.Evans). Cu siguranta, calatorul in afara de sine, in « ne-casa » universului nu isi mai pune intrebari, tocmai de aia pleaca si din el...sa ia totul de-a gata, dar atentie, acel gata il va da gata...curand ! « Mysterium tremendum », este mai actual decat credem, in acest timp, care ne este dat sa-l folosim, in sens bun desigur, la maxim. Staniloaie Cel Mare ar fi spus, daca statea cu noi acum la sfat ca este, doar « distanta dintre dorul catre cineva drag si rapsunsul aceluia », dar omul recent este raspandit si imprastiat si nicidecum asa cum a fost facut si « recuperat » de Creatorul din nou al lui si de aici tragedia emfazei timpului prezent...

« Suflare de duh imi sunt, cand imi sunt
Adiere de har imi esti...cand imi esti
Dar cine stie cand esti, cum esti
Sau cine sunt, cand nu-mi sunt... »

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
Iulian Gavriluta

“Fragmente şi fragmentări”

2010-10-31T13:34:00.004+02:00

“Fragmente şi fragmentări”
Sau
despre reflexia “Idelor lui Marte”, în mundane

Motto: “Două lucruri adânc uitate de toţi creştinii, aproape fără excepţie:
Întâi: Avem dreptul să cerem tot lui Dumnezeu. Al doilea: Dumnezeu nu are nimic să ne refuze” - Leon Bloy, în “Chipuri spirituale”, de Mircea Vulcănescu

“Leomer”-ul pe care vreau să vi-l împărtăşesc este unul simplu, mai simplu nici că se poate: este vorba aşadar despre “a vorbi” (“leomer” în ebraică) în limbajul oamenilor vechi cu sinele nostru (“Căci dinauntru, din inima omenească, ies gândurile rele…” Marcu 7, 21). De când nu aţi mai stat de vorba cu voi înşivă? De când nu aţi vorbit cu inima voastră (nu în mod psihanalitic, rece şi distant), ca şi cu un prieten bun, cel mai bun, vechi…cel mai credincios? Geniul dialogului cu noi înşine străbate istoria şi devine, când conştientizăm acest fapt, ca un argument puternic (“Idele lui Marte”), de netăgăduit, prin numeroasele sale înţelesuri, sensul şi nu scopul existenţei, în mundan. Cu cât vorbim mai puţin cu noi înşine, cu atât suntem mai puţin noi înşine şi, cu atât mai mult avem nevoie de dialogul cu “afar’de sinele” nostru. „Unde eşti când nu eşti în tine însuţi?” („Immitatio Chisti” – Thomas de Kempis). La prima vedere, logica aristotelică cu care am fost infuzaţi în anii de şcoală, unde 1+1=2, pune degetul la tâmplă şi ne arată o posibilă hibă sau de ce nu, alienare mintală, totuşi, ea rămâne corijentă pe tărâmul sufletesc. „Psihe’ ” – ul jungian aplicat (refulat de pro-freudienii de serviciu), nu se mulează de loc pe gândirea pavloviană a omului recent şi ca atare respinge orice altă normă de cunoaştere supra-arhetipală (Frankl, Dostoievsky, Grigorie Palamas) ce ar putea răzbate din aritmetica divină, unde unu şi cu unu dau întotdeauna alte valori. Pe când logica şi calculul contabilicesc („dracul şi contabilul îs acrii” – Parintele De La Rohia, Steinhardt) predispune la târguiala clasică, tărâmul religiei, metafizicului (Nae Ionescu şi filosofia nimicului) este acela ce este şi va fi dincolo de calculul exact, cu virgulă chiar, al vieţii de zi cu zi. Aşadar, în aceste lumini...v-aţi vorbit vreodată? Tu şi cu tine...sufletul tău şi ieşirea din tine...cu tine. „A vorbi” este cu mult mai mult decât „a gândi”, pentru că este „a avea” după „a fi”. Gândeşte ca şi cum ai sta de vorbă cu cel mai bun prieten (ionatanian vorbind, chiar aşa este!), care nu te va părasi niciodată, pe pământ, în iad sau rai fiind. Pe rând toţi, dar absolut toţi te vor părăsi...prietenii, părinţii, iubitele....numai el, singurul voievod al inimii...nu! Şi când vei simţi pe buzele minţii acest gust, sigur te vei întreba...dar, nu am ştiut că se poate, că există, că trebuie...nu este scuză mefistofel-ică mai acătări de perfidă ca aceasta, pentru că, singura realitate este negată cu înverşunare şi ascunsă singurei „realităţi”, de către duşmanul Vieţii - Dezbinatorul. El, sufletul, este mai aproape de noi înşine, decât noi...de noi înşine...numai să conştientizăm acest lucru. Tot el, este cel mai desăvârşit genteleman al tuturor eonilor ştiuţi şi neştiuţi: de aceea, Împăratul împăraţilor, Hristos, stă de vorbă cu el....undeva în pridvorul fiinţei noastre....când bate la uşă (în iconografia creştină, Hristos stă la uşa sufletului şi bate, dar uşa nu are decât pe dinăuntru clanţă, deci nu se deschide decât în sens unic!). „Hristoidica asemănare şi Iisusiaticul chip” (Giovanni Papini – „Fiul lui Dumnezeu”) se prelinge de pe pragul gândirii filosofice în mireasma sufletului însetat de Cunoaşterea lui Dumnezeu – Vladimir Lossky, (în accepţiunea postmodernistă, „filosofie” – iubire de frumos, Sofia - este egal cu „filozofie” – dar, lucrurile nu stau chiar aşa...cuvântul - filosofie este unul compus din „filo” care are înţelesul de iubitor, şi „sofia” care înseamnă înţelepciune, deci filosofia înseamnă iubitor de înţelepciune. Se pare că „zofia”, contrar înţelepciunii, înseamna „nebunie”, ceea ce ar schimba complet sensul cuvântului. Sursa: Dex online). Aşadar, fragmentarea gândirii şi îmbrobodirea ei cu minciunile acestui veac hâd, nu duce decât la ascunderea adevărului: nevoia intrinsecă de a vorbi cu tine însu-ţi (sau cum zic eu, scandalos pentru unii: „tine însu-mi”, sau „mine însu-ţi” – în ideea impropierii adevăratei cunoaşteri a aproapelui, prin iubire, când, pătrunzi în sâmburele fiinţei celuilalt şi-l cunoşti din interior, nemaiştiind exact de unde începe el şi unde te termini tu, ca şi cunoaştere, fără identificare sau contopire panteisto-hindusă. Părintele Stăniloaie, a lansat ideea aceasta de apofatisf-catafatism, specific Răsăritului Drept-măritor!). Fragmentele adevăratei spiritualităţi se cer regăsite în veacul fragmentărilor de tot soiul şi o cale, după mine este dialogul cu sufletul fiecăruia...atât de bătut de valuri, mai abitir ca marea în furtună.

Oricine pentru alţii,
Acelaşi pentru cei care mă ştiu,

Iulian Gavriluţă

„Căderea în sus”

2010-09-18T13:29:00.003+03:00

„Căderea în sus”
Sau
Aflarea „Firului Ariadnei” în „Labirintul lui Dedal”

„Tot ce se-ntîmplă e vrednic de slavă pentru că nimic nu se petrece în afară de gîndul dumnezeiesc” Leon Bloy - „Începutul lui Cristof Columbul”

Probabil vă întrebaţi din nou…ce mai vrea şi ăsta să zică?…”Căderea în sus” a cuvîntului ce zideşte nu este decît firul întins (al vechii Ariadne) care ne călăuzeşte prin locul rătăcirii, al confuziei şi încurcăturii primejdioase din abramburita lume de ieri de azi şi mai dihai de mîine…pînă la finalul eonului. Să fie clar aceste rînduri nu-s adresate orşicui, ci acelor „prieteni răniţi ai Mielului” după cum ne spune Kierkegaard, de aceea ceilalţi sînt invitaţi politicos să deschidă televizorul la telenovelistica de preţ valutar sau chaturile de socio-tembelizare depersonalizantă facebook-iană sau de alt soi. Despre acest soi de cuvînt („logos”, „davar”, etc) vreau să vă vorbesc, scriind. Adicălea, ce veţi murmura în barbă…pai hotărăşte-te omule, ori spui…ori scrii. Păi îs mai hotărît ca întotdeauna….aşa cum Einstein a conceput a „patra dimensiune” prin conexia spaţiului cu a timpului, aşa şi eu vreau să vă aduc o boare prin cuvîntul spus-scris. Aduceţi-vă aminte despre Mamunkan, o carte celebră a Budismului Zen care spune ce zic toţi înţelepţii: „Cuvintele nu exprimă lucruri, frazele nu exprimă mişcarea minţii. Cel care primeşte doar cuvinte este pierdut, a te opri la fraze înseamnă a fi indus în eroare” Şi are dreptate, „davar”, expresia pentru cuvînt din ebraică înseamnă şi ce am scris, dar şi..lucru. Să mă exprim mai precis…Wurmbrand (pe care l-a salvat de la moartea din puşcăriile comuniste, „Sfîntul închisorilor” – Valeriu Gafencu, - cum povesteşte Nicu Steinhardt), pe cînd l-am vizitat în fugă în America, printre alte lucruri mi-a zis: se spune că un orb a cerut unui amic să-I descrie laptele. Amicul i-a zis ca laptele este alb, etc…Orbul, nedumerit l-a întrebat atunci….”Ce înseamnă alb?” amicul, zîmbind: „Albul este culoarea lebedei”…”Cum este lebăda?”, replică orbul. Amicul exasperat îi spune orbului: „Este o pasăre cu gîtul îndoit”…etc…Orbul a ridicat din umeri şi sprîncene, atunci amicul ia zis: „Atinge-mi cotul şi acum vei înţelege ce am vrut să zic” (un mundan, la hristoidicul: ”vino şi vezi!”). Aşadar Cuvîntul este şi lucru, iar ştiinţa modernă a demonstrat cum că, cea mai mică particulă din sosmos…quarcul cu dimensiunea de 10 la minus 14 din metru, vine din….”nimic”, tocmai ce zicea şi Biblia. „Căzutul în sus” este Cuvîntul lăsat să lucreze şi nu să pună termopane sau să anvelopeze telenovelistic manelele….ci să zidească, să mişte, să crească! „Ceea ce cuvîntul spune, imaginea arată în tacere”, spun Sfintii Părinţi ai celor şapte Sinoade. Duhul frumuseţii („care va salva lumea” - Dostoievsky) este o poezie fără cuvinte. Se spune că frumuseţea vine din interior şi aşa este numai că referirea se face la prima treaptă a uceniciei cunoaşterii, deoarece depaşind acete nivel, vezi apofatico-catafatic tot cosmosul frumos, (prefer acest termen deoarece e tot frumuseţe şi nu numai utilitarism…univers!) pentru că ea, vine din toate părţile, cu condiţia să fie reflectată de lumina din interiorul fiecăruia. Ştiţi bine că nu putem vedea fără reflexia luminii obiectele, aşadar nu putem fi frumoşi fără ca Lumina să fie în noi înşine, fără ca acel cuvînt (spaţiu-timp) să lucreze, transfigurîndu-ne dar rămînînd la fel de conştienţi că sîntem noi înşine, sau poate „El-înşine”! „Îi transformă în lumină pe cei care-I luminează” – Sfîntul Simeon. Cînd eram mic mergeam cu mama de mînă şi ma uitam în jur şi vedeam sau căutam albul şi negrul şi în mintea mea, dincolo de filmele holywoodiene, ştiam că albul va învinge, îmi imaginam ca şi cum ar fi soldaţi îmbrăcaţi asemenea, luptîndu-se de zor. Mai tîrziu, bătînd bibliotecile şi consumîndu-mi ultimul ban pe cărţi, am învătat, regăsindu-mi ideea că, de exemplu în Hexaimeron, nu se cunoaşte noaptea…”a fost seară şi a fost zi…” Seara nu este decît o pasivitate luptătoare, plină de lumini încă nedeclanşate, aşa cum în negru şi alb sînt cuprinse toate nuanţele curcubeului. Îmi aduc aminte de Sf. Serafim de Sarov cel „învăluit în lumină” în experienţa Luminii Celei de a 8 a zi, ziua nesfîrşită, Taborică, cu Motovilov, extraordinar pasaj….ne relevă dimensiunea…”căderii în sus” aşa cum „lumina luminează în întuneric…şi întunericul nu a cuprins-o”. Grigorie de Nyssa spune cum omul care înţelege… „cade în sus”: „Ai devenit frumos, apropindu-te de lumina-Mi”. A fi în lumină înseamnă a fi într-o comuniune lămuritoare care descoperă imaginile fiinţelor şi lucrurilor, le cuprinde logosurile conţinute în gîndirea divină şi iniţiază astfel în integritatea lor desăvîrşită, cum frumos grăieşte Paul Evdokimov în „Arta icoanei, o teologie a frumuseţii”. Dincolo de explicaţiile exhaustive nu ne rămîne decît acea senzaţie mistică (atenţie condesatori ai vidului cum înţelegeţi acestea!) de a ne aparţine nouă, celor din jur si întegului cosmos, după cum undele unei pietre aruncate în apă încep de la ea să se propage şi într-un final se întorc tot la ea…îmbogăţite.

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,
I.G.

Expozitie Grafica si Fotografie!

2010-08-24T11:44:00.003+03:00

Expozitie de Grafica si Fotografie - "Cotidian"
27 - 29 august, Buzau, B-dul N.Balcescu, nr 37, la Cafe-cinema Bel Ami;

Vernisaj Vineri, 27 august 2010, ora 17.00
Expun, Sandu Miroiu (Grafica, pictura si mulaj), Iulian Gavriluta (Fotografie).

Va asteptam!

Antirealitatea, Sau trendul “Cavalerul tristei figuri”

2010-06-03T20:00:00.000+03:00

Antirealitatea,
Sau
trendul “Cavalerul tristei figuri”

Motto: “Daca nu vom deveni chenotici pana in maduva fiintei, sigur ne configuram ca arhetip ai antieroismului cervantes-ian”
I.G. (“Caiete teologice”)

Dincolo de orice forma desantata a iscusitului hidalgo don-Quijote-an, se afla puntea de masuri arhetipale ale finite romanesti, ancorata in exhatologic. Stati asa, preaiubiti cititori si nu va strambati, ci mai abitir, cititi si altceva decat rezumatul telenovelistic al saltimbancilor de doua parale, actuali ori ba, sau nu va mai zgaiti…“In gura presei”, ci filtrati totul prin mintea ce va fost data de “Cel Vechi de zile”, puteti…stiu sigur, atltfel nu mai citeati aceste randuri….sigur, dragii mei, mai sigur decat ziua de maine! In regula, ce vreau sa va transmit? Nimic din ce nu stiti…..s-a scris totut, tomurile si google-rele demonstreaza mai acatari decat randurile mele ca s- a scris totul, si ce……dar nu s-a inteles, nu s-a patruns totul! Ascultati-ma, ascultati-l pe Evdokimov Paul: “Intr-o lume a carei origini si esenta e unitatea si dragostea harica, nici o separare, nici o patima rusinoasa nu poate fi totala sau definitiva. Nici un adanc al satanei – Apoc.2, 24 - nu poate desfinta “fiinta”. Caci fiinta e anterioara oricarei dedublari” (P.Evdokimov – L’Orthdoxie” ). Nu-I asa ca vi se zbarleste parul pe pana patrunzand nerecent aceste randuri? Nu-I asa ca-ti vine sa lasi Pc-ul sa-si odihneasca bitzii sau ventilatorul procesorului intel-celeronic si sa faci metanie? Dar de ce palavragesc eu totusi? Ieri am fost la un concert al unui jidan..oare de ce se tem de acest cuvant jidan? De la englezescul “Jew”, romanizat dealtfel, nu anti-Semitist vorbind, deoarece cu verii lor, araboii, nu am nimic, nu? Am fost cu urmasul meu, la concertul de Blues, a lui A.G. Weinbeger (am acest pacat …c ami place chitara si tanguirea ei…). Un tare chitarist, dupa unii cel mai bun din tara si printre putinii din lume, autentici. Lucrez la o televiziune, radio si ziar locale, nu conteaza, nu face publicitate aici si nu slavim omul….si acolo, inaintea spectacolului, l-am intrebat cu putin de a intra in emisiune, de ce are pe frontispiciu un citat din Biblie, (Matei7, 7) “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide… Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. ...” cand el e evreu, ca nu interveneam….dar prea incepea sa se dea in stamba si noi nu suntem de al lui Tesu Solomovici (rusinea de carte “Romania iudaica” sponsorizata de minsitru culturii de atunci, Razvan Theodorescu), care zicea ca Romania a fost parasita total de populatia bastinasa si inlocuita cu…evrei. Da, ati citit bine! Si i-am zis celui care de altfel a muncit mult sa ajunga asa, de apreciat, jos palaria ca..om,…cantand cu presedintele Americii si altii mai artisti….. “nu va suparati, eu am fost in State si am si formatie teologica ce sutneti dumneavoastra, roman, evreu, mozaic sau iudeu?”…el zice…”sunt evreu..etic” :D I am zambit, el… avea 2 metri, eu 1, 68, dar cei 18 ani de arte martiale imi dadeau destula stapanire de mine sa-I intorc ranjetul “copitei nedespartite” cu siguranta omului care sties a…respire….in fine, nu s-a putut sa se abtina sa fie profesionist bun si atat, ci cu orice prilej de numea “curve” si ranjea spre mine. Il priveam in ochi fix, pana el lua tinta spre alte…dudui de “prêt valutar” care jucau alba neagra cu circumcizia lui evidenta! Sa fim seriosi dragilor, eu nu ma lupt cu morile de vant, ci doar prezint, voba lui Puric Dan...Romania paralela…..stratificata. Traim cu siguranta intr-o antirealitate, una vorbim, alta dorim, alta simtim si alta facem, totusi, nu va deznadajduiti, Elohimul vegheaza si creeaza, ciudati ca mine, care striga din amvoane netlogiene ori ba, sau ca voi care cititi, mai sunt….a pastrat antibaal-ian Dumnzeu Dragutu’… destui! Nu suntem Cavalerii tristei figuri, ci luptatori ai adevarului si Luminii si frumosului, care va salva odata lumea (Dostoievski) si o sa vina vremurile cand cei prigoniti vor sta cu indrazneala in fata prigonitorilor, fiti siguri!

Le citam de la….ai lor, Din Tora si Mizdrah nu din traducerile Cabalistice… din aceia, pe care i-au ucis….autoblestemandu-se:

"Atunci cel drept va sta cu multă îndrazneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.
Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului”
(Înţelepciunea lui Solomon: 4, 14)

Acelasi pentru cei care ma cunosc,
Oricine pentru altii,
Iulian Gavriluta

Pagini de istorie neagrã a Basarabiei reflectate în arhivele buzoiene

2010-05-20T03:24:00.000+03:00

Pagini de istorie neagrã a Basarabiei reflectate în arhivele buzoiene.
28 iunie - 3 iulie, zile de coşmar.
Motto: “ Eşti ţară de dor Basarabie”

În vara anului 1940, România se găsea într-o situaţie extrem de critică, ca urmare a victoriilor înregistrate de Axa fascistă şi a politicii revizioniste a statelor vecine. Cercul se strângea tot mai tare în jurul României, care devenise o ţară izolată din punct de vedere politico-militar.
Profitând de această situaţie, U. R. S. S. A daresat României la 26 si 28 iunie 1940, două note ultimative în care cerea cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
În urma unor dezbateri aprinse în Consiliul de Coroană, s-a aprobat cedarea fără luptă a Basarabiei si Bucovinei de Nord, decizie motivată prin imposibilitatea armatei române de a rezista în faţa agresiunii colosului militar soviatic.
După acceptarea retragerii armatei şi a autorităţilor române din teritoriile cuprinse în notele ultimative sovietice, graniţa de est a României Mari se prăbuşise, iar sute de mii de români din Basarabia de Nord şi Ţinutul Herţa au luat drumul pribegiei, retrăgându-se pe teritoriul vechiului Regat al României.
Populaţia românească din aceste teritorii a fost surprinsă de notele ultimative sovietice şi se găsea într-o panică de nedescris în momentul intrării trupelor sovietice. Sutem de mii de refugiaţi basarabeni si bucovineni au reuşit să treacă in Vechiul Regat, dar mulţi dintre ei au fost atacaţi şi împiedicaţi să se retagă, de către trupele sovietice care înaintau în devans faţă de trupele române.
Din păcate, atitudinea majorităţii populaţiei evreieşti şi rusofone din aceste teritorii a fost ostilă armatei române şi populaţiei româneşti aflată în retragere. De exemplu, în judeţul Lăpuşna, evreii atacau şi jefuiau pe români, savârşind chiar asasinate, aşa cum se arată în Dosarul nr. 15/1940, fila 145, al Fondului Poliţiei Buzău. Mai departe se arată că:”opulaţia românească a fugit peste câmpuri, prin păduri, până când a ajuns unităţile militare româneşti, care i-au luat sub pază”, iar în judeţul Orhei:”comuniştii şi evreii constituiau bande care jefuiau la drumul mare pe refugiaţi...femeile evreice, în plină criză de histerie urlau contra romănilor şi pentru comunism.”
Ştirile despre atrocităţile comuniste împotriva refugiaţilor şi militarilor români continuă în acelaşi Dosar, nr. 15/940, al Poliţiei Buzău:”La punctul Herţa, judeţul Dorohoi, unde trupele sovietice au depăşit linia, de demarcaţie, un locotenent.... ...şi un caporal au fost împuşcaţi de evreii din Herţa, iar Comandantul Unităţii de Cavalerie a dat ordin şi s-a tras focuri asupra evreilor.”
La 3 iulie 1940 guvernul sovietic a închis complet noua graniţă cu România. Ziua de 4 iulie(acum, ziua Americii! - n. R.)a fost decretată ca zi de doliu naţional, în capitală şi în toată ţara, iar la orele 13 s-a păstrat un moment de reculegere, steagurile româneşti fiind îndoliate.
Situaţia românilor din teritoriile cedate s-a agravat. Prin instaurarea regimului stalinist-soviatic a început un lung şir de crime şi atrocităţi:genocid, deportări, înfometare, interzicerea oricăror legături cu ţara, etc.
Într-un ordin circular din 26 august 1940 trimis Legiunii de Jandarmi Râmnicu-Sărat(Dosar nr. 19/940, fila 4)se prezintă această situaţie a românilor din teritoriile ocupate de soviatici:”...Viaţa românilor din Basrabia şi Bucovina a devenit foarte grea, mulţi dintre ei fiind arestaţi în puterea nopţii, bătuţi şi împuşcaţi de către organele O.G.P.U. Care sunt compuse din evrei...populaţia românescă este scoasă din teritoriul Basarabiei şi Bucovinei şi dusă departe în fundul Rusiei, în loc aducându-se bolşevici din alte părţi...Copiii mici au fost luaţi de lânga părinţii lor şi duşi în alte părţi, spre a fi crescuţi în credinţa bolşevică...Lipsa de hrană e din ce în ce mai mare. S-au ridicat de bolşevici alimentele, nerămânând populaţiei decât foarte puţin, oamenii hraănindu-se cu cartofii noi...”.
Atraşi de propaganda sovietică, mulţi minoritari evrei şi rusofoni din Basarabia şi Bucovina de Nord, s-au pus în slujba U.R.S.S.-ului după Marea Unire din 1918, respingând ideea unirii acestor teritorii româneşti cu Patria-mamă; desfăşurând o intensă activitate de spionaj, organizând chiar incidente armate în 1924 la Tatar-Bunar, Nicolaevska, Cişmele, Nerusai, Galileşti, etc. Aceasta au facut-o, pentru a destabiliza situaţia din zonă şi a grăbi dezmembrarea României Mari.
Pentru stabilirea adevărului istoric trebuie menţionat faptul, că nu toţi evreii din Basarabia şi Bucovina de Nord s-au făcut vinovaţi de actele de agresiune contra armatei şi populaţiei româneşti aflată atunci în retragere. Însuşi mareşalul Ion Antonescu a recunoscut că nu toţi evreii din acle provincii româneşti, au fost implicaţi, dar că nu mai puteau fi aflaţi “devăraţii vinovaţi, toţi vinovaţii” şi că ei” sunt mulţi, sunt acoperiţi”.(vezi:”Mareşalul Ion Antonescu, secretele guvernării. Rezoluţii ale Conducătorului Statului - sept.1940 - aug. 1944, editura Românul, Bucureşti, 1992, pag. 75.)
Trecutul istoric cu luminile şi umbrele lui trebuie cunoscut sub toate aspectele sale; el trebuie să stea mărturie pentru generaţiile prezente şi viitoare.
“Cine uită istoria riscă să o repete.” Toţi aceia care acuză România de holocaust, nu au voie să ignore tragicele evenimente petrecute în vara anului 1940 în Basarabia şi Nordul Bucovinei, precum şi în Ţinutul Herţa, reflectate, printre multe alte documente şi în aceste arhive locale, precum şi în memoria unor personalităţi din acele timpuri. Atrocităţile şi manifestele antiromâneşti ale minoritarilor evrei şi rusofoni din teritoriile cedate U.R.S.S.-ului în 1940, vor contribui la tensionarea relaţiilor dintre români şi evrei, la manifestările antievreieşti din 1941, soldate cu victime şi deportări, după ce ramata română a eliberat Basarabia şi Nordul Bucovinei de sub dominaţia sovietică.

Nota Redacţiei: După câteva materiale extrase din Arhivele Naţionale buzoiene, pe această temă, la care avea oricine acces, brusc ele au fost ridicate şi transportate la I.G.P. - În Bucureşti, “pentru microfilmare” - zic oficialii...deci cine a apucat să extraga astfel de adevăruri, bine! cine nu....nu mai are de unde!? Coincidenţă? Haida de! - vorba părintelui Steinhardt. Pe când studiul asupra Holocaustului evreiesc la români se predă în şcoli(chiar înainte de a se finaliza ancheta comisiei respective!!), Arhivele româneşti dispar, iar manualele de istorie tac!
CONCLUZIA ...O TRAGE-ŢI VOI!
Noapte bună România!!!

“Forţa pumnului evreiesc vine din mănuşa de oţel americană şi din dolarii care o capitonează.”
Yeshayahou Leibowitz, Israel şi Iudaism

NEW AGE - PARADIGMA HOLISTA

2010-05-12T11:19:00.002+03:00

NEW AGE - PARADIGMA HOLISTA

„DACĂ V-AŞ SPUNE CĂ SUNTEŢI CREDUL ŞI NAIV; DACĂ V-AŞ SPUNE CĂ NU ÎNŢELEGEŢI NIMIC DIN SCHIMBĂRILE DIN JUR?(CARE VĂ AFECTEAZĂ IREMEDIABIL VIAŢA!)
DACĂ V-AŞ SPUNE CĂ EI V-AU PUS OCHELARI DE CAL DE CÂND V-AŢI NĂSCUT? SUNTEŢI UN COBAI…INIŢIAŢII, PĂPUŞARII SUFLETULUI OMENESC VĂ MINT ŞI VĂ FOLOSESC FĂRĂ SCRUPULE.
TREBUIE SĂ VA DESCHIDEŢI OCHII!

“Primul lucru pe care il face o conspiratie este sa convinga lumea ca nu exista nici o conspiratie!”
Dr. James Lucier

NEW AGE - PARADIGMA HOLISTA (Revrăjirea viitorului)
ŞCOLILE WALDORF - Promotoarele educaţiei NOII ORDINI MONDIALE

Am fost “sfătuit”, înainte de a începe acest articol: “Las-o mai moale cu...Waldorf, New Age, Francmasoneria, Noua Ordine Mondială, Iluminaţii, Rottary, etc., Schimbă şi tu numele acestea, sunt perimate, dar şi periculoase,...!” Am întrebat: “Dacă sunt perimate, de ce periculoase? Iar dacă sunt doar închipuiri, cine se teme de ceva inexistent?”. Am lăsat pe acest “corupt ontic” să-şi vadă de cele 18-20 de grade ale sale (nu celsius!) pe care cu mândrie le afişa(ca şi insigna cu rigla şi compasul) , şi m-am pus pe treabă. Pe lângă dibuitorii lamentabili de mici secrete (de cele mai multe ori citite din cărţi), sunt şi unii (din păcate prea puţin cercetaţi!) care cunosc într-adevăr toate “transpiraţiile” acestor sisteme, poleite pentru naivi cu aura de “club select al oamenilor de succes” , care în final converg prin cercuri din ce în ce mai concentrice în adularea Marelui Arhitect al Universului (Antihristul - Satana). Bineînţeles că asta nu este destul de cunoscută ”profanilor”, dar beţia acestor veacuri hâde ne cere să luăm mai cu seamă aminte la schimbările ce se produc în jurul nostru (să nu ne folosim de soluţia “struţului”, pentru că astfel ne facem părtaşi prin omitere şi non-acţiune, la răul ce se instalează treptat, dar definitiv). Iată cum ni se pregăteşte subjugarea totală a trupului şi a sufletului nostru: “Ne trebuie o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ POLITICĂ deoarece cea veche a colapsat, a produs numai neînţelegeri şi războaie; ne trebuie o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ ECONOMICĂ, deoarece cea veche nu a putut soluţiona crizele economice mondiale; ne trebuie o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ RELIGIOASĂ, deoarece cea veche este depăşită, anacronică; iar neînţelegerile inter-religioase par să nu mai aibe sfârşit...într-un cuvânt: O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ!” Aici ne-am propus să ne oprim doar la NOUA ORDINE MONDIALĂ EDUCAŢIONALĂ (parte integrantă din NOUA ORDINE MONDIALĂ RELIGIOASĂ)., sau de “Schimbarea paradigmei-adică Holismul”.
Noi ne propunem să prezentăm pericolele la care se expun oamenii lăsându-şi copiii să parcurgă aceste forme de învăţământ satanice şi să tragem un semnal de alarmă; ar fi prea frumos ca să credem că putem schimba acest curs apocaliptic, de aceea rugăm pe eventualii colaboratori, opozanţi să ia legatura cu noi pentru mai multe detalii şi clarificări! Pentru început, la rugămintea multor cititori, facem o descriere în paralel a Vechii Paradigme educaţionale, cu Noua Paradigmă, uzând de descrierea exactă a specialistului în New Age, Bruno Wurtz, în cartea sa: “New Age”:
Principiile Vechii Paradigme (P.V.P.): - Accentul cade pe conţinut, pe însuşirea de informatii “corecte”, odată pentru totdeauna, definitiv;
Principiile Noii Paradigme (P.N.P.): - Accentul cade pe învăţarea învăţării permanente, pe totalitatea conexiunii sensurilor, pe receptivitatea faţă de conceptele noi, pe modul accesului la informaţii definitive;
P.V.P. - A învaţa este un rezultat, o sosire o destinaţie;
P.N.P. - A învăţa este o evoluţie, o cale fără sosire, a învăţa este un proces;
P.V.P. - Structura ierarhică şi autoritară, conformismul e recompensat, rebeliunea gândirii diferite e descurajată, imparţialitatea este dezavuată;
P.N.P. - Principiul egalitarist, antierarhic, antiautoritar, toleranţă faţă de imparţiali şi faţă de cei ce gândesc altfel. elevii şi dascălii se preţuiesc reciproc ca oameni, nu ca roluri. Promovarea autonomiei.
P.V.P. - Structură relativ rigidă, programă analitică obligatorie;
P.N.P.- Structură relativ flexibilă, predomină opinia că există multe căi şi mijloace în predarea unei teme date;
P.V.P. - Proces prescris. Cunoştinţele se însuşesc într-un ritm obligatoriu pentru toţi. Accentul cade pe vârsta potrivită pentru diferitele activităţi. Separarea vârstelor;
P.N.P. - Flexibilitate şi integrarea vârstelor. Elevul nu e legat în mod automat prin vârsta de anumite teme. Ritmurile înaintării în materie pot fi diferite;
P.V.P. - Prioritate randamentului, a performanţelor, a reuşitei;
P.N.P. - Prioritatea sinelui, a valorii propriu a individului-care generează performanţele;
P.V.P. - Accentul cade pe lumea exterioră. Experienţa lăuntrică e considerată ca neavenită;
P.N.P. - Existenţa launtrică trebuie considerată ca liant şi coeziune în învăţare. Se promovează activarea imaginaţiei, povestirea de istorii, scrierea de jurnale ale visurilor, cercetarea sentimentelor, etc;
P.V.P. - Instituţiile şi ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezabrobate;
P.N.P. - Instituţiile şi ideile care se abat de la convingerile comune sunt promovate, ca parte a procesului creativ;
P.V.P. - Accentul cade pe gândirea analitică, liniară, a emisferei stângi;
P.N.P. - Se fac eforturi pentru a constituii si instituii o educaţie care să solicite întregul creier. Raţionalitatea emisferei stângi e complementată prin strategii holistice, neliniare si intuitive. Se urmareşte insistent confluenţa şi contopirea ambelor procese;
P.V.P. - Utilizarea etichetării în aprecierea elevilor, în caracterizarea lor şi a performanţelor obţinute, o practică ce duce la stigmatizarea şi la fenomenul “autoîmplinirii profeţiei”. Educabilul se plafonează la limita exprimată de eticheta care i s-a aplicat;
P.N.P. - Limitarea etichetării la un rol auxiliar, descriptiv si subordonat. În nici un caz, ea nu trebuie sa devină valoare fixă, ce stigmatizează prin aplicarea pe biografia educabilului.
P.V.P. - Preocuparea faţă de norme. Încrederea acordată prioritar cunoştinţelor livreşti, teoretice, abstracte;
P.N.P. - Preocuparea faţă de performanţele individului în conceptele potenţialului propriu. Predomină interesul pentru punerea la încercare a limitelor exterioare şi pentru depăşirea limitelor percepute, indentificate. Completarea cunoaşterii teoretice prin experiment şi experienţă. Învăţarea are loc atât în sala de clasă cât şi în afara ei. Se practică diferite incursiuni în cercetare, ucenicia meşteşugărească, demonstraţii practice şi întâlniri cu experţii;
P.V.P. - Sălile de clasă se proiectează potrivit cu scopul şi destinaţia lor specială. Condiţionare birocratică. Rezistenţă faţă de propunerile colectivitaţii.
P.N.P. - Preocuparea pentru ambianţa învăţării se extinde asupra condiţiilor de iluminare, de cromatică a interioarelor, de aerisire, de comoditate fizică, asupra nevoii de alternanţă dintre claustrare şi interacţiune dintre activităţile liniştite şi exuberante. Propunerile colectivităţii găsesc sprijin. Există chiar şi un control obştesc;
P.V.P. - Educaţia e considerată necesitate socială pentru o anumită perioadă, în vederea formării unui minim de aptitudini şi în vederea interpretării unui anumit rol. Se învaţă pentru prezent, nu pentru viitor. Reciclarea e consecutivă progresului;
P.N.P. - Educaţia e privită ca evoluţie de-a lungul întregii vieţi. Ea are o legătura doar tangentială cu şcoala. Se învaţă mereu pentru viitor, progresiv, derulându-se mult mai repede decât viteza succesiunii generaţiilor. Reciclarea anticipează progresul.
P.V.P. - Încerderea crescândă în mijloacele tehnice (dotare audio-video, computere, tehnică de prelucrare a textelor, profesor robot, etc.). Dezumanizarea învăţământului. Numai dascălul emite cunoştinţe, sens unic al fluxului instructiv-educativ;
P.N.P. - Utilizarea strict instrumentală a unor mijloace tehnice adecvate. Dascăl uman, relaţiile dascăl-elev de neînlocuit. Dascalul învaţă şi el de la elevi. Reciprocitatea învăţării.”
Atragem dintr-un început atenţia asupra a doua aspecte lămuritoare: 1) Ambele modele educaţionale (atât P.V.P. cât şi P.N.P.), conţin în ele însele şi lucruri bune, dar, nu uitaţi, ele sunt creaţia aceleaşi “ELITE”, ale ILUMINAŢILOR, deoarece P.N.P., este o ALATĂ ETAPĂ, în programul lor satanic de subjugare a conştiinţelor. Tot Ei au creat şi P.V.P., Pentru ca umanitatea să fie suprasaturată de “insuccesele” ei şi să vrea o “schimbare”, apoi ca nişte “părinţi luminaţi”, vin şi ne arunca în braţele P.N.P., Arătând cu degetul optuzitatea şi perimarea P.V.P.! Să nu uităm că aceste procese se desfăşoară pe perioade întinse de timp, pentru a scăpa şi celui mai atent observator, mai ales când sunt “stropite” din belşug cu ...fonduri de împrumut din “rezervele N.O.M.”- de aici şi obligativitatea aplicării lor în cel mai scurt timp şi întocmai! 2)Aceste studii se adresează cunoscătorilor familiarizaţi atât cu limbajul New Age-ului, cât şi cu cel al pedagogiei educaţionale actuale.
Dacă primul model pare rigid şi dogmatic (aşa cum a vrut să şi pară!), fiind atribuit învăţământului de tip tradiţional-conservator, cel de-al doilea pare mult mai flexibil, deschis, încurajând autoînvăţarea, autoevaluarea, autonomia de orice tip. Dar ce-i rău în asta, vă veţi întreba? Copii vor fi mai pregătiţi pentru viaţă, mai practici. Să ne înţelegem de la bun început: una este libertatea ca dar a lui Dumnezeu şi alta este ecoul lozincilor revoluţiei franceze (libertate, egalitate, fraternitate), adică autonomia uzurpatoare, declanşatoare de conflicte emoţionale distructive. Ştiţi cine a vrut să fie prima creatura autonomă? Lucifer, bineînţeles! Tatăl minciunii şi al mândriei new-age-iste, Desbinatorul (diabolos-cel ce desbină!), Marele Arhitect al Francmasonilor, Marele Iluminat al New-Age-ului. Aceste modele “noi” îşi au începutul concret în cartea: “The Aquarian Conspiracy”, a binecunoscutei Marilyn Ferguson, dar şi în cărţile teosofului şi antropozofului Rudolf Steiner-fondatorul modelului educaţional-WALDORF.

Ce e HOLISMUL?

A sosit momentul să explicăm ce înseamnă-HOLISM. Dacă până acum s-a mers pe o idee liniară în observarea şi studierea tuturor aspectelor vieţii (adică pe doua dimensiuni, cum ar fi: lungime-lăţime, cantitate-calitate, etc.) acum se vrea ca HOLISMUL (HOLOS-o imagine în trei dimensiuni: lungime, latime, adâncime-profunzime) să fie o totalitate a fenomenelor din care nu ne mai putem retrage, deoarece vom provoca o catastrofă. Acest HOLISM (fundamentul NOII EDUCAŢII MONDIALE) pare un panteism liric, tandru, în aparenţă o dragoste neţărmuită pentru toate vieţuitoarele (şi nevieţuitoarele), oferă o faţă blandă, surâzâtoare, ademenitoare prin noul ce-l aduce. Cu aceasta faţă surâzâtoare şi aparent paşnică se acaparează multe suflete miloase, doritoare de mai bine şi cărora încet, încet le sunt spălate creierele fie prin abaterea de la problemele fundamentale ale vieţii, fie prin împrăştiere sau prin diferite tehnici speciale. Iată cum un întâintemergator new-age-ist (Herman Schultze-Berndt-apud Ruppert) defineşte pe scurt New-Age spirituality:
“1) Depersonalizarea lui Dumnezeu;
2) Divinizarea panteistă a omului;
3) Derealizarea lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vremelnic de joacă a spiritului pur (mai târziu se alunecă inevitabil în reîncarnare).
4) Propovăduirea “mântuirii”, de fapt a automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobândire a stării de iluminare (de la simple tehnici de relaxare până la “complicatele” meditaţii transcedentale de sorginte yoghină.
5) Identificarea răului cu starea de ne-iluminare spiritulală(”de ce să existe existe o personificare a răului-satana, când nu există Dumnezeu-persoană?”- Zic ei.); Şi cum se fac toate acestea? Treptat printr-o “aură” semi-stiinţifică şi semi-raţională. Iată, concret cum se desfăşoară aceasta, prin tehnici şi metode ca: “bio-feed-back, antrenamentul autogen, strategii de “dezvoltare a conştiinţei”, grupuri de autoîntrajutorare, hipnoză şi autohipnoză, meditaţia de orice fel: zen, budism tibetan, meditaţie transcedentală, cabalistică, Kundalini, Raia Yoga, Tantra Yoga, psihosinteză, sufism, Koans, dansul derviştilor, tehnici şamaniste, E.S.T.(Erhard Seminary Training), S. M. C. A.(Silva Mind Control Actualizations), Lifespring Arica, teosofia lui R. Steiner şi Gurdjieff, logoterapia lui Victor Frankl, Procesul Fischer-Hoffmann, terapia gestalistă, nenumăratele discipline mascate sau terapii aşa-zis fizice de tip Hatha-Yoga, terapia Reich, Sistemul lui Bates pentru ameliorarea văzului, Jogging+homeoterapy, Rolfing, bioenergie-radiestezie, tehicile Felderkrais şi Alexander, Kinesiologia aplicată, experienţe transpersonale, etc.(lista ar putea continua foarte mult!).Trecând peste faptul că multi părinţi îşi “abandonează” copiii în braţele acestor veritabile tehnici de manipulare şi spălare a creierelor, unii făcând-o din lipsă de cunoaştere a implicaţiilor pe termen lung a “noii educaţii”, iar alţii din mirajul cu care este înconjurat această “nouă paradigmă”, cu promisiunile de a-şi vedea copiii în afara ţării, în lumea aşa-zis “civilizată”; se vede că avem de-a face cu o gravă violare a intimitîţilor sufleteşti şi mentale ale copiilor, uzându-se de noţiuni pompoase, de promisiuni luminate, când de fapt este vorba despre o faţă gri a demonului. Toate duc spre un singur ţel: SUBJUGAREA UMANĂ TOTALĂ, DE BUNĂ-VOIE ŞI FOLOSIREA ACESTOR “ROBOŢEI” PE POST DE SOLDAŢI AI VIITOAREI NOI ORDINI MONDIALE.

I.G.

"Într-o lume a cărei origine şi esenţă e unitatea şi dragostea harică, nici o separare, nici o patimă ruinătoare nu poate fi totală sau definitivă. Nici un “adânc al satanei” (Apoc2,24)nu poate desfinţa “fiinţa”. Căci fiinţa e anterioară oricărei negaţii şi unitatea e anterioară oricărei dedublări.” Pr Staniloaie

Avem cea mai teribilă poruncă: să înviem! Trebuie să înviem, dar nu oricum; să nu ne înşelăm: dacă vrem să înviem, trebuie să murim; daca nu trecem prin moarte autentică, să nu ne aşteptăm la Înviere autentică. Altfel este doar talk-show cu iepuraşi! Numai Hristos ne poate plini această nedeplinătate!”

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii
I.G.

Crucea istoriei si Invierea neamului

2010-05-08T20:23:00.001+03:00

Blog 90

* Modifica

Cuvintele is visele transfigurate in concret...fie ele scrise cu penelul sau cu buricele degetelor pe tastatura....poti zidi lumi, sau darama constiinte, poti vindeca sau injunghia, totul depinde de energia si sensurile cu care le umpli si de disponibilitatea celuilalt de a prinde nivelul la care ai scris...restul e hazard! VA INVIT ASADAR, LA "DAVAR" ("CUVANT", in ebraica)....infruptati-va si lasati un gand decent despre cele citite...

*
Crucea istoriei si Invierea neamului

Crucea istoriei si Invierea neamului

“Sã ia aminte Europa! Sã stie popoarele civilizate! Noi ne luptãm pentru dreptatea noastrã cea asupritã de a veacurilor nedreptate!” Avram Iancu

"Telul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii si imparatii lor. Avand fiecare neam locul sau inainte tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, “invierea din morti”, este telul cel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalta un neam.
Noua, romanilor, neamului nostru ca orisicarui neam din lume, Dumnezeu ne-a sadit o misiune. Dumnezeu ne-a hotarat un destin istoric. Cea dintai lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, implinindu-si misunea icredintata. Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misune oricat de grea si de alunga i-a fost calea Golgotei lui. Si acum ni se ridica in fata obstacole inalte ca muntii. Fi-vom noi, oare, generatia debila si lasa, care sa lasam din mainile noastre, sub presiunea amenintarilor linia destinului romanesc si sa parasim misiunea noastra ca neam in lume?” C.Z.C.

Mostenirea Dacica, coordonata esenþialã a sufletului si al neamului nostru

Crucea istoriei a fost şi grea dar şi uşoară, după cum ne-o descrie din letopiseţe cronicarii noşti, când împinşi de clevetirile neamurilor înconjurătoare au fost nevoiţi să aştearnă istoria neamului nostru. A fost uşoară crucea istoriei, pentru că a fost frumoasă, unică, ca orice cruce de altfel, dar grea atât datorită altora care ne puneau poveri peste poveri, acelor ce le întinsese mâna pentru ajutor la nevoie dar care ne-o scuipaseră de atâtea ori, cât şi pentru simplul faptul că atunci când s-a întipărit din ea nu prea au avut alt sprijin (poate nici nu se voia) decât limba vorbită de popor cu mărturiile ei.
Grigore Ureche şi Miron Costin, amândoi trecuţi prin colegii iezuite din Polonia, leagă limba românească cu cea latină pe care o învăţase la şcoală (şi nu cu „latina populară vulgară” care era de fapt o latină dacicizată), au scris letopiseţe stângace în care se străduiau să convingă că:”De la Râm ne tragem” (Grigore Ureche) . Dimitrie Cantemir, contemporan cu ei aminteşte de daci, dar insistă că întreaga ţară, pe careo locuiseră, a fost prefăcută în provincie romană şi că: „poporul dac a fost parte nimicit, parte risipit încoace şi încolo”. Numai stolnicul Constantin Cantacuzino, pomenit mai cu bun simţ al istoriei decât dintr-o cunoaştere a trecutului, spunea că: „Din Dachi şi Gheţi erau încă mulţi rămaşi, că nu s-au putut stinge toţi oamenii dintr-o ţară, cum nice că poate, ci tot au rămas.” Şi mai adăugă: „Dachii şi Romanii multă vreme tot într-un loc trăind şi locuind bine unii cu alţii, s-au amestecat prin rudenie, unul luând fata altuia, altul feciorul altuia atâta s-au amestecat şi s-au unit, cât mai pre urmă tuturor Dachi le zicea”. Având slăbiciunea sufletească venită cine ştie de când, în haine străine “şcoala ardeleană” de mai târziu prin Samuil Micu susţinea că după “descălecarea romanilor în Dacia”, aceştia i-au „stârpit” pe daci; acelaşi lucru scriindu-l şi Gheorghe Şincai. În romanitatea pură a poporului nostru a crezut şi Petru Maior. Iar nu demult un cărturar ca I.I. Russu, de data aceasta fără scuza lipsei de informaţii, a scris că populaţia Daciei, în aproape doua veacuri după venirea romanilor a fost supusă unui „voit proces de deznaţionalizare, violent şi rapid, care a avut o primă urmare: înlocuirea treptată a limbii dacice cu adoptarea limbii romane”. Poate aşa a vrut Bunul Dumnezeu să ne „încerce”, să ne „ispitească” cu astfel de scriitori ai istoriei care se „dedau” după aşa zisele „mari popoare”, nu de alta ci pentru a le fi bine sau pentru socoteala greşită de „a crede că ne fac un bine”. Dar era “un bine forţat” şi deci un fals căci spun Sf. Părinţi ai ortodoxiei: “Un bine nu este bine decât dacă este făcut bine.” Primul care “dovedeşte moştenirea dacică, ca o coordonată esenţială a sufletului nostru” a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu, deschizând drumul pe care-l va bătători N. Desuşianu, Vasile Paravan şi atâţia alţii. Cu mintea spunea: “Suntem romani, mai romani decât francezii, decât spaniolii, decât italienii, în sensul că totul am moştenit de la romani.” În inimă însă şi cu ciuda lipsei de cunoaştere adauga: „Nobleţea noastră este veche ca pământul, dar aceasta nu poate fi demonstrată decât reconstituind viaţa şi antica civilizaţiei dacilor, elementul primordial al fiinţei poporului nostru.” În studiu său „Pierit-au dacii?” folosind texte din Eutropiu, Dio Cassius şi alţii, criticând apoi pe reprezentanţii şcolii ardelene pentru chipul greşit de a tălmăcii unele cuvinte latine, conchide că Traian a supus dar nu a stârpit pe daci, că după moartea lui Traian numai o parte a Daciei a rămas sub stăpânire romană şi că timp îndelungat după cucerirea Daciei şi că timp îndelungat după cucerirea Daciei, dacii îşi păstrau vechea lor naţionalitate. Tot el îl pomeneşte pe istoricul latin Appian, care prin al patruzeci şi treilea an de la cucerirea Daciei vorbea de: „romanii ce-i stăpânesc peste Dunăre pe geţi, ce îi cheamă tot daci”. După Haşdeu însă nici unul din cele “câteva elemente” aflate la temelia neamului nostru „n-au fost predominante” iar „firea acestor elemente şi chipul cotropirii lor în unul singur, au fost ca noi să fim o viţă neatârnată … ale cărei însuşiri acum sunt de istov deosebite însuşirile fiecărei părţi consecutive, din cele ce au fost dinr-un început introduse în ce.”
Mai presus de morfologie şi sintaxă, dincolo de nestinsele întinderi ale minţii de a pipăii înţelesuri neaflate în lucruri si oameni, dincolo de „împrumuturile” cu care neamurile se înfruptau din agonisirile limbii altor neamuri, duhovnicia vede atât la obârşia cuvintelor, cât şi la temelia neistovitelor izvodiri de înţelesuri, Cuvântul lui Dumnezeu.De aceea, cum spune „patriarhul neîncoronat al ortodoxiei româneşti” părintele Dumitru Stăniloaie: „Cuvintele au în ele virtualităţi nesfârşite pentru că nesfârşite sunt virtualităţile Celui în care au ele ultimul izvor, Cel care îi sileşte pe oameni să cuprindă tot mai mult din înţelesul Lui şi din ale lumii create de El şi să le exprime”. Cuvântul este însoţit de o putere care nu decurge din cuvânt dar care nu se manifestă niciodată în afară de cuvânt ci numai prin cuvânt şi în cuvânt.

Noi

Iar darurile acestei puteri, izvodită odată cu însăşi cuvântul din mintea cuvântătoare, sunt inepuizabile şi diverse, vădindu-se ca tot atâtea înţelesuri. De altfel un părinte al bisericii noastre, contemporan cu noi, spunea că: „Orice cuvânt are trei niveluri de energie: unul informatic, altul informaţional şi al treilea şi cel mai important: de comuniune. Acestă din urmă dacă-l pierdem atunci trăim în comuniune cu cel ce a scris sau a spus cuvântul, fiind deasupra timpului sau a spaţiului”. Acesta este de altfel, şi înţelesul primelor cuvinte din fiece Sf. Evanghelie: „În vremea aceea …”, ele fac legătura, puntea comuniunii cu acele timpuri şi personaje, ridicându-ne în afară de temporal în lumina dumnezeieştilor Bune-Vestiri.
În limba strămoşilor noştri din a care-i structură şi chivernisire s-a împlinit limba ce-o vorbim, se nevoia o destoinicire ne-aflată în nici o limbă şi pe care numai trăirea în duh o poate explica. E vorba de topirea împreună a unor cuvinte într-un cuvânt nou cu înţeles unitar. Constantin Noica socotea această lucrare osârduitoare a minţii şi a inimii spre atingerea neajunselor praguri duhovniceşti, drept un „fenomen propriu limbii române”, prin care ea dospeşte „sinteze specifice”. Iar teologul secolului, părintele Dumitru Stăniloaie dă ca exemplu cuvântul: “Dumnezeu”, ” născut din topirea împreună a lui Dominus şi Deus. Nici un popor latin (dar nici alte popoare) n-au putut crea un astfel de cuvânt şi un înţeles nou. Deus, prin topirea cu Dominus - atotstăpânitor, ia cuvântului Dumnezeu caracterul distant şi rece al stăpânirii folosit pentru domnii feudali romani şi pentru împăratul aşezat pe soclu de zeu. Dumnezeu devine atotstăpânitor lăuntric, ascultat prin iubire care nu Se sfieşte să-Şi lucreze milele Sale chiar şi in cei păcătoşi. Pe de altă parte, prin topirea cu Dominus, este vădit că Deus e ridicat din planul puterii de ordin lumesc mai presus de orice orânduială omenească sau a zeilor. El nu este stăpânitor dar nici un zeu oarecare, ci este Unic. El nu poate fi pus în rând cu nimeni şi cu nimic. Dumnezeu a dobândit astfel un înţeles paradoxal: e foarte osebit de toţi şi de toate şi foarte apropiat … “Confundarea noţiunii de Domn în cuvântului Dumnezeu, poate face pe credincios să spună: Doamne Dumnezeule! fără să aibe sentimentul că se repetă. Vocativul crează o stare de apropiere, chiar dacă se pune înaintea lui Dumnezeu: „Doamne!”, spunea acelaşi mare teolog român.
Dumnezeu a ajuns atât de lăuntric, apropiat, încât poporul nostru Îi va spune mai târziu, folosind un cuvânt slav: „Dumnezeu Drăguţu”, nu în sens de diminuare păcătoasă, ci prietenie, apropiere intimă, personală, îndrăznire dată datorită sfinţeniei şi lucrării virtuţilor. Germanii vor zice: „Der liebe got”, iar grecii: „Agapitos teos” şi latina literară: „Deus amantus”, dar nu vor simţi afecţiunea pe care o simte românul când spune: „Dumnezeu Drăguţu”.
La fel se întâmplă şi cu o seamă de alte cuvinte cum ar fi: vreme, Fecioară (Măicuţa Domnului), dor, mioară, gingăşie şi altele. Împletirea aceasta de pozitivism şi de misticism o întâlnim în graiul nostru. Noi avem de pildă pentru marea realitate a timpului nu numai termenul geometric şi fizic de măsurare a lungimii, „timp” cum e cazul la toate popoarele latine. Noi avem şicuvântul “vreme”, de trăire sufletească a timpului. Cuvintele: “vreme”, “vremelnicie” n-au marginile înţelesului retezate în mod precis şi pozitivist ci plutesc într-un abur, într-o atmosferă de înţelesuri, de sugestii producătoare de trăiri totale ale fiinţei noastre, nu numai de sensuri mentale. Aceste cuvinte sunt ferestrele firii noastre spre orizontul de mistere. Prin ele respirăm curatul aer „de afară”, de dincolo de închisoarea pozitivistă. Termenii folosiţi de celelalte popoare latine, sunt lipsiţi în general de polenul misterului. Prin aceasta, însă, nu voim să zicem că numai termenii din limba românească au virtutea sugerării realităţilor tainice. Termenii latini vechi din vocabularul nostru românesc încă au această putere. Nu numai cuvântul slavon „veşnicie” exprimă mai bine realitatea vieţii viitoare, faţă de termenul rece, fizic şi impersonal „eternitate” (exemplele se pot înmulţi) dar şi cuvântul latin „Fecioară” are un înţeles cu mult mai învăluit de vraja înalt sufletească decât termenul catolic, comun celorlalte popoare latine, de „Virgină”, termen care are un înţeles de precizări fiziologice, fiind aproape jignitor pentru simţirea noastră religioasă. Să nu mai vorbim despre faptul că poporul nostru a dat un plus de apropiere caldă spunând Fecioarei: “Maică a Domnului”, iar în elanul mistic cei înduioşaţi o cheamă cu „Măicuţa Domnului”, termen mai fierbinte şi apropiat sufletului de român dreptcredincios (acest ultim termen este netraductibil în altă limbă, ca şi alţii de acest fel.)
„Explicaţia nu poate fi decât aceea că Ortodoxia şi-a coborât în cuvintele religioase româneşti (indiferent slavone, sau latine) vraja ei mistică…”, spunea părintele Staniloaie Cel Mare.

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii
Iulian Gavriluta

Meltenii virtuali Sau cum te poti depersonaliza pe internet

2010-05-03T20:35:00.000+03:00

Meltenii virtuali
Sau cum te poti depersonaliza pe internet

Motto: „Sufera ingerul rau de schizofrenie intre aripi?”

Melteanul (neam-prost, marlan, mitocan), o caricatura de om, terfelit prin ungherele tenebrelor sale si-a facut aparitia si printre internauti. Pai, ce va ganditi voi ca scapa acest domeniu de putuarea sa? Intrebat odata un mare om (Monahul De La Rohia – Nicu Steinhardt) care este cea mai mare „inventie” a fostului regim...raspunde frapant: navetistul! Staniloaie preia ideea si o dezvolta....ulita satului, in care te vedeai cu vecinul si aveai contact cu natura este transformata pe o verticala uzurpatoare in scara de bloc, unde cel mai adesea te vezi cu „aproapele de apartament” o data pe luna. Navetistul, dupa mine, nu e nici taran (in acceptiunea arhetipului frumos), nici orasean (locuitor al „gri”-urilor ceausiste), vine cu aerele sale de necizelat si infumurat, de prost crescut si obosit la brantzuri mirositoare si tample cu gel ieftin, sa-si verse putoarea sa in... oras si, evident strica tot (omul strica locul!). La fel, pleaca dupa ce iese de la munca lui si se duce in sat, cu aere de orasean...cu pantofi cu lac si sosete albe flausate, ascultand manele „de pret valutar”. Situatia citadin-armaghedonica, este asa, pentru ca, Ceasca a vrut blocuri la sate si tarani la oras, ca sa munceasca in uzine, nascand acest hibrid monstruos.....navetistul! Nu e mai mare inventie ca aceasta si stiti de ce? Pentru ca oriunde ar fi, cu putoarea sa laxa strica toate relatiile si toate arealurile in care paseste balegos.

Melteanul „up-gradat”

Va sa zica aceasta noua tipologie a fost scoasa de la fenzandat de nimeni altul decat dusmanul omului, evident. Totusi, se pare ca si printre ingeri exista schizofrenie, nu in placi ci intre aripi, sau o fi avand paduchi la pene, de vreme ce crede ca prin aceasta noua gaselnita puturoasa, recte - Melteanul virtual – poate sa mai ameteasca pe unii cu radacini in pamant si in cer. Parafrazandu-l pe Murphy, care zicea ca „prostii si nidrogenul este omniprezenti in univers”, pot zice ca si extraterestrii de ar exista au...meltenii lor. Cum descoperim un meltean virtual? E sec, are familie, sau nu, nici nu importa’....e insa copy-paste-ist de elita chiar, ...nu are nimic original, atrage muste ca si el, pe tapsanul gaunos al pseudo-elitei si al aculturalismului recent, dudui si cuconet frustrant de libidinoase. In fine se da carturar, isi face o bruma de gagici, racolandu-le din zoaia de familiste ajunse la menopauza intelectuala, le imbrobodeste cu ceva de genul: „suntem doar amici, avem in comun filme, atentii, muzica, mici distractii...”, in timp ce tasteaza doar cu o..mana, alta avand treaba.... Ii mai recunosti cum invadeaza PC-ul copiilor ca sa vb cu....meltenii sai virtuali, fie ca-s fatalai sau fufe....si de altfel se dau casnici si insurati si afiseaza poze cu progeniturile lor. In fine, cum gasesc ceva original care nu incape in gaoacea lor, asemenea unui „mare” condesator al vidului, sar ca arsi ca-s raniti in orgoliu lor de lingecredinciosipicioarele si de manelo-ciobani. Vi se pare ca vorbesc dur? Va inselati, traiti putin de voie, de nevoie, in preajma acestei „aure puturoase”, necrestinesc vorbind, si veti scoate mai dihai epitete decat mine despre aceasta monstruozitate care se fatzaie in cyber-spatiu. Depersonalizarea acestor hibrizi e totala si ar fi bine ca oamenii de bine, din toate domeniile sociale sa se aplece putin asupra studiului de caz prezentat. „Sinner”-ian vorbind, pe net te poti da orice, oricand, oricum.....chiar daca in realitate esti scofalsitor de habarnavist si ce mai pui ca molipsesti si pe alte persoane nevinovate...la inceput. In fine, se pare ca in noua gaselnita diabolos-ista se inoata c-am greu si inca o data doar spiritele incercate pot deosebi duhurile, sau pleosnitele de albinele purtatoare de nectar si miere. NU exista reteta! Din pacate, fiecare experienta e personala, obictivism neexistand, asa ca internautilor, daca ati adulmecat un astfel de personaj, ascultati-ma pe mine...nu are vindecare, departati-va cat mai rapid, pentru ca, desi nu e destept, are o viclenie venita din strafundurile-i experimentale si deci poate sa pacaleasca, doar....naivii(ele), evident! Fi-ti voi insiva!

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
Iulian Gavriluta

The Fragmented man, sau enclavizarea trairilor

2010-04-01T23:12:00.001+03:00

The Fragmented man, sau enclavizarea trairilor
(Se asfalteaza Drumul Damascului!)

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. ( Paul Eluard )

Fara a incerca “a pune la Index” explicatiile despre starea omului de azi, sau a proba o explicatie exhaustiva a conditiei mundane, a traitorilor acestor vremuri, incerc sa va descriu, pe highway-ul elementarului bun simt despre suferinta “lipsei lui Dumnezeu”, chiar si la cei care au fuste lungi si fac metanii pana sub talpa lumii. Pe strada, daca esti foarte atent vei vedea pe acel scapat parca de la nebuni, sau prea zelosul din matricea urbana….”fragmented man”. Ochi rosi de la zapping-ul de canale TV sau de la tastatura sa multifuncionala de la PC, imprastiat, rupt, faramitat, nervos, aflat intr-o permanenta agitatie, cu casti in urechi, rupt de cer si pamant, eventual cu o carte ce se livreaza gratuit cu un ziar anume si cu saculetul cu laptopul cu baterii incarcate full… El este prototipul care infuleca un hamburger in fuga si bea cafea de la automat in graba fie catre scarbici, fie catre vreo prezentare MLM. Mai are un singur pas si trece in alt nivel de…”break-down person”, dar nu-I pasa deloc. Se uita tamp cu mancarea in gura si laptopul pe genunchi pe vreo banca din parc cand vede vreun crestin ca se inchina, trecand pe langa o biserica, sau pur si simplu rugandu-se in taina. El este!….”Ecce homo ludens!”. “Omul satului mondial” (Mc.Luhan) nu mai are timp sa observe ca mijeste frunza sau ca mierla canta deasupra bitzilor cu care alearga pe “tzeava netului” de la chat la Wikipedia, pe ritm de Bullet for My Valentine sau Linkin Park, in timp ce se unge cu gel antibacterian ca de….a atins marginea unei banci, cand a aruncat un banut cersetorului din coltul strazii. Pentru acest babuin monden, cu lac pe unghii, portofel doldora de carduri de platina si cu gel de TCM-uri, nici nu mai conteaza acel zambet diafan al copilului care-si trage cu o ata jucaria de plastic, alaturi de bunica lui si care-I zambeste nevinovat….pentru el, difuzoarele din fata catedralelor care canta taraganat o muzica psaltica plina de trigorgoane, is ofensa nedemocratica si provocare la alt “civic process”, impotriva celor care le-au amplasat fara acordul majoritatii laxe. Pentru omul fragmentat, aceasta muzica este de nepatruns si plictisitoare pana la infamie. Ar prefera mai curand un “swing dance” decat o metanie in vinerea mare, o gresie de baie si masaj erotic decat un pres amarat intr-o biserica ponosita de cartier, ar prefera un obraz cu pudra si lotiuni de pret, decat sa sarute o litografie a unei icoane, tocita de buzele amarastenilor. Sa-i vorbesti acestuia, pe care, numai un Dumnezeu il poate iubi si numai dumnezeii il inteleg, sa-I vorbesti despre iubire, despre iisusiaticul chip ce trebuie sa treaca in hristoidica asemanare? Despre roseate din obraji, cand iti iei prietena de mana? Nici gand, el este, fara sa vrea, promotorul NOM si a faliei de imensi condesatori ai vidului spiritual care o urmeaza ca un “lingecredinciospicioarele”! Lumea este foarte bolnava si nu ma refer la marile maladii ale omenirii, in mare parte fabricate ca si marile atentate asa-zise, sau ca armele care produc cutremure, schimbari de clima sau alte bazaconii, ci e suferinda de ASPIRITUALITATE si de NONSENS!!

LA POLUL OPUS: Oleaca de anamneza!

Si Domnul a zis: “Fetele lui Telofhad au dreptate!” (Numeri 27, 7). Lui Dumnezeu ii plac indraznetii, cateodata, ascultati-ma pe mine El, Elohim-ul Elohe, ii place sa fie “fortat” si sa fie “fortat” (convins) sa faca ce vrea, creatura lui libera – Omul! Desi este des folosit in Biblia ebraica, acest “El” nu poate fi pronuntat, deoarece este scris cu literele Alef, un fel de sunet mut si L. Deci uneori El se poate pronunta si AL. Numele Sumerian si ugaritic este asemenea…IL. La Samuel 22 gasim: “Sa nu arunce imparatul nici o vina asupra robului sau…”. Vechii oameni, nefragmentati si impartiti in mundane, stiau ca daca pronunta EL, atunci cu siguranta celalt layer (nivel) din noi spune AL (“sfatul discret”). Deci o ruga sau convorbire cu Dumnezeu implica aceste doua nume, adica a scuzei Lui, pentru ca Dumnezeu nu e habotnic ci vrea…co-laborare, creatie impreuna, dialog si punte cu ambele sensuri si nu monolog. El vrea Talk-show divino-uman de pret si nu doar o revista a presei telurice! De exemplu, in Postul Mare se stie ca, Iisus a strigat pe cruce : ”Eleoi, Eleoi, lama sabahtani” (Marcu 15, 34) si majoritatea traducerilor zic asa: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?”, desi, “meshabeah” inseamna “a abandona”, dar si “ a slavi”, “sabahtani” fiind la persoana intai, fireste. Deci iata cum “davarul” (cuvant in ebraica) poate fi tradus si asa: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, cat m-ai proslavit!” Si este perfect authentic…si corect! Inca un fapt….nu numai cuvintele au sensuri multiple, dar si spatiile si chiar ceea ce reprezinta ele ca numerologie arata extraordinara adancime de sens a Bibliei si a celor care o urmeaza (credinta este” supra-ratiune” – Staniloaie - , pentru ca nu se foloseste de dovezi sau nu numai de dovezi palpabile ci trece dincolo…nadajduieste la cele ce nu se vad…). Vechile popoare nu aveau sisteme zecimale ci doar heximal, adica sase cifre plus zero. Bineinteles ca trecut si pe vechiul continent, mai ales printre arabi si chiar din urmele acestei treceri supravietuieste pe la francezi, care nu au cuvinte pentru saptezeci, optzeci sau nouazeci, ci respectivele cifre sunt exprimate ca saizeci si zece, patru ori douazeci si asa mai departe. Asa si in Vechiul Testament, cele scrise in limbile ebraica si greaca nu aveau simboluri scrise pentru cifre, ci fiecare litera era folosita si pentru a exprima cifre. Asadar, fiecare cuvant din Scriptura poate fi inteles poate fi inteles si ca parte a cuvantului, dar si ca cifra. Suma valorica a numerelor descoperite prin litere ii da o anumita valoare matematica. Primul cuvant al Vechiului testament (Bereshit) are valoare numerica 913, deoarece B este 2, R este 200, A este 1, Sh, este 300, J este 10 si T este 400. Cifra cheie din Biblie este 7 si nu ne vom opri aici la explicatii detaliate, 6 fiind opusul ei! Asadar toata lumea este plina de sensuri si revenind…..toate acestea cand mai pot sa adaseze in mintea lui “Fragmented man”? De aceea, sa nu ne mai imprastiem, sa ridicam ochii la cer vazand frunzele cum se clatina in bataia vantului caldutz, sa ne aducem aminte de El (AL/IL) si sa o coboram la pamant sa fim atenti la gazele ce misuna intelept pe jos, in stanga sa vedem cine ne este alaturi si ce nevoi are si la dreapta, pentru a zambi, sau plange pentru aproapele si astfel….vom savarsi o liturghie zilnica, facand pururi semnul cruci cu privirea, fapta, simturile si mintea noastra si cu siguranta ne vom pazi ontologic de starea deprimanta si nevrotica pana la isterie a lui… “break-down person”!

Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta

Tranta dintre Mihail şi Lucifer

2010-04-01T10:30:00.000+03:00

Tranta dintre Mihail şi Lucifer
Sau zbaterea persoanei actuale, între Scylla şi Charibda

„Dumnezeu e incomprehensibil si singurul lucru comprehensibil este incomprehensibilitatea Lui!” Teoclit Dionisiatul

Marginalii de bun simt

Propuneti-va sa fiti pentru o clipa atenti si sa inchideti ochii sa renuntati la messenger, la bloguri, la Otv, la mp 4 sau la Rammsteinarii si sa va concentrati pe degetul mic de la piciorul stang, acum...pe unghia lui....veti realiza simplu, ca este(cum zicea si C.G.Jung in „Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu”)! Asa si cu acest post si aceste sarbatori....opriti-va din zbaterea citadina, mirobolant de paradigmatica si flausat de alba-neagra si ganditi va ca ati trai acum 2000 si ceva de ani, ca ati fi pacatosi, apasati si constienti de vinovatie si Iisus va va spune : ”pacatul vostru e greu si meritati cea ce ati cerut cu ardoare, dar maine eu voi fi pe cruce si voi muri si suferi pentru voi, astfel veti fi mantuiti....”, ce ati raspunde? Intr-o lume mecanicista, steinhardian vorbind „da-mi sarmaua ia-ti paraua” a face o fapta buna a te jertfi, a mantui, scandalizeaza. Pai dracul, (diabolos=cel ce desparte) nu stie sa fie fin, deoarece e un impostor, tolerat, un valutist cazut din Eden si un politician paduchios. Dracul a fost intotdeauna scofalsitor, strambator de creatie, pentru ca pentru el portile viitorului si ale creatiei sunt inchise. El a cautat sa imite, neavand originalitate (pana si omul il intrece sau poate... in rautate sau in sfintenie). Giovani Papini povesteste in „Martorilor Patimilor” ca un mare rabin ofera papei covertirea tuturor evreilor, cerand in schimb stergerea din Evanghelii a „davarului” (cuvant-energie, din ebraica) referitor la crucea rastignirii. Culmea nesimtirii am zice cei recenti, dezbracat de Sf Cruce, Crestinismul e o mare gluma buna, un fel de confucianism second hand. Crucea, simbolul Jertfei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu „smiteala pentru pagani si putere pentru crestini”, este sarutul maximal al cerului cu pamantul, prin cele doua brate si intersectia dintre ele. Iata ce nu avea Dumnezeu....nu cunostea suferinta umana, nu ne puteam mantui prin departare(reincarnarea si vindecarile exterioriste prin Reiki sau alte bioenergii is glume bune dar...doar atat!), pentru ca trebuia aceasta restaurare ontologica, fiintiala (Pr. Staniloaie) sa fie facuta din interior, nu din spoiala formei fara fond a exteriorului centrifug. Si atunci pe Cruce, Dumnezeu Cel ce a facut Universul cunoscut si necunoscut a gustat...moartea dar inghitand momeala, moartea, a explodat in lumina zilei a 8 a (pt necunoscatori simbolul infinit din matematica, acel 8 culcat vine din teologica a 8-a zi a Creatiei, Ziua nesfarsita, fara de sfarsit, prefigurata in Tabor si continuata in eonul viitor).

„Grajdurile lui Augias”

Dincolo de neozoistii(„Zoi” din greaca, ideal si metoda pietista) recenti, gen Yannaras si ale paleozoistilor Pannayotis si Trembelas, ajungem prin „Grajdurile lui Augias”, adica locul definit ca superlativ de murdarie si neoranduiala prezenta in „Labirintul lui Dedal”, loc al ratacirii, al confuziei, al incurcaturii primejdioase, unde „firul Ariadnei” (crestinismul rasaritean, catafatico-apofatic) este simbolul calauzei salvatoare. Ganditi-va numai ca valoarea etica a unei actiuni este judecata nu doar prin faptul ca raspunde anumitor reguli morale, ci si prin roadele de lunga durata (aviz popilor – nu preotilor – care au doar o singura dimensiune: a lua! „Mama mama...”, ar fi cantat manelistii teologiei actuale, ce o sa dea ei inapoi si cu dobanda inca!).exista, spun de multe ori o subtirime si finete a credintei, si anume gen avva Alonie din Patericul egiptean care zice: „daca nu vei minti, multe pacate vei face!”...da! Ati citit bine.....! sau ce ar fi fost daca Rebecca si Iacov nu ar fi uneltit si mintit in imprejurarea binecuvantarii intai nascutului? Atentie, din genealogia lui Hristos (vezi la Wurmbrandt Richard...pe care l-am intrebat cu regretatul Parinte Calciu, cand eram in America) lipseste un nume. La Matei 1:17 gasim afirmatia ca de la Avraam la Hristos sunt 42 de generatii...dar consultand in paralel la Luca 3 si in Vechiul Testament ies.....41! Te dai peste cap si bei cafele in post si tot nu gasesti a 42 –a generatie.Cine e acela? E „jidovul ratacitor”, e Catehonul din 2 Tesaloniceni? Nu cred....ci...ESTI TU! Wurmbrandt salvat de Sfantul inchisorilor (pe care B.O.R.-ul nu vrea sa-l canonizeze ca a fost legionar! )Valeriu Gafencu, inmulteste talantul si-l salveaza pe blandul Calciu, parintele....care mi-a zis acest mic secret si i-a pus intrebarea pastorului neoprotestant. TU ESTI, EU SUNT! Acesta e neamul ce lipseste, dar numai daca ne asumam Crucea aju gem la Inviere. Am vrea sa fie fara Cruce sa fie doar Inviere....mde, pacoste capatata recent de omul subtire al conturilor valutare si fotoliilor moi ale teologilor cu sprancene albe si titluri de academicieni, de azi. Rascumpararea, sau restaurarea omului nu poate ocoli Crucea! Clar! Si restaurarea nu inseamna sa scapi doar de iad si de rau (viziune babistica ca la gura santului), ci sa te reintregesti si sa fi mai sus ca Adam, de tine o sa asculte creatia si chiar ingerii! In aceste veac curvar, iata ce se face („experimentul Lucifer”, incepe de azi experimentul de la Geneva Big Bangul aiuristic – vezi articolul meu mai vechi, legat de minciuna asta si de discutiile mele cu directorul general de la CERN, la fel ruleaza filmul „Antihristul”, blasfemic, etc...) si iata ce se poate (cunosc familii care nu au bani de un ou rosu pe masa sau de medicamente sau chiar de lumanari sau de banii de contributie de la biserica, ceruti cu cerbicie de cuierele negre de jeg spiritual). Putem citi tomuri de schmemann-isme si de Psaltiri, daca ramanem laxi, cu siguranta ca Lumina Sfanta va fi doar de la bricheta cumparata de la buticul din coltul strazii. Sa incercam sa inchidem ochii, asadar, pentru o clipa si sa ne imaginam cum a fost prima clipa petrecuta sincer in compania lui Hristos cel rastignit de noi si Inviat...tot de noi si din mireasma lumanarii care se jertfeste in tacere, raspandind lumina, sa luam putere, pentru „Cunoasterea lui Dumnezeu” (Paul Evdokimov) in adevar, debrasati de civismul gaunos, dar si de crestinismul habotnic al acestor veacuri hade.

Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,
Iulian Gavriluta

Sacrul si profanul, dihotomia mintii...

2009-12-26T13:53:00.000+02:00

Sacrul si profanul, dihotomia mintii
sau
“Prastia lui David”, catre Oedipii recenti

Motto: ”Examinand cursul vietii oamenilor, observam ca destinele unora sunt mai degraba determinate de obiectele intereselor lor, in vreme ce ale altora, mai degraba de fiinta lor launtrica, de subiectul lor” C.G.Jung, in “Tipuri Psihologice”

Disponibilitatea fiecaruia de a asculta un discurs, prelegere, predica, cuvant vorbit, etc…este diferita, asa ca, semenii mei care vor sa auda altceva sa dea “cancel” sau “exit” la documentul “word” de fata, sau sa isi ia o cafea, ceai, vin, bere in fata si sa se puna pe citit, nu fara critica sau zambet pe buze. Persoana este un complex de lucruri simple, legate, interdependente ca si doua gauri, intr-o suprafata plana care formeaza clopotele Gaus, miscandu-se asimptotic. Asa cum odinioara, cei vechi, foloseau adnotari stranii de genul “keri” (citire) sau “ketib” (scriere), din ebraica, pentru textele sacre, care dadeau intelesuri diferite desi erau aceleasi cuvinte intiparite, sau cum zicea parintele Noica Rafail, fiul marelui filosof cu acelasi nume, despre cele trei nivele energetice de intelegere a unui cuvant, exista moduri diferite de impropiere a lumii inconjuratoare. Daca vreti, e un fel de legatura ca la aninarea colivei de mai multi credinciosi, interlegati si totusi diferiti. Insasi ea, coliva are boabe de grau (simbolul finite personale) care nu mai incoltesc(“decorticarea” realitatii, in chimia cerealelor), deci nu mai pot de la sine face…fapte, ci doar sunt legate cu aluatul dulce (iubirea in toate cele 4 ipostaze – agape, eros, filia si apathea) si infuzate cu “energie necreata” (Sf Grigorie Palamas), leganata (ca si pruncul care are nevoie de liniste in leganel, pentru a creste) de cei inca vii, care pot rodii, predispune la inter-responsabilitate…..atunci suntem uniti intr-un gand si simtire si asta ajuta sufletul, deoarece simbolistica ajuta trupul plin de duh sa se duca dincolo de el si sa patrunda in lumea si lumina “zilei a-8 a creatiei”. Stiu ca nu ati inteles mare lucru, de aceea mai incerc o explicatie, intr-o fraza…de curand am facut rost de filmul “AVATAR”, cred ca ati vazut reclamele, dincolo de amalgamul new-age ist, combinatie nu tocmai fericita intre shamanism, credintele druidice, S.F., desene, scene sexoase si actiune, gen RAMBO “n”, ochiul avizat poate vedea si altceva…..acolo, la un moment dat exista un anumit copac al sufletelor un fel de network al Pandorei, o planeta anume (atentie si la numele cu rezonante traco-grecesti)…acolo oricine pleca, murea, in acceptiunea civila de azi, nu disparea, chiar si oamenii de stiinta sceptici sositi acolo au “gustat” din ignoranta lor si au aflat adevarul…si acesta, vorba Evangheliei “i-a facut liberi” (In. 8, 32). O intreaga planeta cu regnuri, cu oamenii cu tot ce exista acolo erau conectati si in perfecta comunicare, iar cand cineva suferea, sufereau toti. Daca ar fi sa decodam mesajul acesta am spune ca acolo se depasise bariera sacrului si profanului, sau se “restaurase” starea paradisiaca (Pr.Staniloaie). De fapt parintii filocalici spuneau ca noi nu avem numai misiunea de a ne despatimi si umple de lumina Taborica (fie pe calea martiriului, fie pe cea a misticului) ci si a reda cosmosul (termen mult mai implinit, decat catolicul - univers) imbogatit de dumnezeire, chiar personificat. In AVATAR, Eywa, este de fapt una si aceeasi cu sufletele tuturor fiintelor trecute dincolo si care raman in legatura, nu ca in gluma existentiala (Steinhardt) numita NIRVANA, SAMBALA, cand contopirea cu Marele Tot e de fapt cale inversa crestinismului, deoarece se confunda picatura, eul, cu oceanul uitarii, nemaiavand constiinta de sine. Aici, stii ca esti tu, inaintezi (nu te plictisesti de atat bine si fericire cum spun zeflemitorii flausati de azi) in desavarsire si iubire, fiind pururea cu cei dragi tie, alaturi. Interesant ca si Freud (in “Interpretarea viselor”) la un moment dat vorbeste despre o “cenzura”, care in a doua teorie despre psihic va fi botezat “supraeu”, nefiind altceva decat spirit inconstient, in masura in care incorporeaza valorile si normele cultural-fundamentale interiorizate afectiv, in special in copilarie. Fostul elev al acestuia, Jung, despartit de maestru, tocmai pentru ca existau diferente cu privire la ”psihe” si la nesexualizarea dincolo de limite a vietii, are un concept si mai aproape de adevar: “inconstientul colectiv”. Acesta se vrea ca arhetip dincolo de limita individuala, interlegat cu altele, intr-o enorma retea ce strabate timpul si spatiul si de unde ne vin trasaturile spriritului, creatoare de cultura. Deja crestinismul a depasit acest lucru in modul cel mai firesc cu putinta (“a fi ortodox inseamna a fi firesc” – Pr. Rafail), fie prin exemplul livrat voua, anterior, semnificatia aplicata a colivei si a “vesnicei pomeniri” legate si in mod vizibil prin cei care participa la nasterea leganata a celuilalt…dincolo, fie prin intreaga intelepciune a scrierilor celor din pustie, adica a avve-lor. Ca e coliva, ca e idée din AVATAR, ca e “Forta” (data pe tava stiintificilor de “midicloriane”) din Star Wars, unde si denumirile (Obi-Wan Kenobi, de la “kenobiticul” pustiului, in greaca si altele…) is perfect inspirate din Ortodoxie (George Lucas fiind un practicant!), ca e “inconstient colectiv” (Jung) sau “quarc”, 10 la puterea -14 din metru, cea mai mica particula din orice materie, care vine din….camp energetic, practic din “nimic” (fizica subcuantica ajunge dupa veacuri la aceeasi concluzie biblica, ca “totul e facut din nimic”), toate si toti suntem iterlegati si inter-responsabili. Deci moduri diferite de a privi acelasi lucru….suntem legati prin fire invizibile unul de celalalt, dincolo de ce se vede, de aceea sacrul si profanul trebuiesc reconciliate, spargand crusta subtire de ignoranta si nestiinta. De acum nu mai putem gandi dihotomic, ci unit, dar nu in confundare, ci despartit si totusi una, dupa modelul supreme al Sf. Treimi (afirmat niceeo-calcedonic: “neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespatit”). Oricat ar vrea Diabolos (tradus: “cel ce desparte”) sa ne separe… acest “adevar”, imbrobodire, stalcire…este doar himera, deoarece “distinctia – identitate” (VL. Lossky) este numai aparenta, sacrul si profanul find de fapt fatede al aceluiasi adevar unic!

Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta

P.S. “Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale” (Ps. 41, 9), cu alte cuvinte: Adancul finite personale, cheama Adancul cel dincolo de adanc, in curgerea darului, energiilor necreate ale Harului Tau!

INCERCARI DE RECUPERARE A ISTORIEI (Intre destinele lui Horus si Cronos, sau despre Comorile lui Montezuma!)

2009-11-06T20:59:00.003+02:00

INCERCARI DE RECUPERARE A ISTORIEI
(Intre destinele lui Horus si Cronos, sau despre Comorile lui Montezuma!)

Ca un om normal ce ma stiu, trecut oarecum prin scoli si care a tocit pragul „inteleptilor” acestui veac, nu pot sa nu observ cum incet incet se lasa o ceata deasa pe istoria romanilor, din care numai magarii se mai vad orbecaind dupa tainuri. Nu mai suntem noi orbiti, dar nici mamaligi. As fi vrut sa incep acest articol sub auspiciile recentei conferinte de comunicari stiintifice de la Brasov („Terra Dacia – Romania mileniului trei”), la care am participat; dar ulterior m-am razgandit urmarind cateva articole din ziarele de pe al noi. Cum putem fi oare asa de strambi si ingusti la minte? Cum ne putem fi oare atat de natangi si indiferenti la radacinile romanilor? Oare nu stiti ca cine se rupe de radacini se usuca si nu aduce roada? Fiecare neam este voit de Dumnezeu(aici superficialii se vor stramba si vor inchide documentul word!:), la Cincizecime s-a vorbit cumva „esperando? Sau engleza? Nu, categoric, fiecare vorbea in limbile necesare raspandirii evanghelice, atunci de ce ne ferim de arhietipurile din visele lui Dumnezeu? Cui ii e frica de neamul stravechi al romanilor(cu descendentii: daci, traco-daci, traci, traci stravechi si pretraci…)? O sa ziceti ca nu va intereseaza decat lungul nasului, sau painea de pe masa…aveti si voi dreptatile voastre, dar fara sa stii de unde vii, cine esti, incotro te indrepti, esti un zero absolut, care vine din zero absolut, adica un nimeni enorm! Painea de pe masa enormului nimeni nu adaseste, nu sporeste, nu satura ci cel mult ameteste saturand vremelnic. Minunea este aceea ca daca intrezari adevarul , pur si simplu te „recreezi”, mori tu cel vechi, pentru a renaste, oarecum un altul, cu acelasi pret cu care oricum odata al sa-l oferi. Pacatul acestor veacuri este acela ca din indiferenta si uzul exagerat de „prea zilnica paine”, uitam ca nimeni nu este de ajuns siesi. De aceea prima datorie a oricarui este aceea de a-si cunoaste nedisimulat si imediat trecutul, nu poti fauri ceva din viitor, daca nu ai temelia celor din spatele tau…altfel al cui te revendici, pentru ce si in numele caruia anume faci ce faci?
Sa stii de pilda ca esti de 34, 40, 50, 60, 70, 80, …de ani roman, prin nastere si de vreo 4578 de ani mentionat in Biblie(2572, anul cand Noe imparte fiilor lumea, respectiv lui Iafet-Magog, scitii, Tiras-tracii + 2006 = 4572); parafrazare la spusa acelui evreu care zicea ca este numai de vreo 40 de ani american si de peste 5000 de ani evreu! A doua pomenire Biblica o vedem la II Macabei, 4, 47(„Si pe Menelau….si la sciti…”, 175-161, i.d.Hs, deci 2181 ani!) Imperativ este si faptul sa stii ca esti mostenitorul unei civilizatii stravechi, minunate, fara pereche, dupa Inzi, cel mai mare, numeros si viteaz neam(Herodot). Cu mandrie sa afirmam radacinile noastre Melchisedeice(nu de la evrei, cum zice unul Tesu in „Romania Iudaica”, ci de la „preotia nnemuritoare” a personajului pomenit, care decriptat MELC=ZAMOL-xes), sa mai stim de pilda ca Tracii Ahei si Dorienii fauresc mandra Grecie si Tracii Iliri, Roma antica. Avem cu ce ne mandrii, asa-i? Daca mai punem ca latina vulgara era limba obisnuita a dacilor, nu cea culta, de cancelarie, cu „neologisme”, ci cea populara. Acolo in capitala Daciei vechi, cadranul solar de la Sarmisegetuza cel mai precis din toata lumea veche inca nu a fost descifrat in totalitate. La fel si tablitele de la Tartaria, cu scrisul cuneifosrm mai vechi ca al sumerului…hiperboreenii care au plecat de pe la noi, Tracul Enea, Cavalerii Danubieni, Henoteismul dac, etc, sunt tot atatea dovezi si radacini puternice, pe care ne putem faurii „etajele” civilizatiei recente. Tocmai pentru ca avem astfel de radacini suntem furati constant si adanc. Cum Dumnezeul dacilor nu a incaput in panteonul popoarelor cucerite, deoarece nu incapea in causul gandirii romane, asa nici acum nu se vrea a pricepe aceasta forta milenara a jertfei romanesti. Si de aici incep toate. Veritabila „scara a lui Iacob”, trebuie sa urce ratiunile romanului dornic de cunoastere, adevar si bine pentru valorile nepieritoare si de necontestat a romanismului. Am pierdut gandirea, munca in chip ritual(Granet, Eliade, Gusdorf) si facem totul doar prin prisma „cravatei renascentiste”, adica rece, distant si rational. Sa parcurgem asadar retrospectiv, istoria zbuciumata a neamului nostru, punctand doar evenimentele mai importante.
Burebista care reusise pentru prima data sa uneasca diferitele triburi geto-dacice si a carui tinut se intindea din Carpatii Padurosi pana la Muntii Haemus(Balcani) si de la Dunarea de Mijloc la Marea Neagra, litoralul pontic de la Olbia(Bug) pana la Apollonia Pontica(Sozopol, Bulgaria). Dar sfarsitul sau este violent datorita complotului sustinut de diferiti aristrocrati tribali. Mai departe, Proconsulul Macedoniei, Licinius ajutat de tradatorul local, geto dac –Roles supune pe Dapyx si Zyraxes, conducatori destoinici geto-daci. Deoarece Roma nu tolera nasterea unui alt Burebista, Domitian tine sub observatie stricta pe Decebal, regele dacilor urcat in 85 d. Hr. Ceea ce falsifica aproape toti istoricii(doar Istoria este scrisa de invingatori-cuceritori)este inaltul stadiu de civilizatie si cultura a dacilor sub Decebal din primul secol dupa Hristos. Herodot, Strabon, Dion Chrysostomos si Iordanes vorbesc in termeni mai mult decat laudativi despre inalta civilizatie daca(tablitele descoperite recent de la Tartaria care atesta scrierea cuneiforma mai veche ca cea sumeriana, ceasul solar cu cadran de la Sarmisegetuza, mai precis ca toate cele existente in lume la acea data, limba latina-vulgara vorbita de daci, etc.). Decebal, dupa lupte sangeroase accepta un armistitiu dar pregatindu-se pentru un nou atac, face o intelegere cu regele partilor, Pacorus pentru a ataca simultan….acesta, fireste tradeaza si astfel marele Decebal nu mai are de ales decat intre o moarte demna de rege si o captivitate rusinoasa. Alege prima varianta si se sinucide, scapand astfel de rusine. Anul 106 este consemnat ca anul cand romanii cuceresc Dacia. Noua cucerire era asa de importanta incat la Roma se inalta de acelasi Apollodor din Damasc Columna lui Traian cu scene de lupta din razboiul daco-roman. O alta facatura a cuceritorilor este aceea ca in Dacia nu mai erau barbati si au fost adusi dina lte parti ale imperiului(Eutropius). Alta aberatie este cea sustinuta de istoricii Eutropius, mai tarziu de J. Nouzille si altii care sustin ideea „golirii” populatiei bastinase in timpul retragerii romanilor sub Aurelian (270-275 d. Hr.). Acestia isi sustin fara acoperire aberatiile ca sa demonstreze ca oricine isi poate cere paternitatea pe aceste meleaguri(cum rusinos o face Tesu Solomovici(?!) in „Romania iudaica”, carte sponsorizata de Ministerul Educatiei si cercetarii (Culturii)…recte, pe vremea aceea, Razvan Teodorescu(atentia si ala cest personaj la cum si a schimbat numele!!!). Urmeaza o perioada mai cetoasa in istoria poporului nostru, de la 271 la 1241 odata cu mare invazie mongola. Aceasta perioada este mai cetoasa cum ziceam datorita putinelor izvoare occidentale si orientale care sa se fi referit la aceste spatiu. Invaziile repetate ale gotilor, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, pecenegilor, uzilor, cumanilor, tatarilor si ale altor triburi au gasit pe bastinasii nostrii mai putin sau mai mult pregatiti. Cert este ca asa cum au venit asa au si plecat nelasand urme semnificative in felul de a fi sau in limba stramosilor nostri. Elementele geto dacice erau prea adanc infipte in cer si pamanr ca sa fie spulberate de triburile inferioare care ne cotropeau. Desi au luptata cu Imperiul Roman(Constantin Cel Mare incheie in 332 un armistitiu cu gotii)sau cu celelalte puteri, gotii, vizigotii si ostrogotii nu s-au putut integra in familiile bastinase geto-dace. Se pastreaza izvoare din timpul domniei lui Attila(448), solia lui Priscus din Panion in care s evorbeste despre vitejia pamantenilor in fata invadatorilor. Dupa Attila vin slavii si gasesc deja pe aceste pamanturi formata o populatie bastinasa de traci romanizati numiti si protoromani. Desi trecuseera multi peste ei, isi pastrasera limba – latina – si obiceiurile, aceasta demostrand superioritate lor fata de cele ale poporelor migratoare. Ca dovada este si faptul ca dupa edictul de la Milan(313) dat de Constantin Cel mare, calugarii Ioan Cassian pleaca spre Roma si fondeaza monahismul crestin acolo, iar celalalt, Dionisie Exiguus este cel care calculeaza era crestina dupa anul nasterii lui Hristos, valabil pana astazi. Mai tarziu odat cu intrarea ungurilor in Transilvania, un anume notar al regelui Bella (se presupune a fi Bella al II lea, 1173-1196) Anonymus spune ca se gaseau cnezatele si voievodatele lui Menumorut(Bihor), Gelu(Tara Crisurilor), Glad () resedinta in Bantul sarbesc.

Va urma

P.S. multe din insuccesele acestui neam nu se datoreaza in primul rand naturii umane decazute ci tradatorilor si poate a increderii pre amari in oameni a unora dintre ai nostrii! In fine incursiunea, va continua......

I.G.
Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu!

SEMINAR TAKEDA RYU, BUZAU 11-13 SEPT.2009

2009-08-25T11:24:00.002+03:00

NOU !!! Stagii si seminarii de TAKEDA RYU

Cu ocazia infiintarii unui nou club de Aikijutsu Takeda Ryu in Buzau, si in colaborare cu DJS Buzau, s-a luat initiativa organizarii unui Seminar National de Aikijutsu si Iaido / Kenjutsu, in perioada 11-13 sept. in pitoreasca zona Poiana Pinului, langa Buzau, finalizat in ultima zi cu o demonstratie publica realizata de mai multi instructori din tara.

TEMA SEMINARULUI - "Kenjutsu - Aiki Jujutsu IchiJo "

Condus de Sensei Cristian Laiber, 5 Dan Aikijutsu Takeda Ryu , expert DNBK Kyoto, Shoden Menkyo Batto Jutsu Enshin Itto Ryu, seminarul va avea ca tema - Relatia dintre Sabie si tehnica de mana goala din Aikijutsu - "Kenjutsu - Aiki Jujutsu IchiJo "

Detalii si inscrieri ON LINE

http://www.takeda.ro/takeda_seminar.htm

Personalităţile – model, noduri gordiane ale vietii

2009-08-08T12:43:00.002+03:00

Personalităţile – model, noduri gordiane ale vietii

« Valoarea unei vieti nu este data de numarul de diplome de facultate sau de conturi din banca, ci de modul cum intelegi lumea si cum te aliniezi la marele flux al trairii »

Intr-o vreme cand valorile sunt inversate si cele autentice is ingropate in puterea vulgului ca intr-un grajd al lui Augias, unde superlativul murdariei umane si al neoranduielii e la ea acasa. Democratia cu hiba ei, conducerea vulgului, ca si cealalta extrema, dictatura, sunt sortite falimentului iremediabil si asta pentru ca, niciodata vulgul nu a stiut, nu are in menire, nu poate sa conduca(cantitatea in detrimentul calitatii), iar dictatura nici ea nu i mai breaza, datorita unei singure vointe bolnave si mandre, ahtiate dupa putere. Deci care este modelul ? Conducerea dupa modelul Arhetipurilor divine, aici pe pamant: conducerea in sobor a elitelor, acele valori crescute in generatii si generatii. Daca vreti modelul monarhic e mai aproape de adevar, desi si el are pacatele sale si a subcombat lamentabil in istorie. Vorba lui Tutea, care desi suferise pentru idelaurile nationaliste in inchisorile de temut ale comunistilor, dupa 1991, la alegerea lui Ilescu ca presedinte, spunea : « sa faci 13 ani puscarie pentru un popor de idioti ! », socanta afirmatie din partea « romanului absolut ». totusi cei care-l cunosc stiu ca aceasta afirmatie trebuie coroborata cu alta : « trebuie facuta o diferenta dintre neam si popor, neamul cuprinde pe cei dinainte, prezenti si viitori care traiesc si simt romaneste, pe cand poporul este secventa neamului in timp...poporul poate fi deplorabil la mmentul asta in marea lui majoritatea, dar neamul e sublim ». De aceea, trebuiesc elitele sa conduca nu no-name-urile din partide sau iviti ca ciupercile dupa ploaie. Iata o mica abordare a catorva chipuri de romani, adevarate faruri ale neamului (de unde vine si notiunea de natiune, nationalism). De altfel, tot Tutea spunea ca "poti fi patriot de 10 ori in viata, potrivit tarii de adoptie, dar nationalist numai o singura data, acolo unde te-ai nascut !"

Arheologia valorilor : Eliade, Cioran, Noica, Tutea

Tinerii din ziua de azi au anumite valori, pe care nu si le pun in evidenta, probabil datorita varstei si a psihologiei adolescentului. Astfel, ei cauta un anume model pe care sa-l urmeze, pentru a-si cladi un viitor stabil, apeland la personalitatea, puterea de persuasiune, intelectualul,statutul social al respectivului model. Insa ce e trist, este faptul ca tinerii gasesc modele (pentru ei) demne de urmat in persoanele in care nu ar trebui sa se increada. Asa cum spunea Mircea Eliade: ”acesti tineri sunt imuni la orice fel de lectii de morala,dar inca pot trai si respira in lumina unui model”, acea viata marturisita ar putea sa insemne un reper si o schimbare de destin. Avem exemple de peroanalitati ale perioadei interbelice, care s-au impus in societatea romaneasca din mai multe puncte de vedere: politic, social si cultural,care sunt adevarate modele demne de urmat. Dat fiind faptul ca vom vorbi despre perioada interbelica, putem selecta anumite peronalitati din mai multe domenii,cum ar fi: politica - in politica un nume mare il constituie Petre Tutea, care, hartuit in permanenta de regimul comunist prin autoritatile sale represive, a avut curajul sa-si exprime convingerile sale nationaliste pana in ultimele clipe ale vietii lui marete: ”Un Roman absolut trebuie sa fie legionar”, spunea el. ”C.Z.C. a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenteaza ambianta prin simpla lui forta “harismatica”; un om cu har”. Analog lui Petre Tutea, un alt mare om politic si filosof desavarsit se inalta vertiginos in clasamentul personalitatilor-model, Constantin Noica. In paralel acesta duce o politica de dreapta si este devotat acesteia, pe cand alte personalitati din domeniul atat literaturii cat si politicii-si anume Mircea Eliade si Emil Cioran pleaca din tara dupa perioada adolescentei, negand faptul ca au avut conceptii bazate pe nationalism(potrivit conceptiei Bisericii, Dumnzeu a vrut d ela inceput neamuri, si al final vor fi judecate separat sia cestea): ”au fost doar “valurile” tineretii care m-au determinat sa gandesc astfel. De fapt, pentru ca eram inca in plina formare, indreptarea mea politica de la acea vreme nu se justifica”. Revenind la Constantin Noica, in sufletul acestuia, ca de altfel in sufletul tuturor adolescentilor, poţi întîlni coexistenţa a două tendinţe contrarii, a două atitudini pe cît de opuse pe atît de fireşti: pe de o parte, o tendinţă centripetă pe care o poţi numi foarte bine "spirit de frondă"; pe de altă parte, o tendinţă centrifugă, şi anume nevoia inerentă a oricărui suflet tînăr de a se dărui unei cauze din afara lui. Graţie celei dintîi tendinţe, cauţi instinctiv să te defineşti opunîndu-te uzanţelor şi obiceiurilor, încercînd să faci ceea ce ceilalţi nu fac. E pornirea de a te deosebi de ceilalţi, de a fi excentric, de a ieşi în evidenţă. Graţie celei de-a doua tendinţe, simţi nevoia să-ţi defineşti fiinţa aderînd la spiritul sau umoarea ce frămîntă minţile semenilor tăi. Din derularea acestor două mişcări potrivnice a prins fiinţă personalitatea lui Noica şi metabolismul vieţii lui interioare. Elev fiind la liceul Spiru Haret, în firea lui Noica se face simţită vibraţia lirică. Începe să scrie poezii aşa cum încep să scrie toţii tinerii: dintr-o vagă euforie expansivă şi din dorinţa nemărturisită de a-şi epata colegele. Terminînd liceul, Constantin Noica se înscrie la Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1931. Timp de trei ani de zile va trăi sub vraja celui care a dat, ca nimeni altul, tonul filozofic al epocii interbelice: Nae Ionescu. Omul acesta cu chip de lup şi cu sprîncene arcuite drăceşte, a cărui privire pătrunzătoare îţi dădea fiori şi a cărei faimă era direct proporţională cu scandalurile în care se lăsase tîrît, omul acesta desprins de tot şi toate, neavînd parcă nimic sfînt în el, dar reuşind, printr-un har pedagogic fără pereche, să însămînţeze în sufletul studenţilor nebunia filozofiei, omul acesta capabil să calce în picioare orice canon universitar şi orice normă de conduită profesorală cu o uşurinţă frizînd impertinenţa, omul acesta care venea în faţa studenţilor şi le spunea: "Ehee, voi sînteţi studenţi, aşadar trebuie să citiţi. Eu? Eu sînt profesor, aşadar nu mai citesc...", ei bine omul acesta a fost, se pare, cel mai mare profesor de filozofie pe care l-a avut România vreodată. Dupa ce v-am prezentat pe scurt o comparatie intre Petre Tutea,Mircea Eliade,Emil Cioran si Constantin Noica,in continuare ne vom axa pe doua dintre cele mai importante personalitati: Mircea Vulcanescu si Nae Ionescu.

Mircea Vulcanescu si Nae Ionescu

In anul 1904, la 3 martie, se nastea la Bucuresti Mircea Vulcanescu. A fost (“primus inter pares”) intr-o generatie miraculoasa, din care mai faceau parte in ordinea ivirii pe lume, Petru Comarnescu(1905), Mircea Eliade(1907) si Emil Cioran(1911). Ajunsa la sorocul creatiei in perioada interbelica, aceasta generatie avea sa lase in urma opere si fapte ziditoare de vesnicie. Dupa marturia lui Constantin Noica, Mircea Vulcanescu se arata capabil de a satisface trei exigente: sa intelegi ce vrei, sa tii minte ce vrei, sa exprimi ce vrei; altfel zis, raspundea la criteriile genialitatii absolute. A facut studii de filosofie, sociologie, drept, economie. A fost fascinat de “pesimismul eroic” al lui Vasile Parvan, ca sa-si modeleze ulterior personalitatea sub inrurirea metafizicii a lui Nae Ionescu si a pozitivismului promovat de Dimitrie Gusti. S-a savarsit astfel Mircea Vulcanescu, in 1952,in temnita de la Aiud, indemnul sau testamentar ”sa nu ne razbunati!” - proiectand in jurul finite sale o autentica aura de martir. Pe de alta parte, George Voicu se concentreaza mai intai asupra figurii profesorului de metafizica Nae Ionescu, a cerui personalitate a fascinat o intreaga generatie de intelectuali straluciti si a influentat orientarea unora dintre ei, in anii ’30, spre identificarea antisemitismului Garzii de Fier. Cine a fost acest misterios Nae Ionescu, care le-a putut lasa contemporanilor sai o imagine atat de controversata, osciland intre un personaj demonic-genial si un cabotin cu o opera filozofica? ”Nae Ionescu(1890-1940), logician roman, metafizician, filozof al religiilor...” Intorcandu-se la surse-bogata activitate publicistica a lui Nae Ionescu-, Voicu examineaza gandirea lui politica, dovedind si inaintatea afilierii sale entuziaste la Garda de Fier, in 1933,Nae Ionescu a fost consecvent antidemocrat si antiliberal, adept al unei teorii colectiviste si al unui absolutism de dreapta. Inamicii cei mai periculosi sunt pentru el si pentru ceilalti intelectuali mentionati mai sus, cum e de asteptat, rationalismul si iluminismul, iudaismul si masoneria, gandirea anglo-saxona si fireste, Liga Natiunilor. Unii lideri de opinie din viata intelectuala si academica vad inca in Nae Ionescu un model cultural de gandire mistica,ocultind fondul politic, ca si formele facute de anti-Semitism “rafinat” justificat teologic. Pentru altii, nu putini, Nae Ionescu e un personaj fabulos, un sfant roman, ale carui contururi raman mereu ambigue.
“Cred, cu toate ca este absurd; cred tocmai pentru ca e absurd; caci in dusmania mintii fata de credinta eu vad tocmai putinta unei vieti mai inalte.” (Nae Ionescu)

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
I.G.

Eternitate si timp (Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

2009-07-19T17:23:00.001+03:00

Eternitate si timp

(Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

“Periuta de dinti”
Ce e timpul? Angoasa raspunsului a ramat mintile cele mai stralucite din vechime si ingheata pe cat se poate, viitorologii de azi. Fie ca stai la o bere cu prietenii, fie ca esti cu burta pe carte, timpul trece…..dar aici , nu ma refer la falsa eternitate de tip parmenidian, adica aceea a unei substante neschimbabile, dar nici hegelian, referitoare la una schimbabila, a unei deveniri continui. Timpul, de fapt, este distanta dintre o chemare si raspunsul la ea. Timpul este viata deci, iar eternitatea este viata in miscare. Nu o miscare in cerc, plictisitoare, ci una deasupra oricarei miscari. Cu toate acestea, timpul….infatisat cateodata pe peretii bisericilor din tara sub forma unui sul de hartie care se infasoara sau a unei cochilii de melc….va avea un sfarsit, asa cum il cunaostem noi. Unii se grabesc sa sperie cu…bu-hu-hu-ul armaghedonic, fiintele slabe de inger, altii se hazardeaza in profetii stiintifice, dar intre acestea se interpune, majestuos, evlavia crestina, care darama ipotezele si zideste viata, eternal. Potrivit specialistilor, timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cit era odinioara. In curand, spun zvonacii va ajunge la….zero! De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului, multi se pling ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut. Si mai mult, fiintele vii nu mai au rabdare se maturizeaza si evident imbatranesc mai repede. Ce sa insemne oare condensarea timpului, este el memoria materiei si daca se grabeste, se grabeste evident si materia?
“Haiim-ul” in Eon
In ebraica, cuvantul “viata” nu are singular. “Haiim” inseamna de fapt mai multe vieti vesnice sau ocazii. Asadar, in Biblie, acel “Cereti si vi se va da” este “transfinite”, vorba lui Kantor, discipol al lui Einstein. Gandirea biblica este de fapt in afara timpului, de aceea nu trebuie sa intrebam cand vom primi, pentru ca, Cerul este dincolo de timp. Atunci, mai conteaza rezonanta Schumann, pentru un crestin? Tutian vorbind…aceste teorii si multe altele is bune ca…”periuta de dinti”, atata tot! De aceea, gaoacea mintii omului recent nu pricepe ca, “viata de veci, este, ca sa te cunosca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat…” (In.17,3). In acea viata dumnezeiasca fiind, nu exista trecut, pentru ca prin trecut se masoara distanta parcursa spre desavarsire, nici un viitor, pentru ca prin viitor se spera o inaintare intr-o desavarsire care nu e posedata in prezent. “In viata dumnezeiasca este un prezent fara o referire la trecut si al viitor, pentru ca se traieste pururea in plenitudine”, zice parintele Staniloaie. Si acum, spuneti-mi, cine poate sa afecteze aceast Eon al zilei a 8-a, a Creatiei, ziua nesfarsita, plin de eternitatea prezentului, poate ceva finit, sa afecteze infinitul? Nicidecum! Asadar, crestinul traieste dincolo de profetiile Cassandrei, acele premonitii abundente in ultimul timp, stiintifice sau mai putin, si, vietuieste chiar in afara de “periuta de dinti” stiintifica, pregustand in mod fin si subtil, inca de aici, desfasurarea si infasurarea timpului trait, intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul sau la aceasta, oricare ar fi acela…ca un sul de hartie ce se infasoara intr-o cochilie de melc!
Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta
P.S. Parafrazandu-l pe Tarkovscki, gandul (omul) nu-si poate face casa pe pamant, decat acolo unde S-a pogorat binecuvantarea lui Dumnezeu, locuinta omului trebuie sa fie si casa duhului sau, adica taborica….in misterul zilei nesfarsite, transcendand timpul, nu oprindul mecanicist!

Între Rastignire si...cracire! Sau, posibila punte între cei doi Petre (Pandrea si Tutea)

2009-07-05T21:40:00.001+03:00

Între Rastignire si...cracire!
Sau, posibila punte între cei doi Petre (Pandrea si Tutea)

Motto: „Intre Scylla şi Charybda, adica momentul de grea cumpana si cumplita primejdie, aparent fara iesire dar care rezerva oricui dreptul sa fie egal cu Ulise, este asteptat de toti...pentru unii insa, a sosit la Buzau, odata cu scandalul de la manastirea Carnu...”

Scandalizeaza titlul, nu-i asa? Sa scandalizeze, doar asa ne vom trezi cate putin din letargie ceea ce inseamna ca vom incepe sa traim, vorba lui Nicu Steinhardt. Avea si Nae Ionescu o vorba cu Petrica Tutea, pe holurile Universitatii, cind il sacaia, intrebadu-l daca a ramas tot de stanga si amintindu-i ca nu-i normal sa fie asa pana la batranete. In acest context si Petrica Tutea spune ca pana la 30 de ani a fost de extrema dreapta, iar dupa de extrema stanga. Petre Tutea infiera prostia si negustorismul ieftin din Ortodoxie, iar Pandrea, de stanga, apara calugaritele de la Vladimiresti. Nu-i asa ca e minunat? Dar ce vreau eu sa spun aici? Vreau sa fac o punte de legatura intre acest mare filosof crestin (Petre Tutea) si eruditul om de stanga Petre Pandrea (Avocatul Petre Pandrea - autor al volumului "Calugarul alb", aparut la Editura Vremea, 2003 - este angajat in 1954 de catre Maica Veronica sa apere obstile monahale de la manastirile Vladimiresti si Sihastru, haituite de Securitate pentru rezistenta lor anticomunista). Culmea, intamplator sau nu, si evenimentele recente de la Manastirea Carnu (Buzau) si cele de la Vladimiresti (Galati) au in comun...episcopii de Buzau si...ura diavolului („diabolos”=cel ce dezbina, in greaca). Dincolo de porcismele si caragialismele demne de un film tragico-comic, ramane „duhul lumii” revarsat prin concursul „cuierelor de reverenda”, numiti popi, nu preoti(nevrand sa smitesc, trebuie sa operez o deosebire clara intre preoti care au cele doua dimensiuni: a da si a lua, cu cea de popi numai cu dimensiunea de a lua!) cred ca, daca ar fi trait cei doi Petre (Tutea si Pandrea) ar fi pus umarul la apararea obstei de maici de la Carnu (nu „ciori”, cum le-au zis, calugareste, intr-un stil mai abject decat glumele lui Damian Stanoiu, Intaistatatorul noii unse ca arhiepiscopie - a Buzaului si Vrancei, Epifanie Ne(Norocel), cel cu multe dosare de securist, cu copiii in vita, facuti pe cand era staret la Neamt, vezi cartea „Pantecele desfranatei”, jurnalul episcopului Andrei din Franta, tiganul din fundul Moldovei care nu si-a primit nici propria mama la episcopie si megalomanul cu limuzina de 100.000 de parai, pe spatele preotilor sarmani pe care ii asupreste prin camata pe „epitrahil” si nu numai).

Mai rau ca la Vladimiresti

Scene armaghedonice, de o cruzime si neobrazare fara seaman s-au petrecut atunci, in 1954- 1955, cind, PS Antim Anghelescu, obedientul episcop de Buzau, cateriseste comitetul de conducere al Manastirii Vladimiresti si, pentru ca maicile refuza sa paraseasca asezamantul, Episcopia Buzaului intenteaza proces civil de evacuare si proces penal pentru port ilegal de uniforma monahala. Si asta nu e tot, povesteste Petre Pandrea (in „Calugarul Alb”), avocatul maicilor, care atunci s-a dovedit mai de dreapta decat altii, la plecarea in pripegie a maicilor, un „comando” din protopopi, preoti si „lingecredinciospicioarele”, adica slugile lor securiste, fac carare pe sute de metri de o parte si de alta a drumului lor si le bat cu picioarele cu pumnii cu pietrele si ce mai apucau....poate, in cel mai jidovesc gest din istoria B.O.R. Astfel, dupa ce au rezistat asaltului Securitatii si al propriilor ierarhi pana la inceputul anului 1956, refuzand categoric sa paraseasca asezamantul, cele 304 calugarite ale Manastirii Vladimiresti si aproximtiv alte 50 de persoane solidare, din imprejurimi, au fost imbarcate in 30 de camioane, triate ulterior si risipite prin intreaga tara. Eroica Manastire Vladimiresti detine, astfel, performanta trista de a fi primul asezamant monahal romanesc desfiintat abuziv de Securitatea regimului comunist, aflata in stransa legatura cu ierarhia colaborationista a patriarhului Justinian Marina si a slujitorului sau apropiat, Teoctist Arapasu. Avocatul Petre Pandrea, aparator in instanta al calugaritelor anticomuniste de la eroica Manastire Vladimiresti, arestat el insusi in 1958 si condamnat la 15 ani de munca silnica, are cuvinte neiertatoare, in cartea sa "Calugarul alb", la adresa ierarhiei care a colaborat cu regimul comunist si Securitatea.

Manastirea Carnu si patimele din urma ale calugaritelor

Cine a fost prin acest Athos al Gradinii Maicii Domnului, Buzaul, unde a trait Vasile de la Poiana Marului si atati alti duhovnici vestiti, au admirat frumusetea locurilor si binecuvantarea lui Dumnezeu asezata „ca mirul pe cap, ce se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui" (Ps. 132, 2-3). Numai ca diavolul este pizmas de pace, liniste, credinta si frumos, asa ca, prin slujitorii lui, uneori imbracati in sutane negre (sau albe mai nou), pentru a avea tupeu prostesc in fata dumnezeirii, atunci cand vor fi acuzati de ingeri de, colaborationism, indeamna pe „paduchii flausati” ai unui sistem inchis cum e B.O.R. si aici ma refer la administratie nu la duhovnicie, sa faca mai dihai ca pe vremea comunistilor, nelegiuiri cu carul. Daca pe vremea comunistilor, maicile de la Vladimiresti au avut totusi timp de urzeala a rugaciunii, apoi parte de proces in instanta si unele din ele, alaturi de Parintele martir Ioan Iovan, de temnita sfinteniei, acum, dracul e mult mai abil si nu mai vrea martiri ci....proscrisi si damnati. Si-a schimbat tactica si fie ca erodeaza in pace, trezvia fie ca in frica si teroare laxa, trimite la iesirea din cler sau din adminstratia bisericeasca, unele din cele mai curate suflete sau...ne-aparate de oameni forme de vietuire crestina. Dincolo de nenumarate „neplaceri”, aduse de maicile de la Carnu, Episcopiei Buzaului a fost si aceea ca si-au vazut de canonul monahiilor si au inflorit, la propriu, acele locuri, facand manastirea ca o gura de rai. Trupe de galigani din jandarmerie, manelizati, politisti rurali agitati, consilieri episcopali cu „alba neagra desantatei lor credinte” pe frunte, s-au luptat zile in sir cu „Tatal Nostru”-ul copiilor din biserica care plangeau pentru ca nu voiau ca, maicile lor sa plece de la manastire si chiar cu oamenii care au blocat drumurile si, s-au pus inaintea masinilor pentru ca „ingerii” lor, cum le numeau pe maici, sa ramana locului. Dupa spusele satenilor si ale altora implicati direct in conflict zile in sir, episcopul Epifanie ar fi zbierat la trepadusii lui de serviciu, sa trimita pe cineva obisnuit cu astfel de indeletniciri cainesti „ sa omoare ciorile de la Carnu ca nu ...asculta si fac galagie”, dar, intre timp, credinciosii din satele din jur care cunosc bine situatia de acolo si iubesc manastirea, au sarit cu sutele si au blocat drumul, s-au pus in fata masinilor si au amenintat pe trimisii episcopului sa ii lase in pace, spunand, intr-adevar ca, „biserica, manastirea e a credinciosilor, nu a capilor de la episcopie”, lucru confirmat si de canoanele bisericesti. Nu este o exaltare plina de isterie a unor habotnici, pentru ca se cunoaste clar diferentierea dintre felurile acestora de manifestare. Aici nu a fost vorba de asa ceva. Maicile inspaimantate au asistat la sudalmele trimisilor de la episcopie si in amenintarile (ceva nou, fata de Vladimiresti? Nu cred, dracu e jalnic imitator...), nemancate si cu capul in jos. Unora dintre ele chiar le-au venit rau si numai interventia medicilor le-au salvat de la moarte. Scopul mutarii lor de la Carnu nu este pe departe nici o incercare de ascultare, ci este mult mai...”pamantesc”, aducerea altor maici, mai „90/60/90” (mane-chinuitele deziluziilor calugaresti), dupa cum spun enoriasii, la Carnu si constructia langa manastire a unui...hotel pentru turisti. Zvonacii spun ca si episcopul Buzaului ar vrea sa se retraga acolo (la hotel?) in aceasta companie „selecta”, cat mai curand, la o binemeritata pensie (vezi dezvaluirile despre raportul al SRI dn 9 iunie 1991, ce zice ca, in timpul Revolutiei au fost distruse prin rupere mai multe dosare ale Securitatii, printre care si se numara dosarul si mapa de informator a lui Epifanie Norocel, episcopului Buzaului si Vrancei, care a fost un „om de sprijin”, cum spune si un raport al CNSAS-ului). Pana una alta, maicile de la Carnu trec prin „multiplele rastigniri ale lui Hristos – Evrei cap.6” si nu are cine sa le ajute, decat...Dumnzeu si credinciosii laici care au dat inca o data dovada de mai mult curaj decat majoritatea preotilor fricosi, stand la „caldura „binecuvantatei” inactiuni si a prezbiterului ban”. Statul in stat, Administratia Bisericeasca, are legile ei, impenetrabile ca si vulturul bicefal si asta va spun din propria experienta, sub sutana, daca ai „origine sanatoasa” poti ucide, la propriu, poti bate, face copii, monah fiind si orice alte blestematii de ii sta mintea in loc si diavolului cred, fara sa fi deferit justitiei, pentru ca, in primul rand, esti judecat de...”ai tai”. Sa fiti siguri, cititorilor, „Marea Solutie”, cum spunea profetic Wagner, va fi aplicata bestial si la Carnu, ca si la Vladimiresti si nimeni nu le poate salva pe maici de destinul hotarat de „umerasele cu haine negre”, deoarece fie nu suntem sfinti ca sa ajunga rugaciunea, fie suntem lacsi....adica fara transpunere in practica a virtutiilor crestinesti si ne limitam la..o lamentare uzurpatoare de spirit si vieti. Maicile vor trece maine, luni 6 iulie, a.c. prin cel de-al treilea infern, in sens orwellian si invers ca la Sf.Ap.Pavel, vizionarul din Tarsul Siciliei, deoarece vor fi chemate la...”Imparatie” pentru a da socoteala de „rascoala”. Concluzia nu este decat una: unii se rastignesc si astazi in tacere, iar altii se cracesc ca si „curva” apocaliptica in vazul tuturor, fara ca cineva sa-i scuipe...goliciunea afisata obraznic. Prea intoarcem capul si credem ca doar rugaciunea rezolva sau....atitudinea unora....astfel ne aratam credinta putina, scofalsita, stramba, nedeplina si deteriorata relatie cu divinitatea de unde iese in social, patologicul dobandit recent de credinciosul de duminica!

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
Iulian Gavriluta

P.S.
Cine doreste imagini inedite, nu ce a prezentat presa, de la scandalul de la Carnu si actiunea „comandoului” popesc, sa -mi scrie pe Email cu mentiunea expresa pentru filmuletze si le voi trimite. Poate asa se misca ceva,...poate!

Baraba din noi!

2009-04-18T13:08:00.002+03:00

Baraba din noi!
(Intre iisusiaticul chip si dezlanata asemanare post modernista)

“Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale” – Psaltire
Adancul creat, cheama adancul necreat in glasul nerostit al caderilor energiilor Tale necreate

Rostind Evangheliile (12) din Joia Mare mi-a venit in gand sa va scriu cateva randuri. Va intrebati probabil…ce mai vrea si asta, acum cand totul a fost scris si predicat? Poate aveti dreptate, totul este scris, totul este vorbit, totul in tot si totusi… luminile intelegerilor ne apartin. Sint daca vreti, chior, unul dintre multi, care se chinuie sa tina faclia sus ca sa vedeti pe unde veti merge, printre smenari, vrajitori, samani, taumaturgi, chemati sau nechemati. De altfel, nimic nou sub soare, deoarece diabolos (cel ce desparte) nu este creator ci numai scofalsitor al creatiei divine, ba..mai mult, pentru el, portile viitorului sunt cu desafarsire inchise, totusi are intuitie uscatul, doar e duh! Citim Evangheliile, scrisorile iubitilor, prietenelor, apropiatilor, ziarele, cartile sau E mail-urile mai nou, in diagonala, pe sarite, doar finalul si inceputul….oare de ce? De ce omul recent, postmodernist nu mai are rabdare? Din nerabdare vine neintelegerea corecta si erezia intr un final. Unde mai este acel al treilea nivel de comuniune al cuvantului, de care vorbea parintele Rafail Noica, fiul marelui filosof? Vulcanescu vorbea si el de o pierdere a granitei dintre sacru si profan, o inaltare a profanului despicat, extras din sacru de rationamentul dialectic odinioara de conhorda de revolutionari. Sa fie clar, lui Dumnezeu ii plac indraznetii, nu obraznicii…ii plac curajosii nu conformistii, ii plac inteligentii fara viclenie nu mediocrii mandrii! Sa dau cateva exemple: Moise se impotriveste lui Dumnezeu cand acesta vrea sa distruga poporul evreu care se inchinase la vitelul de aur: “…Lasa-Te de raul acesta pe care vrei sa-l faci poporului Tau…” (Exod), sau Iov, care L-a acuzat pe Dumnezeu ca rade la procesul nevinovatului, lasand pamantul pe mana raului (Iov), sau David care se ruga cu disperare: “Pina cand Doamne, ma vei uita neincetat?” (Psalmi), Ilie la fel nu ceda in fata lui Dumnezeu ca sa ridice seceta si atatea altele….cateodata Dumnezeu trebuie “fortat” prin indrazneala sfinteniei sa faca ce vrea omul! Si Dumnezeu care ne-a chemat zilele acestea cu apelativul “prietene” ne va indeplini daca avem indrazneala si e spre binele nostru totul. Steinhardt ian vorbind sintem de plans daca noi credem ca numai jumatate de credinta sau intelegere ajunge. “Capul plecat, sabia nu-l taie…dar nici soarele nu-l vede”, sune neamul nostru…si cat adevar sunt in aceste cateva cuvinte, de obicei citate trunchiat dupa cum convine.

Zilele cele mari

Zilele acestea Hristos, Frumosul Cel dincolo de Frumos si Binele cel mai mare decat tot binele a fost batjocorit, care a fost oare atitudinea Lui? Multi veti zice….de umilire, de smerenie….e in parte adevarat, dar o jumatate de adevar este egala cu nici un adevar! Hristos a fost si demn……aduceti-va aminte ce a raspuns in fata iudeului care-l palmuia: “daca am spus gresit, dovedeste, dac anu, de ca ma palmuiesti?”..iata Omul, iata demnitatea, iata ce trebuie sa mai invete si unii crestini…verticalitatea, numai asa vor intelege Crucea, sarutarea maximala dintre cer si pamant! Biciul in Templu e alt exemplu, numai sa fie vazut si inteles correct. La fel, pe al treilea nivel energetic de intelegere (parintele Rafail Noica) al cuvantului evanghelic sta si davarul….grupul de litere din Biblie care inseamna totodata si lucru si cuvant. Asta parca ne duce cu gandul la einsteniana a patra dimensiune… spatiu-timp continuu. Atunci cum sa intelegem cuvintele din acestea zile Mari si cele ale Invierii? Exista peste tot asa numitii maestrii de ceremonii, fie ei unii pastori, preoti sau simplii credinciosi care nu pot da….cofita cu apa vie a intelegerii cuvantului ziditor si-ti ofera troaca rationalismului new-age-ist! De pilda, strigatul lui Hristos: “Eli, Eli, Lama sabahtani”, din evanghelia lui Marcu, tradus indeobste prin “Dumenzeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit”, poate fi tradus fara probleme si asa: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, cat M-ai proslavit!”, deoarece sabahtani este persoana intai, timpul trecut de la mesabeah, care de fapt e abandonat, dar si sinonim cu a slavi. Si multe alte intelesuri, scapa omului cu internet la bot si cu comoditatea in fire. Pai ce sa mai caute intelectualul de azi care parca a inghitit un bat cand vede un preot pe drum, in biserica sa se aplece, sa l taie transpiratiile stricandu-I mirosul de fresh-stick la o icoana a rastignirii? Ce sa mai punem daca ar fi vorba sa se spovedeasca, nici pomeneala, nu are el prieteni de pahar, de service, incercati nu gluma… nu acesta amarat popa de cartier, nu are el cabinet de consiliere psihologica, nu are el netul atoatestiutor care sa-I ofere chat si sprijin? Uita insa, vorba lui Tutea ca va muri ca un dihor, iar baba care vine obosita de la munca cu talpile crapate si isi odihneste tampla si gandurile la poalele Crucii este adevaratul academicioan al vietii acesteia. Si asa, schiopatand trecem prin tenebrele Crucii….brrr, nu ne place, “prea multa violenta ”, imi spunea un coleg de redactie…..apropo de filmul Patimile lui Hristos de Mel Gibson. I-am zis acelui prea sensibil amic: si inca nu poate fi redat toate cate a indurate El! Trecem cu post fara post cu dieta cu salam de soia care ne gadila papilele cu branza de soia care ne imbolnaveste ficatul, dar cica ne face mai usor postul…trecem…..ca de asta I menirea postului, sa treaca, nu? Trecem ca gasca….prin apa si ajungem la Slavita Inviere. Il dezgropam zilele acestea pe Baraba din noi si-L vinem pe Hristos prin orice gand inchinat aiurea de tinda Bisericii. Fum, par ars, somnolenta, durere de sale, barfa cat se cuprinde…..ce sa mai vada omul recent, ce sa mai inteleaga el din acest unic eveniment? Nimic! Mai stie el de Lumina Sfanta care vine neincetat la Pastile Ortodoxe, ca o boare nematerialnica de peste 2000 de ani si pe care au studiat-o toti oamenii de stiinta mai actuali sau nu si au amutit? Mai stiu ei de simbolul oului rosu din traditie, viata cuprinsa de dragoste care se sparge ca si craparea catapetesmei si lasa bucuria, lumina sa iasa afara din tenebre? Mai stie cineva de toate acestea?….si totusi, sa nu vedem numai jumatatea goala a paharului….noi care ne bucuram de orice pacat pe care-l descoperim la un adversar, in loc sa invatam de la Marele genteleman - Hristos (Nicu Steinhardt) sa fim discreti sa stam la usa, sa ciocanim, si nu sa intram cu bocancii in sufletul cuiva chiar daca noua ni se pare ca e bine (vezi ispita din dreapta) sau sa ne insusim discretia Bibliei care recurge la eufemisme si tacere cand e vorba de scaderi omenesti. Hristos Invie, noi cand?

Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu
Iulian Gavriluta

Us Barabbas! "(Between iisusiaticul chip parallelism and teased post modernist)" Deep calls to deep water falls in your voice "- created Psalter depth, depth necreat name unsaid in the voice of your energy falls necreate utter Gospels (12) of my Maundy Thursday had in mind to write a few lines. We ask ... probably more like this now when everything has been written and preached? Maybe you are right, everything is written, everything is spoken, everything ... and yet all the lights understandings we belong. If you are, blind, one of many who are hard to keep up Facla to see where you go, the smenari, wizard, Saman, thaumaturge, called or uncalled. Otherwise, nothing new under the sun because diaboli (the separating) is not only creative but scofalsitor of divine creation, ba .. more for him, the future of the gates are closed desafarsire, intuition is still dry, is just genius! Read the Gospel, the letters loving, friends, apropiatilor, newspapers, books or E-mail are newer, in diagonal, jumped on, only the end and beginning .... Why? Why man recently, postmodernist has no patience? Excitement comes from misunderstanding and correct a fallacy in the final. Where is the third level of the word communion, which the father spoke Rafail Noica, son of the great philosopher? Vulcanescu and he spoke of a loss of border between sacred and profane, a Inaltarea the laity split, extracted from the sacred dialectic reasoning once conhorda of the revolutionaries. To be clear, God likes indraznetii not your lip ... likes curajosii not conformistii, spending inteligentii not without guile mediocrii proud!

Uns Barabbas! "(Zwischen iisusiaticul Chip-Parallelität und foppte post-moderne)" Deep fordert die tiefe Wasser fällt in Ihrer Stimme "- erstellt Psalter Tiefe, Tiefe necreat Namen Ungesagten in die Stimme der Energie fällt necreate äußern Evangelien (12) meiner Gründonnerstag im Auge hatte, um ein paar Zeilen schreiben. Wir bitten ... wahrscheinlich mehr davon, wenn jetzt alles, was geschrieben wurde, und predigte? Vielleicht haben Sie Recht, alles, was geschrieben ist, alles, was gesprochen wird, ... und alles, was noch alle Lichter Verständnis wir angehören. Wenn Sie sind blind, eines von vielen, die sich nur schwer zu halten Facla um zu sehen, wo Sie die smenari, Assistenten, Saman, thaumaturge, genannt oder unangebracht. Ansonsten nichts Neues unter der Sonne, weil diaboli (die Trennung) ist nicht nur kreativ, sondern scofalsitor der göttlichen Schöpfung, ba .. mehr für ihn, die Zukunft der Tore sind geschlossen desafarsire, Intuition ist immer noch trocken, ist nur genial! Lesen Sie das Evangelium, die Buchstaben zu lieben, Freunde, apropiatilor, Zeitungen, Bücher oder E-Mail sind neuere, in der Diagonale, sprang auf, nur das Ende und Anfang .... Warum? Warum man vor kurzem, postmodernistischen hat keine Geduld? Spannung kommt von Missverständnissen und korrekt ein Trugschluss im Finale. Wo ist die dritte Ebenedes Wortes Gemeinschaft, die der Vater sprach Rafail Noica, der Sohn des großen Philosophen? Vulcanescu, und er sprach von einem Verlust der Grenze zwischen heilig und profan, ein Inaltarea die Laien gespalten, aus dem heiligen Dialektik Argumentation einmal conhorda der Revolutionäre. Um es deutlich zu sagen, Gott liebt nicht indraznetii Ihre Lippen ... mag curajosii nicht conformistii, Ausgaben inteligentii nicht ohne guile mediocrii stolz!

Nous Barabbas! "(Entre iisusiaticul puce parallélisme et taquinés post moderniste)" Deep appels à des chutes d'eau profonde dans la voix "- créé Psautier profondeur, profondeur necreat nom du non-dit dans la voix de votre énergie tombe necreate total Evangiles (12) de mon Jeudi saint avait en tête d'écrire quelques lignes. Nous demandons ... sans doute plus comme ça maintenant, quand tout a été écrit et prêché? Peut-être vous avez raison, tout est écrit, tout est dit, tout ... et pourtant, toutes les lumières compréhension nous appartenons. Si vous êtes aveugle, l'une des nombreuses personnes qui sont difficiles à maintenir Facla pour voir où vous allez, l'smenari, assistant, Saman, thaumaturge, appelé ou non appelé. Sinon, rien de nouveau sous le soleil parce que Diaboli (la séparation) est non seulement de création mais scofalsitor de la création divine, ba .. plus pour lui, l'avenir des portes sont fermées desafarsire, l'intuition est toujours à sec, c'est juste génial! Lire l'Évangile, les lettres d'amour, des amis, apropiatilor, journaux, livres ou E-mail sont plus récents, en diagonale, sauté, seule la fin et au début .... Pourquoi? Pourquoi l'homme récemment, la patience n'a pas de post? L'excitation vient de malentendus et de corriger une erreur dans le final. Où est le troisième niveau du mot communion, que le père parlait NOICA Rafail, fils du grand philosophe? Vulcanescu et il a parlé d'une perte de la frontière entre le sacré et le profane, un Inaltarea les laïcs split, extraites du sacré, une fois conhorda raisonnement dialectique de la révolution. Pour être clair, Dieu aime indraznetii pas vos lèvres ... curajosii aime pas conformistii, les dépenses inteligentii pas sans ruse mediocrii fier!

Paradigma omul recent, sau despre tranzitarea dintre “Chinurile lui Tantal” şi “Chipul Meduzei”

2009-03-06T18:52:00.001+02:00

Paradigma omul recent,
sau
despre tranzitarea dintre “Chinurile lui Tantal” şi “Chipul Meduzei”

Refuzul omului recent de a da lui Dumnezeu ce-I a Lui, după J.Riviere, şi de a se substituii în opinteala lui autonomă, este principala sursă a răului ce-l înconjoară în mod absolutist. De pildă, asemenea “Chinurilor lui Tantal”, el se defineşte din ce în ce mai puţin lizibil pe firmamentul cosmic ca fiinţă filială de sus în jos şi astfel se autotorturează infernal în iluzia autonomiei. Faţă de acest ultim chin, înainte de negarea pe faţă a Arhetipului divin, orice motiv păleşte şi-l face pe om să se scufunde în “black hole”-ul nimicului. Aşa se face că toţi care admiră “Chipul Meduzei” şi rezistă privirii ei insuportabile, ca peisaj fatal, provoacă consternare în jur şi la urma urmei…îşi pierde viaţa….veşnică. Haida-de, zicem steinhradt-ian, cine să mai îngenunche, cînd avem tot ce ne trebuie, cine sa se mai aplece pentru a săruta o icoană tocita de buze în suferinţe sau nădejdi, cînd avem internet şi ascultăm o slujbă on line? Omul recent este pururea adîncit în teoria nimicului şi de acolo scoate la iveală un mănunchi de iluzii proaspete şi le dăruieşte ca emoticoane la ochii roşii, zgîiţi pe geamul monitorului. Cică socializare s enumeşte cînd de fapt e curată condensare a vidului personal. Mi-a duc aminte cum un bătrîn călugăr, pe care nimeni nu prea l-a văzut zîmbind, cum rîdea cu poftă atunci cînd a aflat, la o mănăstire din Făgăraş, că nebunul care vorbea singur, mergînd prin curtea mănăstirii, de fapt era un tînăr student cît se poate de sănătos la cap cu…hands free la telefonul mobil! Într-adevăr reperele s-au inversat şi nimic nu mai este din ceea ce pare a fi. Noul ascunde capcane tocmai pentru că este ne-cercat, iar tradiţia este numită în mod uzurpator, frînă la modernism, considerîndu-se învechită…şi asta pentru că “şmenarul albei-negre cotidiene”, nu mai vede în tradiţii drumul arhibătătorit şi adîncurile de înţelepciune strînse de veacuri. Şi toată nebunia veacului cel de pe urmă merge de la Senat, pînă-n Deal şi altar, deoarece se observă (odată cu Nesmelov)o naturalizare a credinţei, o karma-zofie, un fel de echivalenţă a acţiunii şi a reacţiunii, cum ar fi spus Nicolae De la Rohia: “na-ţi paraua, dă-mi sarmaua”! Acum izbăvirrea şi ieşirea din cercul strîmt, înseamnă mîntuire, uitîndu-se lamentabil că nu pentru izbăvire de rău trebuie să fim buni, ci pentru că aşa este normal… “restaurarea” omului (Patriarhul neîncoronat al Ortodoxiei, Stăniloaie) este rezultatul urmării Căii, nu meditării asupra Ei! “Sotirios”, în greacă are sensul de întregire, nu de frică să nu cădem la draci în furcă, ci din dorinţa de a fi în comuniune, întregiţi, urcînd din fericire în fericire, fără sfîrşit (Parintele Galeriu, cel mutat în silvestru cerului). Iată cum citim fără să înţelegem şi ne afundăm şi mai rău în habotnicie…de pildă aproape nimeni nu ia în seamă un spect cunoscut de foarte puţini, şi anume, că, toate spaţiile libere din Biblie au sens şi pot fi folosite la decodificarea părţilor cifrate (Richard Wurmbrand). Evreii folosesc un cifru simplu “Atbaş”, în care prima literă a alfabetului ebraic, poate fi schimbată cu ultima şi aşa mai departe….că este aşa se vede clar din faptul că aplicînd algoritmul menţionat….cuvîntul Şeşac din Biblie, un nume de neam care de fapt nu a existat, este …Babel, numele ebraic al Babilonului, deci, spaţiile sînt de multe ori mai importante chiar decît literele şi semnele în sine. Aşa este şi în viaţa reală, tacerile anagramează cîteodată vocile şi înţelesurile…asta pentru cine are inimă să simtă. Cu toate că în psihanaliză se vorbeşte despre conştiinţă ca despre ochi (C.G.Jung), deci de un cîmp de vedere, de un punct de vedere…totuşi adevărul nu poate fi negociat sau votat democratic…el nu există, ci este… apriori! Aşadar, ansamblul de presupoziţii denumite generic paradigma omului recent nu este decît pragul de sus în care dă cu capul viselor lui, vieţuitorul zilelor hîde de azi, el a reuşit ce nu a putut nici diavolul: retragerea treptată din viaţă a sacrului (Tarkovski, în “Filmul ca o rugăciune”), de aceea autonomia cu care încă se făleşte îi este mumă vitregă şi tranzitează între “Chinurile lui Tantal”, martirul etern al lipsei de măsură vindicativă transformîndu-şi “isusiaticul chip şi hristoidica asemănare” (G.Papinni) în chipul hîd, fatal al gorgoanei celei mici: Meduza! Remediul? “A quoi bon tant d’amis? Un seul suffit quand il nous aime” – fabulistul francez Florian (La ce e bun atîţia prieteni? Unul singur e deajuns, dacă ne iubeşte!) – adică HRISTOS! “C’est le commencement de la fin” - E începutul sfârşitului (diplomatul francez Tallyrand).

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii

Iulian Gavriluţă

ANTIHRISTUL!

2009-02-10T08:31:00.001+02:00

Antihristul

Vladimir Soloviov - cu 4 comentarii a unor teologi filozofi rusi G.P. Fedotov, Anastas Mateina, Boris Malcelov, S.N. Bulgacov. Cine este Antihristul? Care este esenta sa? (I. Ioan 2.22) < (4,2...3) În aceasta să cunoaşteţi pe duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte ca Iisus: Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume>>
(II Ioan 1,7)<>
Esenţa spiritului antihristului este: tagăduirea plenitudinii Dumnezeului - om Hristos
Hristos este adevăratul Dumnezeu şi adevăratul om El este totalitatea ipostatică.
Antihristul este pretutindeni unde Hristos este adevărat cât de puţin: în filozofie, în artă, în viaţa socială sau în starea unui individ luat izolat. Oriunde se manifesta aceasta, acolo este antihristul. Antihristul este obiesctivarea unui Hristos adevăratul. El este "taina fărădelegii" care acţionează impotriva lui Hristos (II Tes. 2,7). Orice negare istorică a Fiului lui Dumnezeu, nu este în fond altceva decât o continuare şi o evoluţie a acelei negări rimare care s-a infăptuit în ceruri.
Este posibil ca la sfârşitul istoriei cand puterile divine şi demonice se vor manifesta cu tărie, aceasta orientare negativă generală să capete aspect personal.
Sfânta Scriptură oferă temeiuri în acest sens: Cond. Sf. Ap. Pavel previne pe tesalonicieri în privinţa credinţei în grabnica venire a lui Hristos, el indică pe antihrist ca un semn al sfarşitului istoriei care se apropie:
"Să nu vă dezamăgească nimeni, cu nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi, până ce mai întâi nu va veni lepadarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu."(II Tes. 2,3-4)
Dacă istoria pământească, înseamnă o sporire neîncetată a răului, nu este deloc imposibil ca această putere malefică să se concentreze într-un singur punct, şi că personalitatea umană vă abdică o victorie neobişnuită concepând o anume "întruchipare", o imitare a întruchipării lui Dumnezeu. Apocalipsa oferă temeiuri pentru traterea Antihristului ca persoana, aceeaşi Apocalipsa arată că Antihristul este un fenomen permanent al istoriei. Sf. Ap. Pavel spunând foarte desluşit în acest sens: "Pentru că taina fărădelegii se şi lucrea. Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege(II Tes. 2,7-8). Antihristul ca persoană va fi cea mai coaptă roadă a eternului spirit antihristic(I Ioan 2,18): "...şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat." - duhul care nu-l mărturisesc pe Iisus Hristos "este chiar în lume" (4,1-3)
Vremea din urmă a istoriei a început odată cu urcarea lui Hristos la ceruri.
Semnele spiritului Antihristului
Antihristul nu este un ateu. Crede in Bine, Dumnezeu, Mesia, dar de iubit se iubeşte numai pe sine - crediinţa şi iubirea sunt separate. Înzestrat cu o minte scurtătoare el nu tăgăduie pe Dumnezeu, pentru că numai un nebun spune ca Dumnezeu nu există:
(Iacob. 2,4) "Demonii cred şi se cutremură. Una este să-l aflii pe Dumnezeu cu mintea şi cu totul alta este să-L mărturiseşti cu inima şi să-L iubeşti."
(I Ioan 4,2) "In aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu (şi duhul rătăcirii): orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu."
Altfel spus: cine cunoaşte şi mărturiseşte plenitudinea divino-umană a lui Hristos este de la Dumnezeu; iar cine nu cunoaşte şi nu mărturiseşte pe Hristos ca Dumnezeu şi om, acela este antihrist. El poate crede în Dumnezeu şi Mesia, ca Antihristul lui Soloviov şi ca mulţi reprezentanţi ai lui în lume. Poate oferi religiei drepturi considerabile şi ********** cât de mare, poate să se declare protectant şi cârmuitor al bisericii. Însă nerecunoaşterea lui Hristos il aşează în rândul aderanţilor fiarei şi toate eforturile sale ajung să fie doar o acoperire pentru lupta sa cu Mielul.
A-l exclude pe Hristos din creştinism înseamnă a exclude conţinutul său ontologia, transformându-l într-o relaţie pur morală cu Fiinţa Supremă.
Orice antihrist recunoaşte mai mult sau mai puţin cu dragă inimă valorile creştinismului. Mai mult, orice antihrist considera religia sa ca fiind cea mai de preţ în susţinerea umanităţii, moralităţii, în înfăptuirea păcii, democraţiei şi ridicarea culturii.
Cu toate acestea nici un antihist nu recunoaşte conţinutul ei ontologic, care este Iisus Hristos
Nici un antihrist nu mărturiseşte substanţa supranaturală a creştinismului.
Nu recunoaşterea teoretică a lui Dumnezeu sau a binelui este semnul Mielului (Hristos), nu ajubrul material sau juritic constituie manifestarea duhului dumnezeiesc, ci însuşi Hristos: cunoaşterea şi mărturisirea Sa, afirmarea caracterului supranatural al creştinismului, venerarea Lui ca Mesia dumnezeiesc.
Ca să dezvălui adevărata faţă a năzuinţelor şi faptelor pământeşti trebuie să te măsori prin însuşi Hritos.
Relaţia faţă de Hritos dezvăluie atât spiritul unei persoane luate izolat cât şi al unei întregi perioade istorice.
Spiritul antihristic nu neagă existenţa istorică a lui Histos.
Hristos este negat ca început şi sfârşit
Chiar nerecunoscând istoricitatea lui Hristos spiritul antihristic încearcă să vadă în El doar un precursor al său.
Nu credinţa în Hritos - Mesia este trăsătura deosebită a conştiinţei creştine ci credinţa în învierea lui Hristos.
Negarea învierii lui Hritos este semnul semnul indiscutabil al spiritului antihristic.

Bani din Publicitate!

2008-11-25T20:23:00.003+02:00

Bani din publicitate

Bani din publicitate? Da! Solutia ii foarte simpla. Din publicitate. Sunt multe site-uri care platesc sa primeasca vizitatori
si acum e timpul sa primesti si tu o parte din banii astia. Respecta pasii de mai jos si o
sa ai niste venituri consistente:
1. Mai intai copiaza link-ul acesta: http://bux.to/?r=Gavriluta Iulia

2. Urmatorul pas e sa te inscri, completand toate casutele care apar acolo. La referrer scrii Gavriluta Iulia (daca nu e deja
scris, pentru a profita de un bonus de bani la inscriere).
3. Te loghezi( LOG IN ), apesi pe Surf Ads si dai click pe link-urile care iti apar acolo in tabel. Pe fiecare
site pe care intri trebuie sa astepti 30 de secunde(Secundele iti apar in stanga sus). Pentru fiecare site pe care intri
vei primi 0.01$ . De asemenea pe link-urile care ti le da acolo poti sa intri doar odata pe
zi. De pe fiecare link vizitat de invitatii tai (Referrer) iei cate 1 cent.
4.exemplu:
Tu dai click 10 ads /zi = $0.10
170 referrals dau click 10 ads/zi = $17.00
Cistigul tau pe zi = $17.10
Cistigul tau pe saptamana = $119.70
Cistigul tau pe luna = $510.00
5.Asta e pasul cel mai important si anume luarea banilor. In momentul in care ai ajuns la
10$ poti sa scoti banii. Tot ce trebuie sa faci e sa apesi pe 'Payments' si alegi
suma care vrei sa o scoti. Banii ii vei primi in 5 de zile lucratoare fie pe card Visa
fie prin depozit bancar, in functie de cum vrei tu. Daca nu ai incredere ca o sa
primesti banii la timp poti sa intri pe forumul site-ului si sa vezi ca acolo toti zic ca
nu e nici o problema cu retragerea banilor.
6.Important este sa fi constant,sa intri in fiecare zi pe site si sa deschizi site-urile din 'surf ads'.Daca ii respecti poti sa ai un venit destul de frumusel din asta. Site-urile pe
care o sa intri platesc bani foarte multi ca sa primeasca vizitatori si merita sa profiti
de asta. Eu sunt membru nou pe site-ul asta si fac cel putin 100 dolari pe
saptamana. E drept, nu e mult, dar avand in vedere ca tot ce fac e sa intru pe link-urile
date de ei timp de 30 de secunde eu zic ca merita,e un venit frumusel si constant. Bafta !

Iulian

Background-ul eonului actual

2008-11-01T16:50:00.002+02:00

Background-ul eonului actual

“VOCATUS ATQUE NON VOCATUS, DEUS ADERIT” (Chemat sau nu, zeul va fi prezent)

Cu adevărat „estemul”(Tarkovski), adică semnul estetic al lumii post moderne de azi este urîtul, schimonoseala şi fala deşeartă. Succesul aşa zisei civilizaţii contra vechii lumi este de fapt o victorie „a la Pyrrhos”, unde succesul a fost la fel de costisitor ca şi eşecul, şi atunci pe drept cuvînt te întrebi ce rost are?Da, ne plecăm oarecum în faţa descoperirilor recente, care îl fac mai trufaş pe om, nu neaparat mai bun. Să exemplificăm: doi evrei deştepti, Isidor Rabi, laureat al premiului Nobel şi William Markowitz au descoperit „timpul universal”, un sistem care este mai exact decît măsurătoarea astronomică. Secunda nu mai este definită ca o fracţiune a timpului în care pămîntul parcurge o orbită, ci este timpul în care un electron apropiat de stratul din afară al unui atom de cesiu vibrează de 9 192 631 770 de ori. Este minunat, aşa-i? Este! Dar ce au descoperit cei doi, ceva nou, cumva? Nicidecum, deoarece cifra respectivă este un multiplu a cifrei celei vechi, sacre, 7, care este pecetea matematică a creaţiei lui Dumnezeu. Deci cu ce este mai bun eonul acesta decît cel vechi? Cu absolut nimic! Să mai zicem ca Enoh, dreptul lui Dumnezeu din Vechiul Testament vedea pămîntul de sus, dinanintea tehnologiei rachetelor spaţiale? O primă concluzie se poate trage, nimic nou nu este pe pămînt, ci cel mult altfel, diferit! De la ontologia cuantică, la cosmogonia antropică (Parintele Stăniloaie) nici un vis sau faptă nu tulbură pacea şi înţelegerea lumilor. De aceea spunea Ţuţea că preferă o babă decît un raţionalist, doctor în ştiinţe, pentru că primul personaj merge la esenţă şi nu se pierde în amănunt. Bineînţeles, dacă baba lui Petrică nu este habotnică, iar raţionalistul nu este doar îngîmfat, deoarece cerul de dincolo este plin de sfinţi înţelepţi, iar iadul la fel, ochi, de săraci mîndri. Aduceţi-vă aminte de săracu Lazăr şi bogatul nemilostiv din Evanghelie, săracul Lazăr (i se dă numele deci nu este anonim ca bogatul, identitatea i se relevă) nu a intrat în rai pentru că era sărac, la fel, bogatul nu a fost condamnat că era bogat, ci nemilostiv. Deci, dobîndirea, ataşamentul şi întrebuinţarea averii îţi dă valoare ontologică şi de aici exhatologică. Aşadar, vorba lui K.Gustav Jung, trăirile interioare şi legăturile cu ele eclipsează întotdeauna evenimentele exterioare (În „Amintiri, vise, reflecţii”), de fapt aici fiind „împărăţia lui Dumnezeu”, eonul veşnic. Acum poate o să întrezăriţi şi marea minciună-tupeu a diavolului încercată asupra Creatorului Hristos: „îţi dau lumea toată, dacă mi te închini mie” (în Carantania). Care lume, a cui, stîlcitura şi schimonosirea creaţiei? asta e lumea lui, tot ce poate oferii el de atunci pînă azi, diabolos nefiind decît aburitor de profesie şi un mare tolerat, el neputînd de fel să fie creator. La fel, Uspensky, în expresia vizuală a transfigurării propunea surprinderea profilului sacru atît a persoanei cît şi a celor din jur care stau cu mîinile întinse spre om, veriga ontologică cea mai iubită, în aşteptarea îndumnezeirii, spiritualizării, personificării. Adevărul este că în eonul pe care-l străbatem chiar şi suferinţa care a născut odinioară sfinţi şi idealuri este atrofiată, mai dihai ca bucuria (Tarkovski în „Filmul ca o rugăciune”). Ce contează că lumea de azi se confruntă cu războaie, mai rău este să fie pace decît război (ma refer la erodarea eshatonului de către o linişte aparentă care adoarme trezvia). Întodeauna războaiele, acţiunile vrăjmaşului din afară a dat naştere sfinţilor (dar nu există nicidecum o condiţionare ca în celelate religii, a binelui cu răul), şi culmea, acum, diabolosul ştie şi asta şi-a adaptat look-ul înşelătoriei prin aşa zisa pace ecumenico-mondialistă, condimentată cu zaţul nivelării statelor, persoanelor, etc. („Internaţionalismul este laptele bătut al comunismului” – Ţuţea Petre). Sigur, din huzur nu va ieşi ceva bun (C.Z.C.). Am cunoscut lumea arabă ca şi pe cea evreiască, europeană sau americană şi vă pot mărturisii cu mîna pe inimă nu există nici o deosebire (în afară de „Ciocnirea civilizaţiilor” lui Huntington), cei de rînd ca şi înţelepţii neamurilor respective se regăsesc undeva sus, păpuşarii sînt alţii, care alimentează conflictele şi urmăresc meschinic interesele insuflate sau răsuflate, ale propriilor lor minţi deşanţate. A fi antisemit astăzi este îndeobşte un lucru rău şi condamnabil, dar gîndiţi-vă că arabii şi evreii sînt cel puţin verişori, descendenţi din Sem. În Biblie, Ilie proorocul a fost hrănit de corbi, aşa se ştie (orevim, din ebraică), dar acelaşi termen se foloseşte şi pentru arabi, deci cine şi pe care a hrănit, de fapt ce mai contează dacă Jihadul este război sfînt (în genul războiului creştin împotriva păcatelor) şi a fost interpretat altfel? Ce mai contează că tot în Coran scrie că : „de fiii Mariei să nu te atingi”, referindu-se la episodul ascunderii lui Mahomed la o familie de creştini din pustiu? Ce mai contează că evreii s-au autoblestemat din neam în neam şi acum se miră de ce sînt urîţi? Ce mai contează că şi-au omorît proorocii, tocmai pentru că deranja şorţurile de miel şi glugile păpuşarilor locali? Şi exemplele ar putea continua de ambele părţi. Păpuşarii strîmbă ca şi tatăl lor mincinos lumea asta neiubind adevărul. Din păcate background-ul eonului actual este unul urît mirositor de sorginte diavolească, iar noi, cei care încă mai respirăm între 2 lumi, avem vina neaprofundării şi al orgoliului orwell-ian care ne macină în voie. Nu ne putem debarasa de făcătura kisch-ului politic, al traiului de hazna (the daily programme) pentru a vedea şi vieţui în azi, ancoraţi în ieri şi cu visul în mine! Nu vă îmbătaţi cu apă rece, “Profeţiile Cassandrei”, adică acele schiţe ale perspectivei de mîine, incredibile în aparenţă, se vor împlini întocmai. Depinde cum ne găseşte pe fiecare….alegeţi!

Iulian Gavriluţă

www.gavrilutaiulian.blogspot.com

România în franciză Sau KNOW-HOW – ul “Semnului lui Cain”

2008-10-19T21:37:00.001+03:00

România în franciză
Sau KNOW-HOW – ul “Semnului lui Cain”

Există două feluri de cititori, unii care citesc şi alţii care…nu citesc. Ei bine, eu mă adresez primilor, fără sclifoseli şi abstractizări paradigmatice. Poate şi această categorie se împarte la rîndu-i în două sau mai multe, ce ştiu eu?! Una care citeşte de plăcere şi cu viu interes şi alta care citeşte încercînd să critice sau să arunce cu noroi. Asta nu mai este treaba mea, aşa că încep să-mi aştern gîndurile deoarece orice aş face, fiecare dintre noi are dreptul să-şi afirme păcatele şi virtuţiile (J.Gait). Da, cu siguranţă România este dată în franciză oricui doreşte. Francizaţii, de orice culoare a tenului şi orice formă a urechii, au de ceva ani, dreptul de a exploata “afacerea România” şi a o dezvolta conform planurilor lor talmudice, după bunul plac, orice domeniu, serviciu, folosind tehnologia care le convine. Am lămurit că “dreapta” – stînga şi sateliţii lor sînt francizaţii, dar cine e Marele Francizor, vă întrebaţi poate? Bineînţeles, cîrcotaşii pot argumenta în contra vîntului şi scoate elucubraţii volteriene, dar fie vorba între noi, tot păduchi flauşaţi vor rămîne, pentru că nu se află în “luminozitatea care constituie fiinţa însăşi” (A.de Vaelhens) a Vieţii şi a românismului. Din păcate, omul recent din cetate este azi dezbrăcat de sentimentalul unei autohtonii de la care ar fi trebuit să se revendice şi astfel ar fi umplut de mireasma personală locul unde îi este dat să vieţuiască (nu să trăiască, vieţuirea depăşeşte simpla trecere a anilor, prin viul ce atot-ţine zilele conştiente ale persoanei). Cu siguranţă ştiţi că nici o persoană nu este o unitate abstractă, dezbrăcată de orice determinare şi prin urmare identice cu ceva-ul actual, fiecare caracteristică a felului unic de vieţuire este dacă vreţi centrul ei ontologic, viaţa personală actualizată mereu de energiile telurico-cosmice cu care se intersectează subtil în permanenţă. Eul nu este o simplă entitate ipostasială înzestrată cu forţa de a constitui un organism omenesc şi atît. Nici unul dintre Euri nu este identic cu altul dar nici nu putem trage concluzia că diferenţele ar veni doar din influenţele externe, din împrejurările în care trăiesc persoanele respective, altfel nu am deosebi clar de ce fraţii (fie gemeni sau nu) născuţi din aceiaşi părinţi, primind aceeaşi educaţie, trăind aceeaşi viaţă, se deosebesc enorm întreolaltă. Părintele Stăniloaie spunea că experienţele înaintaşilor, istoria lor, “au străbătut de la suprafaţa sufletului treptat, în curs de generaţii, spre adîncimi ontologice, arătîndu-se în urmaşi ca determinante ale eurilor lor” Ca urmare, procesul de variere şi dezvoltare a persoanelor nu e determinat numai de Dumnezeu şi nici numai de iamnenţă, ci de o conlucrare misterioasă ce scoate la suprafaţă chipuri de oameni cu însuşiri noi, cu gîndiri noi. Aşadar, în ideea titlului, lăsînd introducerea poate prea ocolitoare, cine au fost francizaţii atîtor generaţii care au adus lumea românească în acest stadiu, uneori de declin pînă la starea de suicid? Cine a fost, sau este Marele Francizor care, ca un păpuşar, nu lipsit de ingeniozitate, trebuie să recunoaştem, fie ea chiar diabolică, a condus sufletele şi minţile atîtor cetăţeni (nu le zic intenţionat români) încît acum în nemul nostru dacă de abia mai recunoaştem românismul şi chiar instituţiile sale fundamentale: Biserica, Familia, Armata, Administraţia? Ce a ajuns România francizată? Ce fel de păduchi volterieni sau condesatori ai vidului mişună prin ea, cu pretenţii de călăuzitori ai nemaului? Ce repere mai există, care elite mai vieţuiesc? Întrebări la care cu siguranţă singuri, găsiţi răspuns, nu-l aşteptaţi de la mine. Naţionalismul este comercializat în franciză, adică dat de la o persoană, sau mai multe la alta, pentru foloase materiale în aparenţă, dar spirituale în esenţă, deoarece diavolul cu sluga lui, Antihristul nu vrea lumea aceasta (carantanian vorbind) că nici pe asta nu o are, ci o vrea pe celaltă, mai subtilă, talpa lumii – sufletul! Vedem pseudo elitele, pseudo conducători de partide, de Biserică, de case, de ţări, etc., cum îşi etalează izmenele fraudate, cînd de fapt nu-s decît nişte trepăduşi efemeri şi ne întrebăm cum s-au francizat toate valorile româneşti, prin ce alchimie s-a întîmplat dezastru de acum de nu mai ştim aproape nimic şi de nimeni? KNOW-HOW – ul, adică ansamblu de formule, procedee prin care sufletul neamului a fost stîlcit în minţile românilor recenţi a fost unul uzurpator fără îndoială, dar de o fineţe extremă, de vreme ce nici acum nu există linie clară între authentic şi kisch. Asistăm de ceva vreme la un veritabil KNOW-HOW ca “Semn a lui Cain” care ne va urmări pretutindeni, de nu ştim să rămînem la izvor, înlăturînd mizeriile indiferent din ce direcţie venite.

Iulian Gavriluţă

ROMÂNI CELEBRI ... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

2008-10-12T13:38:00.002+03:00

ROMÂNI CELEBRI ... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari" încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu") şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei"! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.
Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental Larousse nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială" a „reuşit" să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie (de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere.
Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie."
Veşnicile „plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti…
* 1827 Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858 Bucureşti primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880 Dumitru Văsescu construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă biospeologia
* 1905 Augustin Maior telefonia multiplă
* 1906, 18.03 Traian Vuia avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I" acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu Karpen „pila Karpen", care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie Aurel Vlaicu lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu tratamentul paraliziei generale.
* 1910 Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino „fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă")
* 1921 Nicolae Paulescu descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă - efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă discul volant.
* 1952 Ana Aslan gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret
Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.
Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele "vârfuri de talie universală" apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale"şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn".
O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei"
Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor"(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii" , Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin ". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia" (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru invenţia „Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…
Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic ". „S ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD necesari…
Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…
Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într adevăr de miliarde…
Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? " Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia… Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute" în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice…
C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani…
În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător , un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi" l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie…
În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat" deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său…
Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta", care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).
Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001 . Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „ cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice.
În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel"

2008 (douamiiopt)

2008-10-06T19:20:00.001+03:00

2008
(douamiiopt)

Ar fi fost nimerit sa incep ca si George. Orwell in romanul sau „1984”…dar m-am gandit sa va intreb de-a dreptul: Ati fost vreodata la balamuc? De fapt retorica si sclifosita intrebare, nu ? Toti traim in balamuc…unii mai mult ca altii. Pai ce sa fie familia degradata de azi ? Dar scoala new age-ista a invatamantului modern ? De politica mai cutezati sa ziceti ceva ? De armata, care slujeste interesele straine de patria mama ? de Biserica institutionalizata(cineva remarca fabulos : « Da, Hristos avea dreptate ca nici portile iadului nu o vor biruii, dar a uitat sa ne zica de portile raiului…adica din interiorul ei ! ») cu spagi, homolatrii, masonerii si alte alea… ? Ce a mai ramas ? Au ramas multe dar e inutil si plictisitor sa le enumar…au mai ramas multe « desfranate »ale acestor veacuri care isi etaleaza rusinile cat mai nerusinat cu putinta, cu pretentie de fete mari !
Ce naiba se intampla cu Creatia ta Doamne ? Am innebunit cu totii ? Eu unul nu mai inteleg nimica ! Mai bine as prefera un inamic in fata decat perfidia si lasitatea de a ataca a aceluiasi…din spate(cum au luat modelul calfele si zidarii acestei lumi bicisnice !). Un amic remarca : « Daca ai fi tu curat ai vedea toate curate, deci…problema este la tine ! » Haida-de, frate, pai ce Creatorul ne vrea orbi, lasi, demagogi, cu ochelari de eclipsa ? Sau ne vrea cu discernamant, luptatori, fierbinti, nu caldicei, jertfelnici, marturisitori, isteti, vii, reali ? Dar ce va dau eu lectii ? Stiti si voi ce sa faceti si cum !
Am vrut, initiind acest articol sa utilizez roetgenul bunului simt, al normalitatii si sa fac o radiografie teapana a zilelor acestea cocosate, si sa se fi vrut pe o intindere din toate domeniile importante ale vietii…dintre cer si pamant. Dar ingerul negru mi-a soptit : « la ce e bun, crezi ca ei vor lua aminte, crezi ca ei nu stiu astea ? ». Si eu dintr-o parte i-am zis : « Stii povestea aia cu acel sarman popa catolic care a fost trimis pe o insula cu canibali pentru ai increstina si dupa ce a fost lasat acolo cu provizii, corabia a plecat, avand sa se intoarca peste multi ani. Vazandu-l tot singur, neconvertind pe nimeni, a fost intrebat de ce nu inceteaza sa mai predice, daca totul este in zadar ? Acesta a raspuns ca daca ar inceta vreodata sa predice crestinismul la acesti salbatici, l-ar convertii ei pe el la canibalism ! ». Ingerul rau a zis : « nu stiu, zi-mi ! ». Eu am ras si i-am dat un branci… : « Prostule, tocmai asta am facut ! »
Deci, se cuvine ca uneori sa predicam ca si nebunii dupa Hristos, in van, sau pentru ingeri, sau pentru necuvantatoare, sau fie si numai pentru noi…dar sa nu incetam niciodata !
Acum cativa ani am calatorit de-a lungul si de-a latul batranului si cocosatului continent al Europei. Am ramas mut de cata prostie exista ! Si ce mai puneti ca un fraier de homo…nimicus dintr-o taverna de universitate anglicana scoate gaselnita ca noi am fi pe penultimul loc in Europa la IQ…..adica intelighentie monser ! Ba, dar tolomac mai esti fatalaule (termen neaos )! Pai am vazut la un moment dat o lista lunga tare de « Romani celebrii dar necunoscuti inca ! » scrisa de careva, care continea sute de inventii mari, neomologate de strainataturi….tu ai citit asa ceva in viata ta de soricar ? Si ce mai pui ca fatalaul utilizase tehnici de sondaje ca : « ce mananca diferitele popoare, cat de mare au craniul, diferente de rase, etc… » tot mumie ai ramas cu darwinismul tau festelit ! Nu ai mai citit in suficienta ta de intelighent nimic mai recent decat freudisme si darwinisme…doar sunt parintii tai cu sort, hermetici !
Ma uit in jur si vad : Armata, desi e trimisa aiurea-n papusoi tot cu aceiasi bocanci cu numar mare se gasesc la bietii recruti, tot acele cadre cu Logan nou-nout si cu amante de-a dreapta lor umbla, tot cu masini de razboi impinse ca altfel nu le urnesti, la alarmele ce se fac periodic, tot cu cadrele pregatite prost si refulate de cazarma. Ati facut armata, sa vedeti marea tampenie..acum si cu euroi, ca se lupta cu spagi care sa ajunga in amarastenia de tari ca sa fie testate pe viu noile arme ale « dezvoltatilor » de americani si restul ?
Ce mai vad….Draga si sarmana Biserica, cotropita de epishcopi flausati cu izmenute de dama, cu mitre indesate cu stralucitoare pietre semi sau chiar pretioase (parca ar fi femei care isi apreciaza garderopa….sarmane iubiri esuate in putere !!!)care cica ar insemna coroana de spini a lui Hristos(nu va bufneste rasu’-plansu’ ?). Posturile variaza de la un dos intors la un sex oral cu epishcopul, au la vreo 7.000-10.000 de parai(verzisori, dolarei bre !). Cuviosii care cica tin post sa nu citeasca, interzis fariseilor scifositi!!! Lupte pe ciolanul puterii ca in biserica nu o sa mai vedeti niciunde ! Daca cineva dintre bine-intentionatii din guvern sau de aiurea ar vrea sa intre in actele Bisericii nationale si sa vada c-am cum stau ei cu banii, si sa fie sinceri si dezinteresati, s-ar crucii o lume intreaga de putoarea banilor spalati, a spagilor, a falsurilor in acte….dar cine sa faca, mai bine dam cu « iubirea »si iertarea, ca sa nu smintim…..smintitii, nu ? Vai de voi-noi ! Sa vedeti cum se invata in seminarii, facultati, dupa ce si cum….sa vedeti cum se fac slujbele, sa vedeti mumificate traditiile….eee, e mult de scris si in toata lumea nu ar incapea daca s-ar scrie despre asta, nu ? « Tu, esti Petru si pe aceasta piatra voi zidii Biserica Mea si portile iadului nu o vor biruii pe Ea ! », eu de colo : « Iertare Doamne, dar portile raiului, o vor biruii ? Adica ai Tai, te vor trada la fiece slujba, ca sa aduc aminte de sarutul-tradare a lui Iuda ? ». Dumnezeu atunci, lasa mancarea intinsa, neatinsa, desi era flamand si se scoala pleacand cu capul sau plin de stele in jos, nespunand nici un cuvant….era pentru a doua oare cand de la lupta cu Iacov, fusese invins ! Dar Lui ii placea asta !
Ce mai vad….draga noastra « stiinta de a conduce masele »…politichia bre….aici nu mai au cenzura si se vand, se lupta ca dihorii sau hienele….dupa aia dorm linistiti in scaunele lor de la Parlament, tragand… « vanturi » ! Se fac coalitii, se desfac….se pupa, apoi se scuipa, declara paturcian vrute si nevrute, isi arata coltii unii la ltii, amantele, dosarele, spagile, masinile, casele, termopanele, vapoarele, etc…nicicand si parca pentru eternitate clasa politica nu a fost mai de proasta calitate si mai plina de lingai ca acuma !
Vad declaratii de analfabeti, de pampalai si trepadusi, lupte intre coalitii si asa zisele partide…in politichie nu accezi decat daca esti evreu, mason sau homalau(combinatie stralucita intre stiintificul homo si neaosul fatalau !), altfel nu te primesc in troaca lor.
Ce mai vad ? Vad invatamantul nostru drag…de la catedre inalte pana la cele mai joase, contopit de pilosi, spagari, mosi si babe care nu mai vor sa plece si tin cu dintii lor cu placa de scaunele pe care le ocupa parca din vremuri imemoriabile. La scolile generale-primare, vad cum incet incet nu mai sunt copii…ori deloc, ori impertinenti…cum se introduc modele noi(Waldorf, Step by Step, etc…)pentru spalare timpurie a creierelor, cu cadre adecvate, scolite cu fala in germania, sua, etc(nu am scris gresit, ci intentionat asa !) Programe(cur-ricu-lum-uri) descelerate, copiate de prin occidentul tembelizat si satanizat(imi aduc aminte de cateva discutii cu cativa dintre adeptii oficiali aia cestor noi forme de spalare a creierelor, le explicam deosebirea dintre vechile paradigme si cele noi, pericole, etc….la care priveau cu uimirea magarului intre oi, si apoi se intorceau la ale sale…no coment !). Apoi ciclul gimnazial cu programe incarcate sau golase, cu lectii de cultura civica, de sexologie de religie facute de ageamii si pilosi, care invata despre un Dumnezeu impasibil sau cel mult al ospetelor si al pedepselor(ca in revistele lui Visarion si Trifa, dupa care se si preda !), nici o iubire, numai frica si micime sufleteasca ! Apoi vine liceul cu pregatiri, olimpiade, etc…de nu mai lasa bietului copil devenit pe negandite mare cu celular agatat intre blugii rupti in fund si lacul de pe unghiile barbatilor, nici o clipa de regasire si speranta. Facultatea-Universitate cu predici holocaustiene, ecumenice, globaliste, internationaliste, rotariene, cu sex non-stop, droguri, house, manele, rock, spirtoase, afumari…caterinci, chefuri…si ce credeti ca se termina aici ? Dar care este produsul…care este finalul….pai ce va spusei mai sus si mai la vale ?
Ce mai vad….afaceristi, bisnitari(de la bussines), camatari….Delphing(va voi spune despre asta !)Oriflameuri, Avonuri, oale, ulcele de vanzare…Acum cateva luni in urma am prins in Bucurestiul meu drag o astfel de secta…..Delphi International (cotata ca ce mai mare afacere internationala, cu castiguri de la peste 500 euro la peste 1000 euro pe saptamana si peste 46.000 pe an !)cu sediul…unde credeti…In Paradisul Fiscal…Monaco….Gibraltar, care este plina de inculti, si un adevarat balamuc, se plauda se scandeaza « Go Delphin, Go »(saracul animalut…delfinul ce a ajuns !), se spuneau balbe, glume deocheate, de nalfabeti de ocazie….ca la sectele cu mormoni sau cele cu negrii…care danseaza la slujbe ! Bai ia luati la purificat pe acestia….hai chiar acuma…SRI-ule, si altele…. !!! Bai fraierilor, noi suntem neam de viteji si de eroi bai si nu prostiti decat pleava societatii…..sa tineti minte asta !!! Fratilor fugiti si nu dati banii aiurea pe cartea lor : « Calea Succesului », care coste, vreo…tineti-va bine : 80.000.000 lei…..da, ati numarat bine zerourile ! Zic ei ca daca divulgi secretul platesti 10.000 euroi, ba prostilor, voi nu ati auzit de romani ? Acolo se duc numai imbracati la patru ace si castiga daca inseala pe alti creduli si cumpara cartea aia tembela de peste 800 de pagini(o performanta daca stim ca este facuta de cei de la Mercedes, etc, care obosesc dupa primele litere scrise !)in care ti se dezvaluie formula secreta de a insela fiscul, oamenii, pe Dumnezeu, pe diavol, pe maica-ta, pe frate-tu, si tot neamul omenesc. Am asistat consternat cum se manifestau avocati, afaceristii, preotii, inginerii, profesorii, casnicele tele-noveliste, gagicile acolo, grasele, mosii, balosii, paduchii societatii….cine credeti ca era mai marele pe Romania ?…..ati ghicit un fost « teolog », popa, Blidaru….din Bucale maca-ti-as ! Pai nu e dracul cel mai mare teolog… ?Avo Cleopa….rasuceste-te pe partea aialalta ca ai amortit, acum incornoratul e si bancher, politician, geniu, sfantuletz, profesor, inginer, si alte alea….na ! Fugiti si desconspiratii pe cei ce zic ca vand « multii level », adica « nu piramidal »( ?!) ca Caritas(mancofonie intentionata !), Gelsor, FNI, BIR, etc….ca noi « nu stim » englezisme si nu putem traduce ! Acum vechea piramida a misterelor este inlocuita de Reteaua(WWW, in traducere, World wide web - panza de paianjen care inconjoara lumea…666 !)Sic ! Sau la Amway….. « poteca » americana…unde nu te primea decat daca te stampila pe mana dreapta sau pe frunte cu ceva bine-mirositor…auzi dom’le tupeu de borfas! Sa va mai zic de incantatiile ce se fac la Herbal Life, sau Forever Living, sau la California Fitness…. ? Ca sa aibe succes la IQ-istii cu levelul mai mic de la noi….se duc acestea la voodoo-istii (nu v-am injurat ci nu am putut gasi o rima mai buna !)de prin cotloanele lumii ca sa le….rau-cuvanteze, blesteme, vrajesasca….pentru succes…si mai va intrebati toti care sunteti angrenati in aceste « cercuri de succes »….de ce va certati in familii, de ce va este rau, de ce, de ce….dar unde vin banii…..ce mai conteaza, nu ? Voi va vindeti sufletele mult mai usor si mai ieftin…..of !
Mai vad si opinteala de a Condamna Comunismul…..de catre trepadusii comunisti…bai sa stiti de la mine, dracul e si prost si fudul….cum sa condamne comunismul, cand comunistii sunt la putere, cand parintii lui, evreii sunt stapanii lumii ? Voi chiar v-ati tampit si aplaudati orice ? Voi chiar traiti in transa si credeti ca o sa stiti cine va turnat, sau cand, sau cum ? Never-ever !
Mai vad o Diaspora festelita, adormita, hipnotizata, cu pretentie de elita……care se lamenteaza si atat ! Ziare klumea numai apar acolo, doar cele comandate dela Bucale….atat ! Restul…somn usor !
Mai vad carti cu ghiotura pe tarabe, de patapievicieni, liicieni, cartarescieni, care opereaza cu festile acrite si pleava, cu spoiala de carturari si de « recenti »……mai vad tembeliziunile(TV) finantate de CNN-uri si alte calfe naimite cu creier de musca, de politicieni unsurosi unsi cu toate alifiile, care nu arata decat o Romanie a violurilor de babe, a muscaturilor de caini bagabonzi(pai cum sa nu se razbune bietii patrupezi pe asiaticii de la noi, care ii servesc la chermeze cu mere in gura ?) a manelistilor in Viper-uri, a casatoriilor lui Mircea Radu si Andreea Marin(refulatii pana la paroxism)…dar STOP ! Din fericire Romania este cu mult mai mult decat aceste nimicuri exacerbate, este cumintenie, omenie, binecuvantare, este duiosie, este dor, doina, cucernicie, inca bun-simt, istetime, nemoleseala, vivacitate, chiar si in cele mai de jos, cultura, atat cat este, dar este ! Vorbesc de cea care nu se vede lesne, dar se simte….daca mai ai organul cu care sa simti asta !
Vreti sa va mai obosesc…cu « vedeniile mele » ?
Cred ca nu !
Mai bine va las sa ma ocarati, sa ma infierati, sa ma aburiti cu laudarosenia gratuita, sa ma urmariti, sa ma desconspirati, sa ma hacker-iti….ca aveti pen’ ce…. !!!
In spatele fiecarei litere din acest articol este o durere, o bucurie, un sentiment, chiar o energie, sau sa zic mai bine duh ? Deosebiti-le !
Si tot mai credeti ca nu suntem in romanul lui Orwell ? Poate doar cu o rectificare : « nu omienouasuteoptzecisipatru, ci douamiiopt !
Cascati ochii romani !
Cine are minte sa inteleaga, sa intelaga, cine nu…..buhuhu !
Hai gata…. !

Recapitulare de bun simt

2008-10-02T22:36:00.001+03:00

Recapitulare de bun simt,
(care aveţi căuşul minţii mai mic, sau suferiţi de „nimic-concisul” recent, citiţi pe diagonală, tot se va prinde ceva…!)

Nu aş fi vrut să scriu acest articol, deoarece în mod sigur o să-mi parvină din nou critici sterile sau laude deşarte. E şi ce, până la urmă, de-aia se va opri soarele de pe cer sau pământul din rotaţie! Cursul atacurilor şi laudelor trebuie impetuos puse la punct. Laudele nu mă mulţumesc deoarece sunt numai laude şi mai trebuie să spun că eu doar am redescoperit ca orşicare dintre voi filonul autentic al credinţei nedisimulate şi a neamului în care trăiesc. Bine, bine, am scris şi altfel, dar nu neapărat critic sau obraznic. Criticile le accept ca cealaltă parte a adevărului, dar dacă sunt de bun simţ, de la oameni de bun simţ şi bazate pe adevăruri, nu deşănţate! Eu nu scriu pentru mine şi pentru orgoliul meu, ci pentru adevăr şi dreptate, în duhul iubirii autentice de om şi Dumnezeu!-cred ca propoziţia asta ar arăta mişto pe prima pagină a cărţii sau undeva unde incepe cartea sau pe coperta pe spatele cărţii acolo unde se prezintă autorul !
În articolul „2006” vorbeam despre orwellianul an în care vieţuim, despre Armata, care cu aceiaşi bocanci cu număr mare şi maşini de război depăşite, bagă la înaintare „carnea de tun” a fiilor acestei ţări, mai ales unde nu ne fierbe oala. Indiferent de ce-ar zice unii sau alţii, nu avem ce căuta şi ce apăra acolo. Am scris acolo şi despre Biserică, cu durere, despre „iubirile eşuate în putere” şi altele, altele…apoi politichia noastră cea de toate zilele…cu dosare, amante, şpăgi, despre accederea doar dacă eşti mason, evreu sau homo, etc…apoi despre învăţământ şi prea mulţii piloşi, moşi, babe care ţin cu dinţii de catedră blocând într-adevăr pe tinerii merituoşi, despre curricumurile aiuristice tip new age…despre afacerile cu acoperire politică, gen Caritas, Delphing, BIR, etc…despre opinteala de a condamna comunismul, sau securiştii numai…Mi s-a răspuns că eu sunt cel care vede strâmb şi deşelat…oare domnii mei critici, voi sunteţi chiar condesatori ai vidului? Închei acest rechizitoriu la articolul sus amintit, „2006” cum am încheiat şi acolo…poate acum aud şi văd aceia: Din fericire România este cu mult mai mult decât aceste nimicuri exacerbate, este cuminţenie, omenie, binecuvântare, este duioşie, este dor, doină, cucernicie, încă bun-simţ, isteţime, nemoleşeală, vivacitate, chiar şi în cele mai de jos, cultură, atât cât este, dar este !
În „Exilul Maicii Domnului şi Liturghia schimbată” am scris ceva mai apăsat despre puţin ştiuta hotărâre a Sf. Sinod de a schimba Liturghia existentă (care hotărâre se încearcă să se aplice insinuos). Am pus acolo în paralel argumentaţiile lor, care nu sunt numai gramaticale, atenţie !....cu cele ale Sfinţilor părinţi, ale bunului simţ, precum şi ale altora….stupoare, au început să scuipe şi acum aici…vlădicii iniţiatori au aruncat cu toiagul igumenic şi au interzis primirea mea la Marea Agapă Liturgică din oraşu-mi natal, iar aceştia ca şobolanii din altar au acceptat trepăduşa-laşă soluţie…şi am fost interzis, întâi la predică, apoi la altar…ar fi vrut ei mai mult, dar Dumnezeu a zis: „Staţi şi nu îndrăzniţi!”. I-a deranjat publicarea mea, vestirea de pe acoperiş, a acesui început de sfârşit. Închei comentariul acesta cu câteva cuvinte ale unuia dintre „răscolnici”, poate pricepe careva ceva: „Iată de ce, una din cele mai grele încercări survin atunci când iubiţii noştri arhipăstori nu sprijină lupta noastră şi pornesc pe un drum greşit, silindu-ne şi pe noi să procedăm în acelaşi mod. La această ispită se cuvine ca noi să răspundem prin cuvintele apostolului, atunci când sinedriul le-a interzis să propovăduiască Numele lui Hristos: „Trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni”. Unii dintre creştini se vor împotrivi, desigur repede vor fi neutralizaţi şi calificaţi drept „răscolnici” (cum nu o dată s-a întamplat şi în trecut). Ceilalţi vor prefera să tacă, spunând că atitudinea ierarhilor este păcatul lor personal, care pe noi nu ne interesează ş. a. m d. Adevărul ne va izbăvi de moarte (Pr. Timotei Alferov).
A venit rândul apoi articolului: „Evanghelia lui Iuda, Evanghelia holocaustului”, subiect sensibil, pasibil de ordonanţa Năstase. Aici am vorbit despre canalele tembelizante, darwinisto-marxiste (ia ziceţi, ştiţi originea celor doi pomeniţi?), Geographic Chanel, Discovery Chanel, Animal Planet & co…în care, deşi patronate de evrei (lucru neutru şi de no comment) atacă constant religia creştină şi chiar bunul simţ. Am arătat că acele anemice argumente ale susţinătorilor de gnosti-astrologism, împletite cu şamano-voodoo-ism nu sunt decât pentru copiii naivi şi babele cu probleme. Am arătat despre paradoxul...: „Se descoperă Evanghelii peste Evanghelii şi scrieri peste scrieri de mii şi mii de ani, dar unde sunt arhivele Auschwitz-ului, că sunt mai aproape de noi? Dar arhivele reale ale SRI-ului? Dar ale NKVD-ului? Dar ale Stass-ului?” Am încheiat cu : „Poporul român şi nu numai, are dreptul să ştie cine i-au fost asupritorii comunişti cu nume şi prenume, adresă, conturi, aşa cum şi creştinii de peste tot trebuie să ştie că Iuda a fost un trădător şi atât, iar cuvântul trădător nu are mai multe sensuri, ci numai unul: slujitor al Satanei” şi bineînţeles, criticii mei cerbari...nu au întârziat să vomite argumentele lor de două parale.
Urmează articolul: „Crăciunul Roşcovelor” în care mărturiseam despre Crăciunul mimat de americani şi româno-americani în SUA, pe unde mă preumblam atunci, despre superficialitatea securimii de acolo, despre exilul care a îmbătrânit sau a dispărut cu forţa de acolo, despre zidurile cenuşii şi poporanismul românilor de acolo, care nu mai vor să recunoască la „proştii din ţară” că spală lăturile negrilor şi că-s dezrădăcinaţi rău...cu anumite excepţii, care mă vor ierta, desigur! Am vorbit despre brain-washingul făcut tuturor acolo, despre Moş Crăciuniţele cu Coca-Cola şi cadourile cu roboţi, Play Station şi X Box-uri făcute copiilor, despre nevoia ca toţi să-L naştem pe Hristos în noi, în aceste zile (aspectul mariologic al Bisericii, Părintele Evdochimov) şi ce credeţi...am primit o groază de ameninţări din partea, nu-i aşa că ghiciţi? A românilor care mănâncă roşcove în ţara roşcovelor, America...masoni, popi, terchea-berchea.....bine, unii m-au mai şi publicat, bătând din palme că înjur pe cei de acolo, dar nu pentru asta am scris eu ce am scris!
Am încercat să o „dreg” oarecum cu articolul din ajunul marii sărbători, intitulat: „Paralele Crăciunului”, în care de la afirmatia lui L. Laveile („Orice început se mişcă între bucurie şi sacrificiu”) şi până la aceea că, gândirea religioasă (Jaspers, Lacroix) distinge între „origine” şi „început”. Mi-am structurat expunerea de la Newman şi până la Nicolae Cabasilas şi anume, ca, toţi mărturisesc: „Crăciunul este moartea vechilor noastre deznădejdi”. Degeaba, criticile turnau, dar şi laudele…le-am lăsat să curgă şi să se discearnă…şi s-au decantat !
Urmează, aleatoriu, desigur: „La Apusul libertăşii – cum se votează la români!” unde am plecat de la un fapt real: „S-a dovedit a-nu-ştiu-câta-oară că românul de acum îşi merită soarta pe deplin. Stăteam în pre-ziua alegerilor la o coada la Farmacie (pentru medicamente compensate - acum cozile nu mai sunt la pâine, carne, etc, ci la farmacii şi ... bancomate! Ne-au dresat bine de tot!) şi întreb şi eu un bătrânel respectabil (pe din-afara): „Vă convine situatia asta, să aşteptaţi două zile incontinuu la coadă pentru medicamente? Sau acum veţi ştii cu cine să votaţi?”, mi-a dat un răspuns care m-a năucit: „Cu cine votez? Tot cu aştia (PSD-cripto-neocomuniştii) bineînţeles, ce dacă şi-au făcut averi şi vile pe nedrept, acum dacă s-au îngrăşat aştia să mai îngrăşam şi pe alţii?…” şi am ajuns la impresiile mele de membru într-o comisie de vot. Am încheiat cu: „Să mai salvăm ce mai este de salvat, contează răspunsul fiecărui eu. Să nu ne mai „permitem” luxul să-i îndepărtăm şi pe cei pe care i-am apropiat cu greu, măcar că nu-s vrednici în totalitate (să ia piatra şi să arunce cine se crede mai vrednic!). Sunt pesimist? Se prea poate, dar să nu uitaţi că optimistul este un pesimist dezinformat!” Bineînţeles, aplauze şi înjurături, că de....în Balcani suntem.
Urmează: „O zi în eterna România” (The Daily programme), în care încep sa povestesc o zi din drumul meu aproape la fel spre serviciu şi nu numai, ocolind scuipăturile de pe jos, certându-mă cu şoferul de microbuz pentru manelele la maxim date (moment la care cei pe care i-am arătat cu degetul în „Crăciunul Roşcovelor”, mă aplaudau şi mă înjurau ceilalţi!) şi am ajuns până la citatul din ziarul „Adevărul”, din 11 octombrie 1919, care scria printre altele: „…avem prea mulţi oameni cuminţi şi nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au desrădăcinat regimul boieresc de atunci…ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un par în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, de unde vreţi să ştiu eu ?…Se cere dar un nebun. Să vină nebunii.” Concluzia articolului cu pricina a fost simplă: „Regenerarea acestui neam de viteji nu se poate face, ignorând defectele „recente” şi exacerbând calităţile ce ne-au mai rămas” Din nou, aplauze, mai ales de la cei care plecaseră peste ţări şi mari, şi chiar de la unii care spuneau mai deunazi că avem sufletul (noi, românii) „ca un cur” (Tismăneanu în „Politicile”). Făcusem o diferenţă între neam....din trecut până în viitor şi poporul, deplorabil ca secvenţă a neamului, ancorat în aici şi acum! Dar cine să discearnă?
În „Gâlceava Diasporei cu Exilul”, explicam diferenţa majoră între aceşti termeni şi mai ales despre ceea ce li se pregăteşte românilor de peste tot. Ziceam, în cunoştinţă de cauză despre neunirea din afară a românilor de pretutindeni, despre reactivarea foştilor securişti şi turnători de prin diaspora, etc...Acolo dădeam şi nume, adresă, dar oare cui a folosit? M-aş bucura ca măcar unuia; oricum ar fi, blesteme masonice, securisto-pupincuriste, mi-am atras şi de acolo!
În: „Distrofiile unei preoţii mutilate”, scriam despre „păduchii volterieni” care, au pe frunte scris: „Orice pasivitate este egală cu complicitatea” - Pr. Boris Răduleanu - şi tot mai încearcă să doarmă liniştiţi pe pernele lor de puf de minciunică. De la minunata viziune a lui Teodor M Popescu vizavi de menirea şi slujba preotească şi până la aceea a Pr. Buga Ion în ultimele sale cărţi („…ultima rugăciune adevărata a unui teolog este aceea înainte de hirotonire, după nu mai are timp, sau consideră că îi este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”), totul trece prin voinţa Celui de Sus şi a celui de jos, a omului ploconit cu această mare putere ! Am atacat crunt felul zootehnist şi CAP-ist al celor de azi, cu har şi reverendă şi am ajuns la concluzia: „… El se trezeşte, după perioada idilică şi pitorească a imaginii preoţiei, citite de prin manuale, în cel mai de plâns TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odată intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOŞII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Pe cine şi cum să o satisfacă ? Orice apropiere de una din laturi face să sufere celelalte două!” Mi-am atras iarăşi promise anateme care mai de care mai deşelate şi subiective…parcă o caut cu lumânarea, îmi veţi zice! Să dea Domnul, eu orb fiind să ţin o lumânare în mână ca să vedeţi voi drumul drept!
Oarecum indignat de foamea de senzaţional şi de atacarea frăţească din cazul Tanacu, am scris: „Suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem…”, în care încercam să explic de ce atâta vervă şi înfierare pe unul din cazurile din BOR, respectiv acel Ieromonah care din varii cazuri a fost acuzat de ucidere. Am încercat să fac o deosebire dintre teologia de amvon şi cea duhovnicească cu adevărat! Plecasem de la afirmaţia lui Steinhardt: „Suntem ceea ce bem, păi cum să nu fie aşa? Nu a zis Hristos: „de nu veţi bea sângele meu şi de nu veţi mânca carnea mea…vii nu veţi fi”? şi am ajuns la concluzia că atâta ceartă, înfierare, otravă, etc. din partea fie a presei, fie chiar a teologilor este rezultatul că aceia „mâncau şi beau” scolastica pe pâine şi acum scoteau toate acestea pe nemestecate şi negândite. De aici şi scandalurile despre exorcizare, Biserica primitivă...s-a ajuns până într-acolo încât unii dintre episcopi au început o „curăţire” printre toţi acei „supuşi” din mănăstiri şi biserici care le stăteau împotrivă, alţii, cu cămăşi albe şi butoni aurii pe sub reverende, apăreau la Tv şi spuneau că...acei preoţi care fac aşa ceva (exorcizări) nu ar trebui să le facă dacă nu au doctorate, masterate, etc....deci....ceea ce mâncaseră dumnelor în studenţie...acum erau de mult digerate şi chiar vărsate..în public...şi mulţi mâncaseră stricat şi nu din Duhul Care da Viaţă! Bineînţeles, criticile şi acum se aud....şi mai încearcă anemic să mă arate cu degetul...eu am spus ce am avut de spus!
În: „Psihologia Creştină a adâncurilor (a Sfinţilor Părinţi filocalici) între Psihologia înălţimilor (C.G. Jung ) şi psihanaliza freudiana (S. Freud)” am expus aberaţiile psihologiei şi psihanalizei moderne, bazate fie pe S. Freud, cu a sa obsesie sexuală, fie pe Alfred Adler cu obsesia puterii, fie pe oarecum apropiatul K. G. Jung care încercase să facă o punte dintre religie şi psihanaliză. Bineînţeles, neajunsul psihanalizei moderne este neacceptarea energiilor necreate şi de aici nedeosebirea dintre înrâurirea duhului lui Dumnezeu şi a celor necurate....dar şi aici, critici....din partea teologilor, că încerc o subtilă amestecare de New Age şi teologie...culmea, tocmai eu care am scris atâta împotriva acestui curent antihristic! Problema la aceştia era aceea că nu prea citeau...ci doar preluau câteva păreri de prin cărţile scoase pe bandă în ultimul timp. Ceilalţi, psihologii, filozofii, mă atacau deoarece dădeam idei despre o posibilă....spiritualizare a psihanalizei şi despre aşa zisa Psihologie a adâncurilor, a Sf. Părinţi Filocalici.
În: „O controversă actuală (Actualitatea pericolului TV şi capcanele explicaţiilor atee şi ne-ortodoxe)”, am răspuns la valul de cărţi cu poleială ortodoxă care se vroiau ca profetice, atenţionând lumea creştină despre pericolul TV şi al efectelor asupra creierului uman. Am citat câteva la modă şi le-am demontat pe baza Sf. Părinţi care spuneau clar: „Sediul gândirii nu este în creier, ci în inimă, dar nu în muşchiul cardiac, ci în sufletul personal...” Bineînţeles teologii de ocazie....atacau....la fel şi darwiniştii de peste tot...: „cum poate un preot să spună astfel de aberaţii....?!” Dar nu spuneam eu, ci Sf. Părinţi...vă rog citiţi-i! „Sf. Grigore Palamas a subliniat că „fiinţa” raţiunii se găseşte în inimă, în timp ce „lucrarea” ei este în creier. Teoria aceasta a fost investită cu autoritatea hotărârilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).”...despre apusenii şi de la ei toti urmaşii: „Influenţaţi de filozofia platonică, care nu numai că nu cunoaşte distincţia minţii în fiinţă şi lucrare”...

În: „Des-conspirarea controversei: Codul lui Da Vinci (încercare de critică tautologică)”, am încercat să arăt că problema Codului este una falsă şi împotrivirile şi anatemele date de oamenii bisericii sunt jalnice şi caraghioase. Nu aşa se răspunde acestor provocări...nu făcându-le propagandă negativă! „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi” (G. Orwell), se pare că „fratele cel mic”, adică restul care nu Conspiră, va adormi din „marele căscat” (Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale, adevărate furtuni în pahare cu apa. Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi (Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa (Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei” („ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate” (vezi disputele isihaste dintre Sf. Grigorie Palamas şi călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve (adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf. Treimi şi chiar bunul simţ creştin. Criticile sterile îşi scot capul bleg şi aruncă cu noroi, în general datorită cică „lipsei mele de simţ artistic”, datorită atacurilor la adresa mediului catolic şi chiar a Bisericii surori (care soră monşer? Poate vitregă, nu de acelaşi tată făcută!)...iaraşi nu se vede pădurea din cauza copacilor!
În: „Crearea şi sfârşitul lumii, o perspectivă ortodoxă”, am încercat să punctez unele probleme care mă frământau de ceva vreme şi anume: cum se face că teologii noştri, chiar şi unii duhovnici, nu au în vedere răspunsurile pe care ar trebui să le dea Evoluţionismului şi chiar Creaţionismului de sorginte protestantă. Sau poate nu cred că este aşa de important...dar este, mai ales în secolul XXI, care va fi sau nu, după cum este sau nu mistic. Marllaux vorbea despre mistică, dar oare care? Slavă Domnului, avem gânditori, duhovnici, har, dar mai trebuie şi o sistematizare a articolelor din punct de vedere ortodox ale Creaţionismului. Dacă aţi ştii ce foame este pentru aşa ceva....în universităţi, biserici, minţile credincioşilor noştri intelectuali...! În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău. Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel) Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acest Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumina Dumnezeiască. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.
Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoană Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea pe care tot El a dat-o.
Până aici totul bine şi frumos, dar pietrele vorbelor aruncate în cyber spaţiu, nu au întârziat să apară: „cum poate un pârlit de popă să se bage cu nasu’ în ştiinţă, să-şi vadă de colivă şi de colaci...”, bine, bine, ingraţii mei neştiutori, în primul rând nu aveţi cum contrazice evidentele dovezi prezentate şi apoi vorbiţi de ceva ce nu aţi reuşit să experimentaţi, anume, „cascada Duhului” în Biserică, deoarece poate aţi intrat doar la botez şi poate veţi intra doar cu picioarele înainte, la moartea voastră fizică, că sufletească...sunteţi puşi în cel mai belicos coşciug darwinisto-materialist, de multişor timp.
A urmat: „Asasinii Inocentului”, în care v-am numit, detractorii mei...draci (nu prin fiinţă, ci prin dobândire şi apartenenţă!): „Asasiinii Incocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii, prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii, disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet, egoiştii, hazii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii, măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii, nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii, borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizatii, pupincuriştii, lingăii, genul: „linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudaroşii, molaticii, blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă…”
Am continuat cu Cel asasinat, Inocentul, Măria Sa Copilul…din noi toţi: “Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi maşinuţa de plastic care ne alinta singurătatea în detrimentul sclifositului şi pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-arta, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischuri second-hand ce înfioară şi pereţii, dară-mi-te arta adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti, creatorii, nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră...sau cel puţin aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi că sunt alţii mult mai talentaţi decât voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că numai universal este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul, de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’, nu-I aşa că ştiţi în orasul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul, Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane, de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula, etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că „este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie, căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-I aşa? De câte ori aţi scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!”
Blestemăţii am primit şi aici…cum de-mi permit eu să le arăt Asasinilor morali şi nu numai,o oglindă ca să vadă hidoşenia chipurilor ce le poartă sub forme de cap, sau capete…? Şi iată că le-am arătat că sunt goi şi hidoşi…bine, bine, efectul a fost că, conştiinţa lor lucrează, atât, că despre schimbare….Dumnezeu cu mila!
Soluţia? Aceasta şi numai aceasta: „Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării… Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place copiilor? De astea! Na!”
A urmat: „Celebritatea Iubirii” în care am făcut trecerea de la „Sandaua lui Empedocle” la „Săgeţile lui Eros” şi chiar la „Agape”-ul dumnezeiesc. Am dedicat articolul… „Ligiei din noi”, este vorba despre romanul creştin, de dragoste: „Qvo Vadis” a lui Sienkiewicz. Am criticat muţenia din Biserică vizavi de fiorul dragostei şi a răspunsurilor total neadecvate ale celor ce trebuiau să fie Luminofori şi sunt Întunecători…adică teologilor, preoţilor…formatorilor de caractere. Se vine în general cu stereotipii şi canoane aplicate aiuristic şi din plictis, nimic concret, pe limbajul şi forma tinerilor de azi. Nu mai ştim să aplicăm învăţăturile sfinte în dinamica de azi, de aici şi mulţimea de probleme şi deziluzii ale tinerilor care încearcă cu degetul marea vieţii. Am concluzionat: „Acest nod marinăresc, al lui Gordius („Gordian”) nu se poate dezlega decât prin iubire, fără mijloace convenţionale! Trebuie să vorbim fără reţinere, curat, adevărat, tinerilor despre iubire, Biserica încă nu e numai în ceruri, e şi pe pământ şi trebuie să răspundă nu la ce vrea ea (am scris intenţionat cu literă mică, deoarece mă refer la administraţia ei, acră şi seacă) ci la ce a fost menită. Ea trăieşte în cetate nu pe pustiu şi trebuie a da răspuns adecvat „ştiinţei de a conduce masele”, adică politicii, şi iubirii de orice fel, fără frustrări şi angoase”. Păcat că nu se înţelege la timp, nu ar mai fi atâtea lamentări că nu vin tinerii în Biserică, că suntem primii la avort, că, cuplurile se despart aşa uşor…etc…
În urma acestui articol de bun simţ, cred, o ploaie de injurii au curs ca nişte noroaie…nu este vorbă că nu aş şti cum să trec de ele, doar am „cizmele de cauciuc” ale bunului simţ şi cât de cât „cocoaşa sufletească” bătătorită de astfel de răspunsuri şleapede ca şi sufletele care le varsă, dar…mă doare că uneori vin din partea celor care se mai şi roagă…cu toate tacâmurile de icoase, irmoase, axioane….dar de impropriat….deh…..e greu! Am primit în articulări în genul cercetărilor cu băţul la fund a lui Coelho…deşi, cred că nu meritam…şi nu numai eu cred în subiectivismul meu (oare mai este ceva în afară de subiectiv?). Fiţi pe pace, nu voi mă veţi judeca şi nici altcineva dintre criticii mei cerberi. Ce mulţumire este faptul că nu aveţi influenţă decât la cei ca voi!!!
Printre alte articole, pe care nu le mai pomenesc aici a fost şi: „Extratereştrii şi (în) Biserica”, în care am încercat, voi hotărâţi dacă am reuşit să trec de la bătăliile pentru alte civilizaţii de prin universul acesta (ne-negate de Hristos, dar nici confirmate explicit) la cei mai apropiaţi…din Biserică. Şi cine adicătelea sunt aceştia din trupul Domnului? Toţi cei care vor să fie cum trebuie să fie…şi nu îşi pleacă genunchiul lui Baal, acesta fiind orice formă, organizaţie, persoană (aş fi preferat să-i zic individ!) din orice parte…Episcopie, Prefectură, partid….etc. Aici am primit „palme” zicându-mi-se: „Cum ai cutezat tu să vorbeşti despre personalităţi, ca Pr. Nicolaie Steinhardt, Pr. Stăniloaie, etc…la pertu’? Păi, dacă vă simţiţi apropiaţi, intimi chiar cu ei, prin acelaşi Duh care vă ispiră, cred că nu numai că nu s-ar fi supărat aceştia, ci ar fi creat o anumită stare, proprie numai prietenilor şi celor ce se iubesc în Hristos domnul…dar de unde să gustaţi voi acestea, prea-acrilor? Am vorbit acolo şi despre neghioaba slugărnicie confundată cu smerenia, despre demnitate umană, dar nu mândrie, despre diferenţa dintre iertare şi uitare…care nu merg mereu şi obligatoriu împreună….e clar….că într-o lume cocoşată, „scandalizezi” cu acestea! Dar cine a avut minte şi inimă de înţeles a înţeles!
Aş vrea să vă mai zic câte ceva, dar cred că deja aţi obosit (unii) chiar şi cu cititul în diagonală pe care îl faceţi…aşa că închei, aşteptând în continuare, părerile, ideile, laudele, injuriile…căci astea vă vor defini!

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian Gavriluta

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!

2008-09-08T22:24:00.001+03:00

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!

NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!
Atât materia cât şi natura sunt doi termeni goi de conţinut…substratul lucrurilor, adică unitatea lor. Rămâne Divinitatea exterioară lucrurilor create”, zice Petre Ţuţea.

CE ZIC ALARMISTII FALSI...
“Experimentul, a cărui construcţie a costat circa trei miliarde de euro, va fi pus în funcţiune pe 10 septembrie şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.”
MINCIUNA, MINCIUNA MINCIUNA!!!

Minciună, minciună, minciună, aşa ar trebui să sune tot ce tine despre experimentul de miercuri 10 septembrie 2008. Gaurile negre care s-ar putea crea nu-s acum decat gaselnite si pretexte pentru alt experiment, probabil tinut secret. Anunturi care mai de care mai catastrofice, pline de posibile evenimente armaghedonice umplu mass media si internetul. Suspicios de mult tac si cercetatorii adevarati care stiu ca de fapt totul este doar ALARMA FALSA. Un alt experiment stiintific periculos, fara indoiala ca orice altceva desfasurat in secret si cu alte scopuri, dar nimic mai mult. Voi incerca sa vorbesc in cat mai comuni termeni si ar fi cazul sa potolim spiritele si asa incinse. Sa facem putina lumina…
Geneza Universului implica imaginea unui spatiu vid servind drept scena a lumii materiale. Prin natura lui fizica, vidul cuantic, departe de a fi un vacuum total, constituie un ocean infinit si inepuizabil de energie pulsatorie. Energia vidului este incatusata in tentaculele “superfortei” (forta superunificata) in care sunt contopite cele patru forte fundamentale de interactie cunoscute in Universul nostru (atentie, acest vid cuantic lipseste experimentului dat din acceleratorului de particule - Large Hadron Collider – de la granite Frantei cu Elvetia). Ca regula generala trebuie iarasi stiut ca in vidul cunatic au loc spontan stimulari, fluctuatii necontenite, furtuni cuantice violente prin care se elibereaza anumite cantitati de energie dand nastere la entitati infra-atomice (particule) virtuale.. In acest vid cuantic, particulele “reale” nu exista ci numai cele virtuale, produse de campurile cuantice pe timp foarte scurt (determinat prin relatiile de incertitudine ale lui Heissenberg), aceste particule disparand ianinte ca principiul probabilitatii sa fie incalcat. Particulele fantomatice sunt totusi masurabile prin efectul lor existent in lumea fizica obisnuita (Igor Bogdanov, 1991). Trebuie sa subliniez in mod deosebit ca “starea de pre Big Bang” este aceea a unui vid cuantic coerent, insa “Big Bang” este un fenomen ireversibil legat de instabilitatea dinamica a vidului cuantic (Ilya Prigogine, 1990 – laureate al premiului Nobel), o explozie primara de un anumit fel prin care energia este convertita in materie. Inainte de Big Bang a fost “vidul fals”, adica o stare de excitare a vidului fara materie sau energie. Iata de ce, in acceleratorul cu pricina orice altceva se creaza dar nicidecum acel vid cuantic, deoarece, vom vedea in continuare este imposibil nu din punct de vedere tehnologic ci pur si simplu al fizicii sa se realizeze asa ceva. Sa continuam prin a prezenta pe scurt ce s-a intamplat atunci si ce nu se poate intampla nicidecum acum. In urma cu aproximativ 15 miliarde de ani, un flux de energie incomensurabil a fost transferat in vidul initial, antrenand o fluctuatie cuantica (quantum leap) primordiala (E.P. Tryon). Sub forta de repulsie (presiunea negative de respingere) a vidului cuantic “nimicul” explodeaza (Big Bang-ul). Acel inimaginabil fenomen initial cosmogonic este caracterizat de catre Jean Guitton (1991) asa: “Un suspin al nimicului. Poate un fel de acc9ident al neantului, o fluctuatie a vidului: intr-o clipa fantastica” Initial, intreaga cantitate de energie din care a rezultat Universul era concentrate intr-un “graunte” infinetizimal (10 la minus 33 cm.) si supraincalzit (10 la puterea 32 grade Kelvin). Prin Bing Bang, acel ”graunte” de “masa-energie primordial” a suportat expansiunea globala (W. de Sitter) inflationala, exponential rapida si accelerata intr-un timp extreme de scurt (Allan Guth, 1980). Astfel fenomenul Bing Bang-ului poate fi considerat o explozie a spatiului si a materiei, uimitor de uniforma, dar multidimensionala. In punctual matematic in care a luat nastere Universul la energiile colosale de 10 la puterea 19 Ge V (“masa lui Planck”), toate cele patru forte fundamentale de interactie (gravitationala, electromagnetica, tare si slaba) erau nediferentiate si de aceeasi intensitate, contopite intr-o singura interactie de o simetrie perfecta, existand deci un singur camp de forte (“forta superunificata”).
Astfel a luat nastere universal ca o fluctuatie a vidului cuantic la scara mare, Bing Bang-ul marcand geneza timpului si spatiului, inceputul cosmogoniei cuantice evolutive.

ZIDURILE LUI DUMNEZEU!

Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici ce mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de aceste Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Şi repet, totul este nu neputinţă tehnologică (care poate va fi depăşită) ci depăşirea acestui zid ar însemna contactul cu nimicitoarea „superforţă unică” în care toate cele patru forţe de interacţiune fundamentale s-ar unii. Este dacă vreţi „secretul atât de bine păzit a lui Albert Eisntein” (Pierre Fayet). Nici chiar cu celebrul LEP (Large Electron Positron Collider) instalat la centrul european de cercetări de la Geneva sau cu Ciclotronul K 800 de la Universitatea Michigan (S.U.A.) care accelerează o particulă de 64.000 km/h la nivelul de 8 miliarde de eV, sau cu SSC (Superconducting Super Collider) care ajunge la o energie totală de 40 TeV; nu se poate ajunge decât la jumătatea dimensiunii lui Planck. La aceste dimensiuni gravitaţia este atât de mare încât fărâmă spaţiul şi îi dă alte dimensiuni în care „trecutul, prezentul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie” (Igor Bogdanov).
„ Dincolo de nivelul(vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel).
Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „ zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „ zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul credintei, deoarece trebuiesc acceptate ca minuni si atat.
Nu va temeti, cineva vegheaza de acolo de sus si rade de nebunia unora ca cei care incearca cu degetul nebuneste as zice, Creatia lui Dumnezeu! Duceti-va incontinuare la scoala, servici, iubiti, casatoriti-va, inmormantati-va parintii si traiti in continuare viata voastra facand binele si evitand minciuna.
NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!

Iulian Gavriluta

A privi!

2008-08-30T15:14:00.002+03:00

A privi!

Cu siguranta, privirea ne este cel mai de pret simt…..dar cine mai stie sa priveasca ? Multi dintre cei aproape sau din ce mai departe se uita, da rnu privesc! Cum vine una ca asta? Forte simplu! Nu trebuie sa contemplezi prea mult fiinta umana de pe o scara a lui Iacob ca sa fi atent la miscarile elicoidale ale sufletului celui de langa tine. Evident imi veti aduce argumente de genul subiectivismului sau al obiectivului incarcat de varianta adevarului pe care se zice ca-l poseda orsicine. Vedem, dar nu stim sa privim, ne uitam, dar nu privim, fixam cu ochii, formandu-se in tapetum imaginea, dar nimic nu urca mai sus de bastonase! De fapt, nu, rectific….ne e teama sa privim! Sunt sigur ca in drum spre service sau scoala, ne uitam doar la ce avem de facut, la sireturile de la pingelele de pret, luate de la solduri sau nu, la conturul barbii sau buzelor la parul de pe cap, la chei, la carduri, la facturi, la mobil, la trepte, la autobuz sau autoturism, la calculator sau altele……dar intre timp….atunci cand asta exista, uitam sa vedem frunzele copacilor, norii, sclipirile sau nu din ochile aproape-departelui. Tarkovski surprindea foarte bine privirea…..o ingheta ca un prizonier al timpului cascada (in “Oglinda”). Acolo deja se trecea in alta dimensiune, eonul curgea lin ca intr-o doina sau ca o nota sol pe care un fir de iarba o canta, cand creste. E trist, totusi sa observi fara sa stii sa privesti….dincolo de forme si culori, de aparente si schimonosiri de mers citadin. E ca si cum ai fi aflat “Comorile lui Montezuma” (Le tresors de Monthezuma), dar in acelasi timp ai fi asistat ca si cel in cauza, cel mai bun rege al mexicanilor, la aflarea si decaderea simtamintelor celor din jur. Daca m-ar fi auzit, K.G.Jung ar fi ridicat imediat doua degete si ar fi argumentat ca, “selectia pretinde directie”, deci in ce directie privim? Ce selectam…..? Nu fac un rechizitoriu, dar tare mie teama ca selectia nu exista decat in notiunile abstracte pe care constiinta noastra le manuie ca sa se scuze. Asa cum zicea George Gaylord Simpson: “Toate procesele reale decurg ireversibil…” (in “Ubiformitarianis,…Method in Geohistory and Biohistory), deci atunci cand esti centrat spre un obiect-subiect, fie inteleasa ca si o idée, te absorbi in ea sau ea te cheama sit e inghite si atunci din interior prin stare empatetica, cunosti maximal acela ce putin mai devreme era altul decat tine. Daca vreti, pentru a simplifica sa recurgem la imaginea icoanei bizantine, “fereastra” este deschiza ca in Dali de ambele parti inspre tine si dinspre tine, tzatzanii sunt simbolurile de care eul nostru interior uzeaza pentru a se orienta. Cand privesti o icoana nu stii cat te priveste ea sau cat tu….dimensiunea deja nu ami este si nici spatiu, este contopit ina patra dimensiune, vezi Einstein Albert. Anahoretii nu aveau nevoie nici macar de acest mod de a privi, deoarece ei “vedeau inainte”. Imi aduc mainte de un film excelent, pe care nu trebuie sa l ratati: “Ostrovul”, de rusi, magnific, cred ca si Dostoievschi tresare cand cineva il vede, deoarece din imagini din ce se intampla acolo poti scrie un tom. Imi e ciuda pe mine ca nimeni dintre cei cunoscuti nu se prind in hora pentru…creatie, tot Tarkovski: ”Trecutul trebuie protejat cu grija, ca o zestre nepretuita, trebuie adapat cu apa timpului fluviu, al prezentului, caci el este leaganul, este parintele, este izvorul prezentului, el zugraveste in fiecare clipa, icoana prezenta a omului. Trecutul trebuie iubit” Bineinteles gondacii recenti vor argumneta ca ce e trecut nu mai conteaza ca nu mai pote fi schimbat, etc….saracii….mintile lor se asemuiesc cu un degetar in care tu vrei sa torni o cascada de apa! Trecutul nu este decat prezent arhivat, iar viitorul este tot prezent continuu. Nimic din creatia Lui nu este static, eonul lumii care va sa fie este de fapt un prezent continuu, ca si creatia, care se recreaza mereu. In fapt nimic nu e static, dar ca asa percepem noi. “Toate dovezile omului ar incape intr-un sicriu, si a colora ar fi bine sa stea…” zice Lyall Watson in “The wather people”, si mare dreptate are! Sa ne aducem aminte ca “lumea in sine” a lui Kant nu se gaseste nicaieri, nimeni nu a vazut de asemenea mergand pe strada oamnei, ci numai persone, sau cine a zarit vreo omenire, sa mi o aduca mie sa o intreb de sanatate. Nimeni! Obiectivitatea nue ste decat in raport de subiect si deci in oarecare masura este plina de subiectiv. De fapt, tot cosmosul (prefer aceste termen celui de univers pentru ca ne releva frumuseti!)este subiectiv, este plin de personalitate,d ar nua sa cum credem noi. Si printre sensurile pe care un crestin trebuie sa le implineasca aici este sia cela de a personalize, implinii, subietiviza totul in jur. Se stie ca langa persoanele luminoase (e vorba mai ales de lumina spirituala…a zilei a 8 a , far’ de inserare!) si animalele sau natura este altfel…..! de asemenea mai exista un fel de a privi…zice se, fiecare cu adevarul sau, sunt mai multe carari care de fapt duc in acelasi loc, varf, etc. Numic mai fals! Mai multe adevaruri este egal cu nici unul! Gandirea oamenilor recenti, seamana mai mult cu chiuitorile de gang, decat cu ariile cantata de pe aripile norilor. NU exista decat pareri si un singur Adevar! Adevarul meu,a devarul tau…..risc sa reactionez ca si Tutea…partzz! Asta cand citea despre “omul autonom” a lui Kant. Adevarul nu este o categorie pe care fiecare individ, nu persoana sa o ia cum vrea el, El este si atat! Restul, cum am zis sunt idei mundane mai aproape sau mai departe, dar sigur elipsoidale. A privi, deci nu tine decat de subiectiv, de persoana, numai o persoana care e constienta ca exista ca are una numit destin…poate privi! In categoria arhetipala a timpului te poti incadra cu felul tau de a privi, cu ideile tale, cu experienta ta acumulata si impregnate de energiile necreate si de cele create. Poti misca pentru lume pentru aproapele sau departele caruta adevarului unic. Sa nu va fie teama sa priviti cerul sau inima omului, si sa nu uitati ca teama vine de fapt dintr-o legatura viciata cu divinitatea. Vorba lui Henric al VI-lea: “Dintre toate patimile, frica este cea mai blestemata!”

I.G.

Studiu de caz…de pe un blog de hazna!

2008-08-26T12:12:00.001+03:00

Studiu de caz…de pe un blog de hazna! (descoperiti voi care!)

Cuvintele ei:
“Aseara, dupa cum cere traditia , am fost intr-unul din pub-urile mele favorite sa celebrez ultima zi in care mai puteam spune ca am 38 de ani. In mod normal oamenii care il frecventeaza sunt pe placul meu, cel putin din punct de vedere al gustului..pe care eu in aroganta mea il cataloghez, logic nu , ca bun spre excelent. “

Comentariile mele:
Exista in lumea asta stresata si bulverata un soi de creaturi care bantuie printre noi cu pretentii de diletanti si cu aere de universitari si ataoatestiutori. Ii recunoasteti sigur…fumeaza mult, sunt blonzi, marea majoritate, trecuti de prima tinerete, fumatori inraiti, bautori pe ici pe colo, desi nu recunosc…sunt sobolanii citadini cu creiere murate si pentru care nimicul sau familia este desuet…

“Trecand peste evidenta mea lipsa de modestie, care intre noi fie vorba nu intotdeauna face bine la ..suflet.., ne-am incins intr-o "dezbatere" mai mult sau mai putin in contradictoriu, despre vesnica mea obsesie: Maria Sa Toleranta. Alanis a omis una dintre frecventele ironii ale soartei in Ironic. Cand argumentezi o presupusa calitate mai intotdeauna vei fi contrazis de o intamplare, in principiu stupida, care te va provoca la o reactie contrara discursului. Ca si cum Donald (a nu se confunda cu simpaticul personaj) ar declara din kitchiosul sau turn newyorkez: Apreciez simplitatea!
Ce s-a intamplat de fapt? Cum sedeam noi adunati in jurul unui "pocal" si ne aruncam in duel pretioasele idei dupa modelul luptelor de cocosi , la masa alaturata s-au asezat un el si o ea.”

Bineinteles, cititorilor, se fofileaza prin viata genul trendy brandy de don Juan sau Bonaventura care zice ca prinde prin cartarismele kafka iene si lipsa de modestie…dar nu cade nimeni in fund de placere decat paduchii volterieni ca ei. Da…in jurul uni pocal/tzucal…sau olita ….si se discuta discutii, bineinteles aceste subspecii ale tenebrelor pub (ele), termen pretentios cu fitze…acum tine ti va bine isi regurgiteaza frustrarile, cosmarurile si constipatia….psihedelicii de recenti…

“Nimic spectaculos..inca. Pentru inceput nu pareau genul care sa fie satisfacuti estetic si muzical in acel loc, dar in fine..aparentele pot insela (hm). El comanda o bautura..ea apa....tacere....mai multa tacere. Ea statea asezata chiar in raza mea vizuala..si cum apropierea exceda limita intimitatii..vedeam si auzeam fiecare gest, respectiv cuvant. Privirea ei arata un soi de dispret care ii adunase toata fata in jurul pupilelor..mai ca arunca flacari. Am presupus ca tinta este omul din fata ei...asa era.”

Sunt genul de fiinte care studiaza oamenii stiti voi… toata lume face asa cand vrea sa si ascunda frustrarile metafizice….cred ca asta e noul soi de distractie al asa ziselor elite fara galoane, care nu s in stare sa aibe alt sens al vietii decat barfa cu pretentii, evident. Sunt viitoarele babe care se uita pe vizor si consemneaza totul….fiti va rog atenti la limbaj….satisfacuti, estetic, muzical….vi se par cunoscute ideile? Sunt ele imbracate giumbuslutic dar ascund aceiasi perfidie si vina. De fapt, psihanalitic vorbind ele au ce au cu femeile nu cu barbatii… observati va rog ca aceasta este in centru atentiei, un fel de sentiment de calugarita sade aparent cu figura angelica…..inconstientul acestor tipologii este de mult masculinizat se vede clar si din felul cum se imbraca cum strang pumnii cum vorbesc cum se poarta si nu in ultimul rand cum arata. Ele au trecut de mult de frustrarile si dezamagirile din dragoste si sunt ciudoase pe ele insele si pe toate femeile pe care le considera cu mici exceptii curve si asta, tolerant vorbind. Superficialitate crasa, in singuratatea lor, astfel de persoane sunt depresive si nevrotice pana la paranoia. Pentru ele, curioasa mutatie, femeia nu barbatul este de vina…pt ca ele nu I asa, nu au putut si nici nu vor putea sa aibe ce au celelate….

“Puncul culminant al fierberii a fost atins cand el si-a aprins o tigara. Ea s-a ridicat brusc si a ramas asa in picioare undeva la vreo doi metrii de masa cu bratele incrucisate intr-o asteptare tensionata. Ce e drept, atentia noastra era deja pe jumatate concentrata la banalitatea de reactie a femeii careia i-am dat amploare de eveniment. Aveam senzatia ca ceva interesant(sic) va urma. El a intrebat-o ce face. Ea a explodat ca o grenada si a inceput sa-i reproseze ca fumeaza in prezenta ei, ca ea s-a saturat, ca nu mai suporta, ca el este un om de nimic..etc..evident pe un ton care a atras atentia tuturor. Filmul de la zece se anunta plin de suspans. El nu zicea nimic, doar panorama imprejurimile pe sub sprancene, jenat de faptul ca iubita lui l-a adus in lumina "reflectoarelor". “

Un biet cuplu cu problemele sale a devenit sub lumina reflectoarelor de experte(a se citi versate) gen sex in the city subiect de discutie…..sigur citate din contemporani si din suculenti….in rest argumentele si coatele date pe sub masa, poate chiar o calcatura tandra pe picior ca sa nu vada nimeni nu au avut decat efectul unei festile cu miros acrit. Nici un fel de istetime in observatie, in tragismul acelui cuplu. Banalitate de reactie….evident reflexia este sa dai…sa lovesti paranoid in ce crezi tu ca e banalitate….tu cel sterp vorbesti de pustiul din altii…pentru specimenele de observatorii de la tzucalul bahic er aun film…pentru ceilalti era cel mult jenant si pt cuplu…o tragedie…se bucurau sexoasele si sexosii in the city de problemele si toleranta si dinamica de cuplu, neinteleasa…..va intrebati de ce atat judecata? Cred ca ar merita o intreaga carte scrisa despre reactia celor din jur. Homo hominis lupus!

“Dupa cateva minute de scandal, ea incheie apoteotic..de asta vii tu in locuri ca asta..numai ratati si nenorocite. Pe moment am pastrat toti un moment de "reculegere" ca mai apoi sa ne cenzuram pofta de ras cu un zambet strunit intr-o parte si ochii in pahare. Ne simteam ca la scoala. Ea se ambala ca o Dacie si scotea din ce in ce mai mult fum..daca nu vii ACUM acasa ..nu mai ai ce cauta..ai inteles? sa dormi aici ..ai auzit? Mie personal mi-a fost mila de omul acela cand l-am vazut rusinat de reactiile femeii..s-a ridicat, a lasat banii pentru consumatie pe masa, si a plecat in urma vulcanului..nu fara a spune cu voce scazuta...ne cerem scuze...e nervoasa..sper ca nu v-am deranjat. Ei ..gradul asta de toleranta eu personal nu l-as fi avut..demonstratia ne-a pus pe ganduri..se poate vorbii de toleranta ca o virtute atunci cand cineva isi manifesta agresiv dominanta?”

Cititi ce comentarii schizofrene, gen dacie ambalata cu mult fum, ratati si nenorocite…..cunoastem in limbajul de specialitate acest mod nevrotic de manifestare paranoida….bare mi ei aveau casa nu tzucal…ca era el un obisnuit al barurilor asta e alta poveste dar cert este ca mila pe care o resimte protagonista cu cazier care scrie asa ceva, este criminala….habar nu au de acest sentiment sublim…ati fi mila nu inseamna a astepta sau a da pomana…ci a fi empatic pana la confundare cu problema celuilalt…ce a facut el…a fost evident de bun simt, cei drept c am tarziu, pentru ca a dat celor fara casa prilej sa comenteze multa vreme de acum in colo evenimentul, uitand ca daca ar fi ei sub lupa ar avea toata lumea ce scrie despre dispret, intoleranta, feminism acrit, anticasnicie, strerilitate, antisocial etc…incheierea este apoteotica…se poate vorbi despre toleranta ca o virtute? Adica marele nimic poate fi circumcis? Ati inteles ceva, ? nu! Asa si trebuie…si totusi…….vedeti va in acel ansamblu….si discerneti spre ce se indreapta unii care merg pe langa noi si se cred viitorii modelatori de constiinte…mie unu mie sila….bine acum urmati va instinctul si comentati, sau nu!

I.G.

TEOLOGIA ZAMOLXIANĂ, KOGAIONUL

2008-08-21T09:23:00.001+03:00

TEOLOGIA ZAMOLXIANĂ, KOGAIONUL

ŞI

SPECIFICUL ROMÂNESC UNIC

Iulian Gavriluţă*

„ Orice am face. Oricine am fi, oriunde şi oricând ne definim prin acestea trei: HRISTOS, APROAPELE ŞI ROMÂNIA, pe coordonatele lor creştem sau descreştem”

Lucrarea de faţă, vrea să arate predispoziţia neamului nostru la îmbrăţişarea unică a creştinismului. Şi de unde unică? Din faptul ca suntem moştenitori ai unui neam străvechi(cca. 4578 de ani), cu o credinţă henoteistă (într-o divinitate unică, revelată – ca şi evreii), cu o înţelepciune şi vitejie aparte. Vom prezenta pe scurt aceste baze şi rădăcini puternice pline de înţelepciune, isteţime şi frumos, rămânând ca în altă ocazie să reluăm mai pe larg şi mai în adânc aceste demonstraţii. Afirmăm ca o concluzie temeinică: coordonata dacică mai mult decât cea romană este esenţa sufletului românesc.

Motto: „Cine nu ştie ce este, pentru ce este, de unde vine şi încotro merge, este un zero absolut, care vine din zero absolut şi se îndreaptă tot spre un zero absolut - adică un nimeni enorm!”

“Cugetări duhovniceşti” - Jurnal I

(I). Introducere

Până în a doua jumătate a mileniului al II lea I.Hs., triburile trace, dordonii fondează Troia, tracii ahei şi dorienii făuresc lume greacă, iar traco ilirii ajung în Italia de azi[1] Până în mileniul al III lea se vorbeşte de „ pretraci”, după aceasta dată şi ce mai mare parte a primei jumătăţi a mileniului II lea sunt numiţi„traci străvechi”, iar locuitorii spaţiului Carpato-Dunărean de la sfârşitul epocii bronzului până la Hallstatul mijlociu, cca sec. XIV-VIII Î.Hs, în denumirea de „ geto-daci vechi”. Începând cu secolul al VII lea Î.Hs., se poate vorbii despre geto-daci, respectiv geţii de la Dunărea de Jos. În sfârşit din secolul al VII lea până la începutul sec. I I.Hs şi de dacii din Transilvania, Crişana şi Banat.[2] Din „ Honograful” scris de Caldei la anul 3360 de la Creaţie (pe vremea lui Avraam Patriarhul)tradus în limba greacă de Gheorghe Chedrinul din Constantinopol la anul 1000, iar în chirilică în anul 1837, se desprinde pomenirea neamului strămoşilor noştri. Dacă anul I al lumii este considerat anul ieşirii lui Adam din Rai şi anul 2572, anul cînd Noe împarte lumea fiilor săi, atunci putem zice că avem prima menţionre a „firului roşu” a străvechilor noştri strămoşi. În capitolul 10 din Facere, Biblia pomeneşte nemul lui Iafet (fiu al lui Noe din care se trag strămoşii noştri dacii) care primeşte moştenire actuala Europă. Mai departe descendenţii lui Iafet, Magog-sciţii, Tiras-tracii moştenesc astfel bătrânul continent în întregimea sa. A doua pomenire în Biblie este la Cartea II Macabei capitolul 4, 47 unde se spune: ” Şi pe Menelau, capul a toată răutatea. L-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia care măcar şi la sciţi, de şi-ar fi spus pricina s-ar fi slobozit nevinovaţi…” [3]

În concluzie, prima menţiune a strămoşilor noştri este datată acum 4578 de ani(2572+2006=4578), iar a doua menţionare este de 2181 ani (2006+175=2181), deoarece Cartea II Macabei a fost scrisă aproximativ între anii 175-161 Î.Hs.

(II). ”Teologia” zalmoxiană : premiză a “îndumnezeirii”

Toate neamurile au primit aceeaşi făgăduinţă a mântuirii şi aceeaşi descoperire a credinţei s-a vădit tuturora la vremea potrivită (“plinirea vremii”). În fond, virtutea acestei făgăduinţe unice, este dată la orice neam - “Fond monoteist originar”. Dar pierzând râvna mântuirii şi risipindu-se în Babilonul împreunărilor cu cele plăcute simţurilor, au ajuns să ridice chipuri cioplite atât celor care le prilejuiau plăcere, cât şi celor care le iscau teama de durere. Prăbuşindu-se în petrecerea istoriei din afară, li s-a schimonosit chipul dumnezeiesc şi odată cu aceasta şi-au smintit şi trăsăturile omeneşti, iar Fondul monoteist original s-a sfâşiat cu totul. Este însă foarte posibil ca la geto-daci, tocmai datorită lui Zamolxis, să fi păstrat anumite trăsături duhovniceşti pe care le asociem de obicei lucrării cele mai presus de firea a harului; să fi prins rădăcini atât de tainice, încât I-a singularizat pe de o parte printre celelalte neamuri, iar pe de alta i-a învrednicit să primească şi să iubească firesc, mântuirea lui Hristos. Herodot a zăbovit mai îndelung asupra lui Zamolxis spunând că geţii “nu cunosc vreun alt zeu afară de al lor” şi că unii “îl cred acelaşi cu un alt zeu Gebeleisis”. Gebelesis, nume secund al lui Zamolxis ar veni din “Kefalitis =Kefali Dis =Kefali Dios”, ceea ce înseamnă “Capul lui Dumnezeu”. [4]

De aici s-au risipit în toate direcţiile părerile celor care vieţuiesc în curţile cele vechi ale istoriei. Cei mai puţini au spus că dintre toate neamurile trace, geto-dacii credeau într-un singur zeu; alţii că slăveau o pereche de zei, iar cei mai mulţi au socotit că ei credeau într-o mulţime de zei, la fel de numeroşi ca şi al altor popoare păgâne. Şi iarăşi alţii, pentru a netezi confuziile au susţinut că erau Henoteişti, adică adorau o divinitate principală ca şi cum ar fi fost una singură fără a fi însă singura divinitate. Deşi celelalte zeităţi erau periferice şi fără o prea mare importanţă în viaţa strămoşilor noştri ele au fost de multe ori scoase în evidenţă doar de viziunea şi interesul cercetătorilor pentru că este greu de spus şi nici nu e important de altfel, de aflat, câţi zei s-au născut din patimile şi rătăcirile geto-dacilor şi câţi au venit cu haine împrumutate de la greci, romani sau alţii. Cert este faptul că Zamolxe nu era cinstit ca zeu pentru înţelepciunea omenească, ci pentru că “îndumnezeit” putea să le vorbească despre dumnezeire; n-a ajuns la aceasta prin “ierarhizare” nici prin “transfer în nonimediat ”(Blaga) ci pentru ca numai ca zeu şi nu ca simplu om putea să dea oamenilor nemurirea şi fericirea veşnică.

Pentru cei narativi la istorie, este poate important să-şi adune cu grijă grămăjoarele de date şi epoci, să numere veacurile ca pe galbeni sau să-şi şerpuiască mintea prin găvanele timpului şi nedumeriţi să iscodească de unde a năzărit şi cine a fost Zamolxe. Pentru noi este important că “învăţătura stăruită de el şi ţesută din pregustarea unei alte lumini decât cea a firii”(Dinu Cruga), nu îngăduia “reprezentarea figurată a divinităţii”.[5] Şi de aceasta nu putea intra în cuibul priceperii lumii greco-romane, năpădită de zei care mişunau din templu în templu şi ale căror statui înfiorau până şi pietrele din care erau ciopliţi. E adevărat că mai demult în aceeaşi ceată a timpului în care Zamolxe îi mână pe geto-daci pe tărâmul neştiutei nemuriri, grecii înălţase cu temere un altar pe care era scris: ”Dumnezeu necunoscut” şi pe care l-au cinstit deşi nu l-au cunoscut până în amiaza zilei când Apostolul Pavel l-a vestit. Dar acest “Dumnezeu necunoscut”, de la greci a fost o ciudăţenie şi nicidecum orânduiala. “Preferinţa pentru non-figurativ explicată de unii prin cvasi-aniconismul religiei dacice, devine tot mai relativă datorită noilor descoperiri”, afirmă un dezgropar al trecutului, socotind pesemne nu absenţa statuilor ci prezenţa artelor mărunte. Deci acelaşi spune: ”Lipsa totală a sculpturii monumentale şi a picturii murale este compensată de artele minore, orfevrărie, argintărie, decoraţia vaselor de ceramică şi prin plastică”.[6] Când romanii au cucerit Dacia, au distrus templul de la Grădiştea Muscelului, fapt similar numai celui din Ierusalim. ”Religia lor, a geto-dacilor nu putea fi asimilată, încorporată Romei politeiste”, spune părintele Constantin Galeriu.[7] Iar părintele Dan Ilie Ciobotea adaugă: ”Întrebarea de ce Zamolxis n-a intrat în panteonul roman (cum se întâmpla cu zeii popoarelor cucerite), comportă un sens profund care relevă o anumită diferenţă sau nepotrivire între Zamolxis şi zeităţile romane.[8]

Cei ştiutori în rostirile pietrelor, citind Munţii Orăştiei au aflat sanctuare în vechile “Cetăţi de la Costeşti , Blidaru, Piatra Roşie, Baniţa, Piatra Creivii, Balta Doamnei, Barboşi şi Grădiştea Muscelului”. “Rezemate pe grumazul înălţimilor”, spune părintele N. Macsim, [9] ”Toate sunt orientate în raport cu punctele cardinale şi cu steaua polară”, ceea ce denotă încă o dată înaltă spiritualitate pe de o parte, iar pe de alta tehnica avansată dar şi deosebirea de celelalte popoare. “Autorii antichităţii precum şi specialiştii romani în istoria veche românească cum ar fi: Vasile Pârvan, Mircea Eliade şi alţii”, au folosit termenul de Zalmoxe şi nu de Zamolxe, de la ZAL ce înseamnă moş, (străbunic), veriga, legătura, zală (a neamului); pe când Zamolxe vine de la Zamul, Zemili ceea ce înseamnă pământ. Consider că ambii termeni sunt corecţi pentru că şi în primul caz (Zalmoxe)se arată legătura marelui rege şi profet cu neamul său, dar şi în cel de al doilea caz (Zamolxe)aceasta legătură a geto dacilor cu pământul, nu în sens panteist, păstrată până în ziua de astăzi de neamul nostru, scoate în evidenţă accentuând şi confirmând lupta pentru apărarea acestui pământ “sfânt”. Dar pentru că marii noştri istorici folosesc termenul de Zalmoxe, mă voi opri şi eu tot la el. “Om înţelept, învăţător, binefăcător, profet, preot, rege, zeu între alţi zei, el ajunge prin ierarhizare divinitate supremă venerată şi iubită”.[10] Trecând peste “ne-serioasele” comentarii ale unor scriitori (L. Blaga, Radu Vulpe şi alţii), care spun că Zalmoxe nu ar fi existat în realitate, numele lui fiind doar un “calificativ” [11] sau că el ar fi “smuls din imediatul terestru şi transpus în non-imediat, ca realitate spirituală prezentă”, [12] sau că ar fi fost “sclav al lui Pitagora în insula Samos” [13] şi că ar fi învăţat semne de “proorocie şi vrăji” de la egipteni; putem afirma cu toată convingerea că el nu era deloc o abstracţie filozofică sau un “jalnic imitator “al superstiţiilor egiptene, ci a existat cu adevărat “îndumnezeindu-i pe geto-daci, aşa cum Hristos îndumnezeieşte pe creştini.” [14]

Ipostasul fiecărui om vine de la Dumnezeu dar vine străbătând prin mediul unui trecut acumulat în părinţii pământeşti şi acest drum se integrează în actul constituirii sale după imaginea ce o are în jur—deci nu poate spune că cineva dacă ar vrea să renunţe la naţional, ar putea şi să facă acest lucru de fapt, pentru că nu se poate întoarce din nou la starea sa de puritate apriorică. Şi asta pentru că, calitatea naţională nu stă într-un colţ al sufletului sau este “supraadăugat” la el, ci este una cu sufletul. De la cel mai mic gest la cea mai înaltă gândire, izul naţional, farmecul lui penetrează totul, dându-i frumuseţea originală unică şi irepetabilă. Întrucât natura umană este dar de la Dumnezeu şi omul este chil al lui, atunci nu poate fi ceva rău în componenţa naţională, Omul experiază cele ale vieţii cu toată fiinţa lui, cu toată personalitatea lui, de aceea această lucrare “în sobor” a calităţilor sale nu înseamnă deloc uniformitate, ci armonie. Este asemenea corzilor unei chitări, care deşi sunt separate, totuşi sunt unite atunci când se interpretează o arie de cântec, fiecare aducând în parte “ceva”, fără de care respectiva arie nu ar mai fi frumoasă. Şi aria cântecului este şi viaţă, o viaţă de omeste ca o “arie de cântec”. Harul dumnezeiesc se lasă turnat în tiparul sufletului naţional dându-i acestuia strălucire ceresc—pământească. Naţiunile sunt asemenea unor flori parfumate de câmp, încălzite de acelaşi soare, udate de aceeaşi ploaie, îngrijite de Acelaşi Mare Grădinar, care deşi sunt de diferite forme, culori şi miresme, totuşi sunt ca într-o simfonie ce-ţi încântă ochiul. Cine a văzut un câmp înflorit înţelege toate acestea. Creştinismul fără naţional este şi “supranaţional” –fiind de origine divină dar şi naţional, pentru că este şi de origine umană; mai corect spus este de origine divino-umană. Cincizecimea a arătat aceasta; Duhul Sfânt s-a pogorât în limbi de foc dându-le putere Sf.Apostoli de a vorbi în limbi, deci nu într-o singură limbă –cum greşit mai fac unii dintre fraţii noştri cei întru Hristos, confirmând faptul că este (naţionalul)voit de Dumnezeu. “În cusătură şi în crestături de lemn se ţine linia dreaptă, sobră, care exprimă discret subliniat sentimentele. Se fereşte linia curbă care uşor degenerează în umflătură şi vulgar – tehnica noastră populară deosebită. Icoana bizantină cu linii drepte, sau icoana ortodoxă românească, are expresii ale purităţii, cu priviri în care nu se insinuează nici meritul dar nici păcatul; l-a învăţat pe român ce este discreţia. Românul ştie în arta lui un lucru pe care numai un aristocrat îl ştie: ce trebuie să omită……el este chemat să realizeze o cultură de un clasicism original, de-o limpezime, de-o armonie dar şi de o adâncime neajunsă încă pe faţa pământului. ”Cine nu a văzut îmbinarea şi mulţimea culorilor portului nostru naţional, îmbinare unică, vie ce nu egalizează în bogăţie şi frumuseţe vreo altă tradiţie” . “Dar această chemare să se realizeze, trebuie să nu ne forţăm a ieşi din originalitatea noastră care este legată de Ortodoxie…..Căci mai aproape de Ortodoxie înseamnă mai aproape de noi înşine şi de misiunea noastră”. [15]

În fine, ”naţionalismul” în sine luat nici nu mântuie, nici nu pierde, dar în practică orice naţionalism sau mântuie sau pierde, după cum este sau nu este străbătut de credinţa creştină. [16] Dacă este să amintim de cultura noastră naţională putem spune că ea ne-a fost cultul poporului nostru pentru idealurile noastre naţionale. Cu atât mai mult am avut o înţelegere mai adâncă şi mai luminoasă pentru religiunea noastră, pentru moravurile, datinile şi obiceiurile noastre, pentru arta populară, cu cât ne-am adânci în naţional unde am găsit “infinitul de frumos şi de înţelepciune”. O viaţă simplă rurală a unui sat cu un cult religios, plin de artă şi obiceiurile sale pământeşti—divine este un “centru de adevărată cultură, un rai sufletesc”, cum spunea domnul Aurel Popovici.[17] Această viaţă a celor de aici este o viaţă elevată, plină de cultură şi de energiile necreate ale harului dumnezeiesc, în care nimeni nu se simte singur, pe lângă viaţa petrecută în cele mai moderne şi elegante oraşe unde este mai mult o “sălbăticie rafinată”, unde covârşitoare est animalitatea şi atrofierea simţurilor este extrem de mare. ”Cu un fir de iarbă românul nu se simte singur, dar cu un zid da”—spunea părintele Dumitru Stăniloaie.

Cu asemenea înţelepte, seculare, splendide şi deci trainice idei şi virtuţi, neamul românesc este chemat de Dumnezeu să fie făcător de cultură (să insereze culturii duhovnicie)adevărată, apărător al neamurilor creatori de civilizaţie creştină, originală, curată şi sănătoasă.

(III). Ortodoxie şi Românism

“Noi în lume cât vom sta”, spunea domnul Aurel Popovici, pe Dumnezeu, voinţa Lui şi Evanghelia Lui,i-l vom reprezenta!Şi prin El numai pe noi înşine! Căci noi suntem o firmă în lumea aceasta largă, nu samsari! Poate cea mai veche firmă in Europa, şi poate cea mai onorabilă din câte au fost şi sunt. Căci pe nimeni, n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni n-am pus pe rug pentru credinţa lui, pe nimeni n-am căutat să-l dezbrăcăm de naţionalitatea lui, de sufletul lui. Neam de oameni blând şi bun şi cu frica de Dumnezeu, românii au fost şi sunt un popor de o evanghelică tolerantă şi înţelepciune, ca puţine altele. Neam de păstori şi lucrători în via Domnului, ei au crescut şi s-au dezvoltat, de mii de ani, în aerul liber al naturii. În codrii şi câmpii, sub cerul senin şi în căldură, dar şi sub cer noros, în crivăţ şi zăpadă. Ei au cunoscut şi cunosc tainele firii mai bine decât toate colegiile profesorale din lume. Căci ei nu cărau natura cu bucata, în ateliere şi laboratoare. Şi n-o priveau cu ochelarii negrii ai fuduliei, ci cu sufletul curat, cu ochiul ager. De aceea o cunosc de minune”.[18] De minune o cunosc şi în lumină o cunosc, pentru că suntem singurul popor de pe tot pământul care spune lumii, lumina, anticipând nu numai cuvintele Evangheliei, ci şi cele mai noi descoperiri ştiinţifice care au demonstrat că la baza materiei înconjurătoare stau corpusculii de lumină.

Singurul popor care a găsit soluţia vindicativă împotriva răului, care a anulat astfel teribila teamă de cel rău şi de moarte cu care Apusul este terorizat, prin acea sublimă expresie, unică: ”a face haz de necaz”. Aceasta reprezintă o înţelepciune şi o cunoaştere a mecanismelor minţii, extrem de înaltă, pentru ca numai atunci când urâtul, moartea, necazul sunt luate în râs.(“nu de râs”, nu naiv şi desprins de realitate),numai atunci răul şi necazul nu mai are puterea distrugătoare asupra sufletului omenesc, ci i se anulează toate efectele lui negative, preschimbându-le în efecte pozitive. Prin această atitudine maleficul este forţat să devină benefic altfel se dizolvă de la sine “precum se topeşte ceara de la faţa focului”. Trăsătura fundamentală a sufletului românesc, această veselie sfântă, acest surâs îngeresc(care nu este râs nebunesc şi zbuciumat),acest, ”râs patriarhal” stă alături de “dreapta socoteală” şi de OMENIE, CUMSECĂDENIE ceea ce este de asemenea ÎNDUMNEZEIRII, făurind omul integral şi integrat în universul creştin. Să ne amintim numai isprăvile lui Făt—Frumos din basmele noastre populare căruia îi vine puterea de a birui cele mai mari încercări nu din puterea fizică sau din întortochelile minţii, ci din curăţia lui sufletească, omenia şi puritatea lui. Sau de Dănilă Prepeleac, ţăranul simplu, care însă râde de diavol şi-l păcăleşte făcându-l să-l slujească. Ce pline de încărcătură şi înţelepciune sunt basmele noastre ,adevărată spiritualitate şi cultură a poporului român, care s-a născut poet, după cum afirma V.Alecsandri. Acest popor poet şi creştin a fost să fie aşezat la răscruce de vremuri şi de lumi şi cine ştie cum bat vânturile la răscruci? Dar aceasta în loc să-l doboare, mai mult l-au întărit, l-au lămurit căci “popor plămădit în plenitudinea firii, românii au fost şi sunt o naţie de voinici.

Subliniind ca niciodată nimeni nu a văzut abstracţiuni ca denumirile de: pomi, flori, copaci, ci toată lumea a văzut: viorele, trandafiri, pruni, meri şi aşa mai departe, aşa nici nu a văzut nimeni vreo “omenire”, ci numai neamuri şi naţionalităţi ; acest neam al nostru a fost greu încercat, a avut o cruce grea(dar frumoasă) de purta în istorie, cu toate că a apărat toate neamurile Apusului şi Răsăritului, fiind la poarta a două lumi diferite; el a rămas bătut şi neapărat de nimeni. Dar ca pasărea legendară Phoenix, a reînviat căci niciodată nu a fost supus, îngenunchiat de tot. Iată care era portretul fecioresc şi frumos al poporului român, descris de profetul—poet al neamului nostru—Eminescu: “Când zicem “român”, fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noştri în acest moment e un om a cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat! Inteligent fără viclenie, rău—dacă e rău—fără făţărnicie; bun fără slăbiciune; cu un cuvânt ni se pare că atât calităţile cât şi defectele românului sunt întregi, neînchircite. El se arată cum este. N-are cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab, îi lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte fenomenele vieţii noastre publice sub forma linsă a bizantinismului şi a expedientelor. Toate figurile acele făţarnice şi rele, viclene şi fără inteligenţă, toate acele câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul naţiunii române. Poate deci că acei oameni nu au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase mai vechi, prea osificate, prea staţionare, pentru ca prin încrucişare să poţi scoate ceva din ele.” [19]

( IV). Kogaionul, „muntele sfânt”, Athosul duhovniciei geto-dace

Acest mare Zamolxe trăia retras pe vârful sau în peştera unui munte, loc cunoscut doar regelui şi câtorva slujitori apropiaţi ai acestuia.Strabon zicea: “Muntele a fost socotit sfânt şi aşa-l numesc. Numele lui este Kogaion, la fel cu al râului care curge pe lângă el”. Mai târziu au locuit în el toţi marii preoţi de după Zamolxe. Părintele P. I. David spune că este: “Un munte unic în felul lui în istoria religiei popoarelor” [20], iar părintele Iova Farca adaugă: “Până în prezent nu a putut fi localizat,orice încercare de localizare fiind controversată".[21] Încă nu se ştie de fapt care este numele corect al lui, întâlnim astfel mai multe variante ca: Kogaionon, Cogaenum, Cogheon, Gogaion, cert fiind ca doar ochiul duhovnicesc îl poate desluşi, el fiind: “…jumătate-n lume,jumătate-n infinit, cum spune poetul nostru naţional Eminescu,sau cum am spune noi teologii: “este în lume dar nu şi în lume”îmbrăcându-l într-o aură apofatică areopagiană. “Poate că muntele cel ascuns,spunea Mihail Sadoveanu, va rămâne necunoscut până la sfârşitul timpurilor. El era un loc oprit, păstorii din toate zările au semne, bouri bătuţi în copaci străvechi şi, nu treceau cu turmele lor peste acest hotar. Locul unde sălăşuia proorocul lor cel bătrân,nu trebuia să fie cunoscut şi cercetat decât de unii din învăţăceii lui; şi acei învăţăcei, când coborau între oamenii din lume, aveau limba legată pentru orice nume şi orice lămuriri;asupra muntelui tainic putea primi numai Dumnezeu cu ochii lui de stele şi numai El putea glăsui cu tunetul Său”.[22] Toate marile revelaţii dumnezeieşti s-au întâmplat pe culmile munţilor: “Toţi munţii pe ale căror vârfuri au avut loc teofanii sau epifanii, ca Sinaiul şi Taborul, sau pe care au sălăşuit zei ca Olimpul şi Ida cretană, au fost consideraţi ca munţi sacri”, [23]spune părintele Iova Fârcă. Mircea Eliade sublinia că: “În imensa arie Carpato-Danubiană şi Balcani, ca dealtminteri şi pretutindeni (Asia Mică, Iran, India)încă din cele mai vechi timpuri până la începutul veacului nostru,vârfurile de munte şi peşterile au fost ales al asceţilor, călugărilor şi contemplativilor de tot felul”.[24] Văile, munţii şi codriicei deşi formau metoacele Muntelui Sfânt, iar cei ce trăiau în ele,erau toţi cu metania din Kogheon.Creştinii de mai târziu au dat denumirea de Muntele Sfânt-Ceahlăului, care împreună cu împrejurimile lui formează după tradiţie, una din cele mai vechi vetre de sihăstrie de pe pământul ţării noastre. [25] Aceasta fiind şi prima încercare de identificare a Kogheonului. M.Sadoveanu urca Kogheonul în Munţii Călimani, iar francezul d”Anville (în sec. XVIII-lea) îl caută în regiunea Caşin. N.Densuşianu încerca să-l identifice cu munţii Bucegi având ca vârf -Omul.Ion Andreescu vorbeşte despre zona Muscelului ca zonă unde s-ar fi aflat tainicul Kogaion.

“La complexul anahoretic rupestru din partea de vest a străvechiului sat Piaţa,azi satul Corbi,unde un magalit ar infantisa un mare preot dac”. [26] Această ultimă încercare este de la bun început, considerată un eşec pentru ca “zalmoxismul nu a admis reprezentarea configurată a divinităţii” iar “vatra isihastă de la Corbii de Piatra nu este mai veche ca cea de la Alunişul Nucului (Buzău),adică în primele decenii ale sec.XIV,chiliile de aici fiind ale unor călugări ortodocşi şi nu ale unor anahoreţi zalmoxieni”.[27] Savantul peruvian Cusco împreună cu alţi cercetători au identificat Kogheonul cu Muntele Cozia, unde se găsesc o sumedenie de stânci cu aspect ciudat, cărora li s-a dat tot felul de nume.Alţii ca, Doru Todericiu observa că în aceşti munţi(Cozia) între Mănăstirile Cornetu şi Stănişoara există trei peşteri suprapuse spre care conduce o potecă marcată cu chipul balaurului dac. [28] Acest lucru poate fireşte dovedi, că ar fi fost aici o veche vatră ascetică geto-dacă dar nu neapărat însăşi Măria Sa -Kogheonul. După Constantin şi Adrian Daicoviciu urmaţi de D.M.Pippidi, Kogaionul nu ar fi altul decât Dealul Muncelului sau Dealul Grădiştei de azi, din Munţii Orăştiei cu complexul lui de sanctuare,[29] unde s-ar fi ridicat apoi Sarmisegetuza, capitala Daciei.Deşi această capitală a Daciei a fost la început la Argedava (Popeşti Novaci pe Argeş) şi mutată apoi aici de Burebista, totuşi nu se poate trage o concluzie clară şi definitivă că aici ar fi fost Kogaionul. Şi aceasta pentru că localizarea se izbeşte de faptul lipsei de peşteri din zonă şi apoi nu trebuie uitat nici faptul esenţial că în alegerea Kogaionului ca munte sfânt a fost important ca acel loc să fie cât mai izolat, retras faţă de aşezările omeneşti, tocmai ca Marele Preot să poată trăi in singurătate, meditaţie şi în contact cu Divinitatea,[30] deci nicidecum un centru mai populat şi cu atât mai puţin capitala ţării. Altă ipoteză mai plauzibilă dar nu prea clară a fost inclusă de Alexandru Borza(Cluj)Kogheonul este Muntele Gugu, situat la hotarul dintreBanat Transilvania şi Oltenia, în extremitatea occidentală a masivului Retezat, între Oslea, Godeanu, Ţarcu şi Retezatu.[31] Victor Kernbach, e şi el de aceeaşi părere, aducând câteva argumente optice.Acest cel mai înalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde. Dacă vii din Retezat spre apus şi e senin şi,soarele străluceşte în sens avantajos, Gugu, poate fi învăluit în ceaţă, sau cine ştie cum şi ce,fiindcă pentru vedere apar numai cerul şi orizontul,caşi cum muntele ar fi străveziu. Nu se întâmplă totdeauna aceasta,poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde…[32] De altfel la poalele acestui măreţ munte sunt menţionaţi locuitorii lui care îşi zic gugani sau mai degrabă gugulani, frumoşi la chip,mândri şi tăcuţi,care păstrează o anume tradiţie a lor,despre care vorbesc cu zgârcenie.Ei spun că neamul lor este acolo pe muntele Gugu, de la potop sau de la începutul lumii; ba mai mult, că ei, guganii sunt primii oameni de pe pământ înaintea cărora nu au mai fost alţii. Să ne amintim că Pausanias se referea la pelsalgi ca la prima populaţie hiperboreanăde după deluviu.[33] Din toate aceste încercări de a găsi locul unde a a fost Kogheonul nu se poate decât să tragem următoarele concluzii:

1.Dumnezeu nu a vrut încă să ne descopere această vatră duhovnicească îmbibată de teologia zalmoxiană sau poate nu a venit încă timpul acesta

2.Întreaga salbă a Carpaţilor este presărată cu vetre duhovniceşti geto- dace şi este de neânchipuit că ar fi fost vreo vreme când codrii , desişurile stâncile şi văgăunile carpaţilor să nu fie mişunate de “călugării geţi” cum îi numeşte V.Pârvan sau monahi ai lui “Zalmoxe”,după marturisirea lui M.Sadoveanu.

Datorită acestora geto-dacii l-au primit pe Hristos, recunoscându-l fără ezitare ca fiu al lui Dumnezeu. Iar în Duhul Sfânt au recunoscut izvorul de viaţă veşnică curgător din Hristos,din care bând puteau dobândi nemurirea despre care vorbise Zalmoxe. [34]

(V). Încheiere

“Voi care mergeţi să îngenuchiaţi la morminte vedeţi-i aşa cum au murit ca să înţelegeţi ce suflet s-a îngropat la temelia României şi să respiraţi teribilul duh al morţii lor care e viaţa noastră.” - agrăia Nichifor Crainic. [35]

“Românul absolut” - Ţuţea Petre spunea: “ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român mă mut cu arme şi bagaje în viitor...” [36], Deci se cuvine să rostim peste veacuri o “Rugăciune de Seară: ”Rugă aducem Ţie Hristoase, să păstrezi România şi pe români la pieptul Tău pacinic şi săi încălzeşti cu Duhul Cel Sfânt ca după seara necredinţei şi a întunericului să răsară şi soarele dreptăţii în dimineaţa nemului, ca să te slăvim şi în “Ruga de Dimineaţă” Amin!”

BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE:

[1] Alex. Câmpeanu, „Recenzie la I.Ctin. Drăgan”, Mitropolia Banatului, nr. 1-3, 1980, pg. 204

[2] Pr.I.Ionescu, „Crearea primului stat dac centralizat şi independent condus de Burebista”, Glasul bisericii, nr.6-9, 1980, pg.559

[3] Diac. Gheorghe Băbuţ, „Pelerinul Român”, Editura Credinţa Noastră, Oradea, 1991, pg.152

[4] Pr. Dan Ilie Ciubotea, „Elemente ale religiei Geto-Dacilor favorabile procesului de creştinare a strămoşilor”, Studii Teologice, 1976, pg.616

[5] Pr. Iova Fârcă, „Unde a fost Kogheonul?”, Mitropolia Banatului, 1980, nr.1-3, pg.48

[6] Silviu Sanie, „Viaţa spirituală a Geto-dacilor”, Mitropolia Moldovei, 1980, nr.6-8, pg. 502

[7] Pr.Prof.Dr. C-tin Galeriu, „Autocefalia B.O.R., retrospectivă istorică”, Glasul bisericii, 1975, nr.11-12, pg. 1142

[8] Pr. Dan Ilie Ciubotea, Op.cit., pg.616

[9] Pr.I.Macsim, „Timpul şi spaţiul sacru în spiritualitatea Geto-Dacică”, Mitropolia Moldovei, 1980, nr.6-8, pg.513

[10] Pr. Teodor Voştinariu, „ Permanenţele spirituale Daco-Romane”, Mitropolia Banatului, nr. 1-3, 1980, pg.28

[11] Radu Vulpe, „ Aniversarea a 2050 de ani de la primul stat Geto-Dac centraliyat”, B.O.R., nr.7-8, 1980, pg.748

[12] Pr. Teodor Voştinariu, „ Trilogia culturii”, Bucureşti, 1969, pg.365

[13] Silviu Sanie, Op.Cit., pg.501

[14] Pr. Teodor Voştinariu, Op.Cit., pg.501

[15] Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloaie, „Otrodoxie si românism”, Editura Asociaţiei Românilor din Bucovina de Nord, 1992, pg. 125

[16] Aurel C.Popovici, „Naţionalism sau Democraţie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, pg 28

[17] - [18] Ibidem, pg. 59 - 60

[19] Ibidem, pg. 189

[20] Diac. P.I.David, „Religia Traco-Dacă şi Celtobritană”, B.O.R., 1975, nr.3-4, pg.400

[21] Pr. Iova Fârcă, Op.Cit., pg. 43

[22] - [23] Ibidem, pg. 45 - 46

[24] Mircea Eliade, „Zalmoxix un Dumnezeu vanitos”, Editura Episcopiei Americii de Nord şi Canadei”, Chicago, 1972, pg. 44

[25] Ieromonah Ioanichie Bălan, „Vetre de sihastrie Românească sec.IV-XX”, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1982, pg. 122

[26] Pr. Iova Fârcă, Op. Cit., pg. 47

[27] - [33] Ibidem, pg. 48 – 54

[34] Pr. Iova Fârcă, „Asceza la geto-Daci”, B.O.R., 1980, nr.7-8, pg. 796

[35] Nichifor Crainic, „Ortodoxie şi Etnocraţie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, pg.220

[36] Petre Ţuţea, „322 de vorbe memorabile”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, pg. 86

Scriere străveche sau hartă schematică...la Buzau

2008-08-20T15:18:00.001+03:00

Scriere străveche sau hartă schematică?
Bucăţi din piatră, purtătoare de simboluri necunoscute

Cotate printre cele mai sălbatice şi inaccesibile masive muntoase din ţară, zona Buzăului îşi dezvăluie încet tainele ascunse printre crăpături

Legendele din vechime leagate de zona Buzăului nu încetează să-şi dezvăluie din ce în ce mai mult secretele, uimind specialiştii din lume aîntreagă. Dacă cu aproape 20 de ani în urmă în satul Scăieni din Bozioru din întîmplare un sătean a descoperit cranii şi oase ale uriaşilor de peste 2,4 metrii ce au trăit se pare în această zonă, mai aproape de zilele noastre, la Alunişul Nucului, se dezvăluia publicului larg, chilii ale unor călugări ortodocşi, din secolul al XIV-lea pe amplasamentul unor mai vechi aşezări ale anahoreţilor zamolxieni. Noutatea era, printre altele şi aşa zisa “crucea egipteană” scrijelită pe pereţii locuinţei din stîncă, care s epare că era anterioară secolului I e.n. Acum seria descoperirilor vine să confirme şi mai mult faptul că la curbura Carpaţilor exista din vremuri imemoriabile o vatră de cultură deosebită. Mărturia este adusă de data aceasta de o piatră cu simboluri ciudate descoperită zilele acestea în zona Brotari, din comuna Colţi.

"Piatra însemnată"

Alertaţi de localnici, arheologii Muzeului Judeţean Buzău au descoperit în zona aşezărilor rupestre o bucată dintr-o piatră inscripţionată cu simboluri ce aparţin unei civilizaţii necunoscute. “ Mai degrabă sînt simboluri decît semnele unei scrieri, adică pătrate, steluţe, mici dreptunghiuri şi altele de acest fel. Am săpat în preajmă şi am descoperit o bucată mult mai mare de piatră cu însemne, decît era cea iniţială. Pînă la această dată nu ştim decît că sînt făcute de o fiinţă umană dar nu putem preciza epoca sau ceea ce vor să însemne ele”, precizează Doina Ciobanu, directorul Muzeului Judeţean Buzău. “Piatra insemnata", este în formă de ciupercă şi se află în celebrele aşezări rupestre, Aghaton şi Fundul Peşterii, care cuprind simboluri începand din Epoca Bronzului şi pînă în perioada creştinismului timpuriu. Din primele informaţii luate de la reprezentanţii Muzeului Judeţean, se pare că, scrierea va fi prezentată în luna septembrie istoricilor din întreaga lume cu prilejul Simpozionului internaţional de la Sinferopol, Crimeea, unde sunt invitaţi şi istoricii buzoieni.

Iulian Gavriluţă

Galceava Diasporei cu Exilul

2008-08-20T11:15:00.000+03:00

Galceava Diasporei cu Exilul
(Romani, vi se pregateste ceva!!!)

Motto: “ Fie-va dor de-a pururi
De umbra lor curate
De clipa-n care totusi in noapte au trecut,
Tinand in pumni tarana si-o stea insangerata,
Sa nu se simta singuri in platosa de lut!”
(Versuri anonime, Piata Universitatii, decembrie 1989)

PUTINA ISTORIE RECENTA!

Va mai aduceti aminte de 1989? Unii da, altii nu! Unii vor zice ca a fost Revolutie, altii lovitura de stat, etc….Eu zic ca au fost amandoua. Deoarece cei ce au iesit in strada, nestiind ce fel de “imbarligaturi” se clocesc pe la securitatea aservita KGB-ului au crezut cu adevarat in “Lumina” (sa dovedit ca “Lumina de la capatul tunelului” a fost farul locomotivei securiste care ne-a lovit direct in cap…si inca o mai asteptaram!!!) si destinul romanilor. Nu au decat cei ce se “pregateau” de lovitura sa ia puterea, ei, martirii nu au fost mai putin martiri pentru asta. Nu au murit degeaba! “Singura Revolutie cunoscuta in care multi stateau in genunchi si ziceau “Tatal nostru!” , iar altii aduceau flori in varf de tanc…” zicea regretatul parinte Galeriu C-tin.
Ce s-a intamplat dupa? Asta-i alta poveste…trista, adevarat!
Dupa 1989, securitatea ramasa(in numar indestulator, vezi datele recente ale lui Paceputza) a inceput lucratura ei obisnuita, reactivand vechii sai colaboratori, atat in tara cat si in diaspora. De ce in diaspora? Deoarece “imaginea” trebuia pastrata iar eventualele opozitii anulate.
De obicei, “puterea” de imagine si “veniturile” pentru campanile viitoare vin de acolo, de unde altadata veneau si “protestele”, acum transformate in libidosenie si lingareala in dosul vechilor cadre securiste si de partid.
O serie de ziare si reviste din “afara” incep sa semnalizeze de ceva ani incoace(cat au fost lasate si cat au vrut!) – Romania Libera – Cuvantul Romanesc, cum incepand de la Goebbles(Vasile Dancu) - [ imi amintesc cum a fost primit fostul presedinte Constantinescu in America si cum a dezamagit el….oarecum se compara cu vizita lui Basescu in State(2005), cand si el a fost intampinat cu urale si nici o injuratura…si el va dezamagi, caci face parte tot din fosta nomenclatura…ce repede uita romanii lectiile istoriei! ] - si alti K(KT)GB-isti si ucenici naimiti incep reconstructia unor organizatii ce vor sa reprezinte ramasitele Exilului romanesc. Pe zidurile gri ale CONGRESULUI ROMANO-AMERICAN, cresc acum buruieni otravitoare ca: C.O.R.A., C.M.R. si altele(le vom numerota mai la fine si va vom da adresele lor si persoanele de contact….ca sa stiti cu cine aveti de a face).
Alta filiera se incropeste cu ziare prefabricate (“Dreptatea”, New York, “Tricolorul”, Toronto) sponsorizate din plin de la Bucuresti. Ele pentru ce militeaza? Target-ul lor este special: sa se lupte impotriva anti-comunistilor veritabili, prin intoxicari si farse. C.O.R.A. cu Armand Scala(cardasit si cu fete-spate bisericesti-IPS N(S)athaniel de la “Vatra”) un neroman, mason celebru(se pare ca este un polonez) si unii pestisori folosibili mai mici, ca “boeri”ce doresc sa faca cluburi si cafenele din Bisercile ce le umplu in chip zoios, atragand la cate o “geambara” pe bietii romani(studenti….) care nu stiu pe unde si de ce sunt(avem informatii despre un asemenea Boier de boier pe la Columbus-OH, mason,din tata in fiu).
Repet, acestia sunt in marea lor majoritate niste analfabeti-libidinosi si gandaci de bucatarie flausati reactivati de Iliescovici pentru a produce o “nebuloasa” printre adevarati si din ce ince mai putinii anticomunisti veritabili.
Adjunctul lui Scala este una numit Mark Meyer(fost consilier personal al lui Ilici), presedintele Camerei de Comert Romano-Americana(o practica invatata probabil din America de la evrei - acestia isi inventeaza cate o genealogie). Acest Meyer inventeaza si el genealogia bunicii “scufitei rosii” (dar cine este lupul?). Alta practica uzanta este aceia de a aburii lumea cu schimbul de functii pe la diferitele comitii si organizatii(exemplu: La C.O.R.A. - Scala pres’, Meyer-Vicepres’; la Camera de Comert: Meyer-pres’, iar Scala –vicepres’). Mereu sunt trei, deci apare pe scena si al treilea ied: Wexler si el patron la tristul ROMANIAN-VOICE si bineinteles vice si el la C.O.R.A. si Comert.
Mircea Geoana cu al sau pupil: Armand Scala pe care il prezinta pe la diferite chermeze de la O.S.C.E. defileaza si il arata pe acesta ca reprezentan al comunitatilor romanesti(care comunitate monser? A ta? A lu’ tactu? Cine esti enormule NIMENI?)
Acum intra in scena C.M.R. cu al lui Mircea Popescu(CA, din 1989) care este construit pe scheletul CONSILIULUI ROMANO-AMERICAN, care si el vrea un ciolan de putere si astfel colaboreaza zice-se cu DEPARTAMENTUL PENTRU ROMANII DE PRETUTINDENI din Guvernul Romaniei(cica are si un forum de discutie pe internet cu peste 100 de participanti din tara si strainatate, dar ce nu stiu acesti pioni mici si neinsemnati este faptul ca tot ce-si scriu se duce direct pe mail-urile porculetului de Nastase hedonistul, tatucul actual al celor numiti). E la moda sa se faca Congrese si intalniri sleampede cu ecusoane si receptii….deci si C.M.R. a facut primul sau Congres la Atlanta cu “asa mare numar de participanti”: 15 din SUA si Canada, 4 Romania si 15 Republica Moldova(acestia nu au fost de accord si au plecat, la fel si Parintele Calciu).
Nea Popica(Mircea Popescu) declara paturician: “ C.M.R. este trasura de legatura, mijloc de comunicatie” - hai bre fi baiat finut si cara-te cu prostiile tale!
Acel numit, Neculae Popa, scriitor cica si fost detinut politic(vezi psihologia inversarii torturii de la Pitesti!), trecut de la ortodoxie direct in teleguta Greco-catolica, delapidator de bani(dupa Revolutie a strans o gramada de bani de la naivii din America si Canada, vezi Doamne pentru ajutorarea romanilor amarasteni si nici pana azi nu a dat vreo socoteala ce si cum ia cheltuit. Se aude ca vrea sa repete figura si acum cu inundatiile!). Bineinteles ca este la moda ca sa se duca toti diasporenii in Basarabia si sa “minta” cu ajutoare, nu de dragul amaratilor de acolo, ci doar pentru propria lor imagine si plimbarica. Asa si cu Neculae Popa care l-a tarat dupa el si pe Parintele Calciu, dornic si el de afirmare(Romfest-esecul romanilor de pretutindeni si de nicaieri).
De ce sunt asa de imprastiati si dez-uniti romanii din Exil-Diaspora? Un posibil raspuns este si acela ca nu mai sunt uniti in jurul elitelor si al Bisericii(nesecuriste, daca mai exista asa ceva!). Acest laicat fara vocatie este factorul cel mai destabilizator cu putinta(exista un complex aproape eudip-ian si Adler-ian – Alfred Adler cu al lui psihanaliza a puterii ).
Acesti mutanti patologici nu suporta sa le vorbesti de nationalism(de la neam!)si nici chiar de patriotism(vorba lui Tutea: ” Nationalist poti fi o singura data in viata, referitor la locul unde te-ai nascut, dar patriot poti fi de mai multe ori, potrivit tarii sau tarilor care te adopta!”) Si chiar daca le vorbesti, atunci ei te eticheteaza ca o “oaie neagra” a comunitatii si te evita sau elimina de la “chiolhanurile” lor caragialesti. (de multe ori primesti acestea: ”Prostii aia care au ramas in Romania….!”, chiar daca au parinti, rude acolo si ei, nu conteaza…Imi aduca aminte cum “realizatii” de aici cand se duc in tara cumpara lucruri de la Dollar Tree si se dau mari la rudele sarace care casca gura la nimicurile aduse de ei, made in Taiwan sau China). Cei ce mai vorbesc de bine tara(si ziarele de foarte proasta calitate care tot circula: “Curentul International” sau “Tribuna Romaneasca” dau numai stiri daca nu false apoi de duzina si alese pe indelete cu referire la “relele” din tara! Cu ce scop, amatorilor ziaristi? )sunt repede indepartati si li se scot din maneca “pete negre” la dosar, pentru ale taia accesul la public si reputatia.
Luminoforii care trebuiau sa fie, preotii din Exil sau Diaspora(vom face o deosebire mai la vale…) cand mai au timp dupa rosul “roscovelor” Americane si de aiurea(marea majoritate le este rusine de ceea ce fac si nu vor sa se stie ca sunt in timpul liber si oameni de sevici si spalatori de laturi, gunoieri si altele…) sunt si ei in cardasie cand cu securitatea cea de toate zilele a romanilor, cand cu vreo organizatie dubioasa ori masonica. Cand sa mai citeasca ei cate ceva authentic, cand sa mai invete si pe altii? Intre doua tipsii de daruri stranse pe la slujbe(obicei protestant!)nu mai au timp nici chiar de familiile lor, dar de altii?! Citeam undeva ca anumiti studenti canadieni ar fi scos, dupa astfel de neingrijire culturala, un studiu in care ei demonstaru ca :”Ardealul este fara dubiu al ungurilor”, saracii studenti analfabeti….pai ce sa citeasca ei in diaspora securista? Gasesc altceva? Nu!
Parca stiti despre povestea de la 28 Oct 2004 cand D.R.P.(Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni de la Guvernul Romaniei) alocase vreo 555.000.000. lei(14.600 Euroi) de la amarasteniide contribuabili romani(rusine expoliatilor!)pentru :”organizaarea lucrarilor de constituire a UNIUNII ROMANILOR DE PRETUTINDENI (URL)”; (anuntul lor zicea:” Lucrarile de constituire a URP vor avea loc intre 5-7 Nov 2004, Tzeapa mare! La Haga a fost alt Simpozion – “SOS Danube Delta”, organizat de World Wide Group). Tocmai la sfarsitul sus numitei conferinte, Theodor Ban, Schafer Garleanu, Florin Rapan a cutezat sa deschida gura despre: ”sa facem un fel de NETWORK, umbrella care sa uneasca organizatiile romanesti din lume si sa apere de intemperii…” (gaselnita masono-securista!). Daca reprezentanta guvernului roman zice in pauza: ”nu stiu nimica despre asta, nu este in agenda, vorbiti cu Bucurestiul” apoi nu va miroase a interese straine romanilor de pretutindeni(dar nu din-totdeauna si pentru toti!)? Apoi acestia nu erau pentru toti romanii, deoarece au participat doar cateva organizaatii(“ROMA-NIA” din Italia, “DACIA” din Germania – Nurnberg si “UNIREA” din Austria). De fapt, ce tot vor astia? Ei doresc o mondializare a monitorizarii grupurilor de dialog ale diasporenilor (RWW). Acestia au ca scop principal atragerea in special a romanilor naivi din diaspora care pentru o muzica romaneasca si un pick-nic cu sarmalute si mici sa adere neconditionat si fara “sapaturi” la sarada lor de organizaztie. De pe site-ul lor (Romanian World Network) se desprinde o noua viziune postrenascentisto-futurista(desprinsa din Matrix parca!) a acestui fel de retea(vechea structura piramidala a misterelor egipteano-evreiesti cu ochiul omnipresent in cap se desfinteaza!):
“ Reteaua(www - in traducere cifrica, din alfabetul ebraic inseamna 666!!! nota mea)sau Network este o structura fara periferii si fara centru omnipotent care acopera eficient o mare suprafata. Nu exista centru unic, ci mai multe centre, formate tocmai din membrii sai, intre care se creeaza legaturi. Reteaua este mobila, avand mecanisme de autoreglare. In conditiile in care un nod dispare, lipsa este suplinita imediat de vecinatate. Aderarea la aceasta retea nu presupune delegarea nici unei competente sau puteri decizionale de catre cineva de “mai sus”. Spre deosebire de structurile piramidale, reteaua nu poate fi confiscate de nimeni nici politic, nici economic, nici ideologic.
Structura asigura independenta absoluta membrilor, cu beneficial unui plus de putere sumat si asumat din periferia temporara catre centru temporar. Un nod de retea poate fi o asociatie sau o personalitate.
Crearea retelei presupune in primul rand activarea unor canale de comunicatie permanente intre membri.
In acest fel, din orice punct al retelei ar veni o initiativa, prin circulatia informatiei, devine important pentru reteaua intre care se creeaza legatura.
Reteaua este mobila avand mecanisme de autoreglare.
Daca intr-un punct al retelei se intampla ceva( a se intelege: cineva “se opune”, nota mea!) instantaneu atentia tuturor celorlalte componente se indreapta intr-acolo si in consecinta se vor cauta cele mai bune mijloace de actiune. In acesta retea, nu vor exista membrii de diferite ranguri. Un nod al retelei este reprezentat de autoritatile romanesti cu drepturi ca toate celelalte.”
Asociatiile care au participat la Haga(mentionate mai sus) anunta prin ROMANIAN GLOBAL NEWS, deschiderea portalului : www.REPEREROMANESTI.RO(organismul lor de propaganda, in care sunt amestecate stiri adevarate cu cele false si ascunse cele adevarat romanesti!)
Si in fine, in August, anul acesta(2005), la Mangalia, atunci cand tara se zbatea sub potop, altii se delectau(recte: “romanii de pretutindeni”….) cu conferinte, serate(acces doar pe baza de card), murfatlar, fete goale…etc. Se colecteaza tot de la Guvern, circa 136 miliarde lei(3.400 Euroi!)pentru Diasporenii “saraci” si constituirea de Organizatii. Cum, cand trebuiau sa aduca banii acestia in tara, ca ajutor(asa cum au facut polonezii din America cand au trimis tarii lor natale bani ca jutor pt sinistratii apelor!), acestia vin si jupoaie de buna voie guvernul….? Rusine, pe cine mai reprezentati voi mai gandacilor de bucatarie securisto-masonica?
Si ce se fac cu ei? Se traduc carti de poezie indoielnica, facatura de membrii lor(distribuite gratuit, bineinteles), pentru a justifica macar in parte cheltuielile. (pentru sceptici si naivi, vezi: Dan Rockhoff, “anchete.ro”, 10 aprilie 2005; Liviu Iacob, “soc.culture Romanian”; Andrei Badin, “www.ortodox.net”, 15 martie 2005, s.a.m.d. )

DIASPORA SI EXIL
(incercare de critica tautologica!)

Motto: “Cine in Lumea Noua nu pleaca duhovnicesc pana in trup, devine repede carnal pana in duh!”(Parafrazare la Fer. Augustin)

A sosit momentul sa disecam putin termenii acestia(Diaspora si Exil), fara a face-o neaparat in spiritual lui Jaspers si Lacroix(care faceau diferenta intre origine si inceput!). Pe noi ne intereseaza sensurile recente ale termenilor si mai ales spiritul lor.
“Iubirea de sine”(a diasporenilor) “urateste totul”(Sf Ioan Damaschin)
Printre multe alte teluri ale “apostolilor”(fie laici fie clerici) in SUA este si acela de a raspunde in mod crestin obiceiurilor nesanatoase ca de pilda: Halloween-ul, sau pesterile cu paie lustruite si Iisusi cu becuri colorate.
Newman spunea: “Craciunul inseamna moartea vechilor deznadejdi!”, noi avem o misiune(nu aceea de a colecta roscovele occidentului sau banii amarastenilor de romani de pretutindeni si de nicaieri!): Sa aducem “mireasma unica”(Sf Vasile Cel mare) a datinilor noastre in marele camp universal al Lumii Noi. Aici trebuie sa personalizam mai mult decat altundeva, aici este mai greu, de aceea trebuie!
“Persoana e o categorie a spiritului si nu o parte (cum e individul!) ci contine in ea totul, fapt care explica capacitateae de a enipostazia” (P.Evdokimov). Prea putini romani din “afara granitelor” se comporta ca personae inter-legate(dar nu in Retea!)si isi ascut mereu individualismul, umbland si umpland vorba aceea care circula:” sa te feresti de romanii din afara!” Uitam ca telul nostru este de a “restaura legile imparatiei lui Dumnezeu!”(si ale neamului, nota mea!)-(Mitrop. Antonie de Surog), oriunde ne-am afla. La asta este chemata istetimea, adaptabilitatea romanului din-afara granitelor tarii sale. Nu la smenul borfasesc si capsunar incurajat de securisti si ciudati.
Multi romani de peste hotare se plang de lingusitorii care sunt mai vechi pe aceste meleaguri straine…acestora le raspund cu un cuvant al Filocaliei(Filo-Kalos - “Iubire de frumos”): “Placerea de a-ti cere sfat ascunde in ea o mandrie. Nu te increde in cel ce-ti cere sfat, caci poate o face ca sa te linguseasca sau e pericol sa te lasi ispitit de slava desearta” (Filocalia XII, pg.225). Multi mi-au spus ca au incercat gustul amar al acestor experiente. Daca emigratia noastra este plina de DIALECTOLOGI de ocazie sau nu, ar trebuii ca noi sa le raspundem, de stim cu APODICTICA Ortodoxiei (demonstrabila!). “Cele din afara sunt frumoase cand sunt si cele dinauntru!” (Teoclit Dionisiatul, Sfantul Munte Athos). Oare ne-am intrebat vreodata cum ar fi privit Sf. Apostol Pavel sau alti apostoli, Occidentul de azi (recte, America!) cu problemele lui? Sigur cu cuvintele lui de la Romani 14, 14: “ Stiu si sunt incredintat in Dumnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela este intinat” (raspuns pentru cei care ba urasc Romania si vin in America, ba urasc America si vin in Romania!). Aici s-ar cuveni o aducere aminte de spusele lu Paul Goma (de unii adorat, de altii hulit….maestre, bine ca nu este lumea indiferenta la opiniile tale, asta ar fi cu adevarat rau!) despre “instrainarea” de pestera natala. “Intors, ti se spune tradator…:” ce stiti voi ce e aici, ati plecat, plecati sunteti”, nu mai esti bine primit in tara ta….invidiosi, “neam prost”. Maestre, am devenit neam prostit, nu prost (vorba altuia – Tutea: “Ce face poporul roman este mai putin important, decat ca el exista!”), stii prea bine asta(amestecara de sange, obiceiuri, cultura…).
Hulim fara deosebire totul si toate, zicem: America (sau unii: Romania) satanizata, materialista…etc…dar uitam ca: ” Materia tot din bine se trage!”(Sf Dionisie Pseudo-Areopagitul). Romania cum a iesit din sondaje? Natiunea cu cei mai multi ortodocsi, dar in realitate, paradoxal, cu cei mai putini credinciosi!
Intelegem pe dos de la o vreme. Dovada? Un evreu convertit in inchisoare, Parintele Steinhardt, de la Rohia , citand un mare ganditor rus din exil zicea: ”Datoria materiala pentru aproape este datorie spirituala.”
Trebuie inteles ca, chipul Diasporei trebuie sa treaca treptat in asemanarea Exilului(poate pe undeva pierdut!). Asemenea unor monahi albi, noi trebuie sa luam cu noi tara toata cu datinile ei si sa ne “canonim” cu ele in inima si fapta romaneasca, iar biruinta noastra va fi si biruinta neamului(Vasile Voiculescu). Intr-adevar, diasporeni nostrii nu mai vad chipul aproapeleui decat prin ochii lui Mamona, nu mai vede in el, “bucuria intalnirii personale” (de doua ori!) – Sf Serafim de Sarov: una a aproapelui si alta a Persoanei Supreme. Vede bicisnicul eventual ”folos” si astfel facand obiect pe cel din fata, devine obiect si el insusi! Mai mult ca oricand si oriunde suntem chemati in afara causului stramosesc sa fim martiri gnostici.
DIASPORA, se contureaza astfel la renuntarea de “a fi”, pentru “a avea”, pe cand EXILUL renunta la “a avea” pentru “a fi”, sau cel putin asta este in teorie! EXILUL daca nu duce la creatie nu-si mai are justificare. Din pacate si cu tristete constatam ca Diaspora este revers al EXILULUI.
Se vede o adevarata galceava intre paradigmele Diasporene si Exilice pe care fiecare incearca sa o resolve cum si cat poate. Se simte nevoia unei explicatii din partea Elitei Exilului, care tace, tace….de ce oare?
DIASPORA cu singura ei dimensiune de “a primi” se opinteste in ultima vreme sa puna pumnul in gura EXILULUI, din gelozia ca acesta, EXILUL a dat cele Doua Dimensiuni: “a primi” si “a darui”. Observam, dar ramanem la “ale noastre” si apoi ne lamentam! In EXIL te re-creezi tu ca un TU deosebit, cu coloana vertebrala si personalitate, in DIASPORA te diluezi si devi un animal in turma, fara coloana, in patru labe si un numar pe site-urile trepadusilor cica reprezentativi. Nu am vrut sa comentez ad-literam ce inseamna acesti doi termini(DIASPORA si EXIL) tocmai pentru a nu da criticilor mei prilejul de exhausiva analiza. Am lasat la latitudinea fiecaruia sa se incadreze unde se simt bine, unde le convine, am subliniat deci numai cateva calitati si defecte ale EXILULUI si DIASPOREI. Cu siguranta exista si determinari precise ale termenilor, dar scopul meu a fost de a exemplifica cateva trasaturi esentiale si atat (unii impart romanii de peste hotare in : EMIGRANTI - cei ce au venit pentru o viata mai buna si mai comoda; EXILATII – cei care nemaiputand indura ticalosia guvernelor lor au plecat pentru a se alatura celor care lupta din afara, in lumea “libera”; DIASPORENI, de la dispersie, imprastiere – Paul Goma- indicand semintia aici).
Cert este ca EXILUL are o alta dimensiune ontological si eshatologica si ca nu oricine are accedere la el (a se citi cu atentie romanul lui Vintila Horia: ” Dumnezeu s-a nascut in Exil”). EXILUL, el si numai el, poate fi si un “sfarsit al duplicitatii” (Mircea Martin). Se poate merge si mai departe cu analiza si observa mici diferente intre EXILATI, ca de pilda: poate exista categoria EXILATILOR CLASICI (Ovidiu din romanul lui H. Vintila), adica nu de buna voie….cum a fost marea masa a fostilor detinuti politici sI luptatori anti-comunisti si EXILATII MODERNI (ca voluntari si nu prin impunere!). Oricum ar sta lucrurile se impune o Recuperare a Exilului romanesc dar numai prin expunerea acestor adevarate “Psihologii ale Exilatilor”.
Romania are de ales intre o DIASPORA stupida pana la prostitutie si un EXIL imbatranit si “prea cuminte”. Depinde de noi cei de aici si cei de dincolo ce alegem! O posibila cadere irecuperabila a Romaniei vine si de aici!

INTRE DOUA DESTINE, DE DIASPOREAN SAU EXILAT, SA ALEGEM !

Frumoasa adormita sau Biserica sub anestezie

2008-08-20T11:11:00.000+03:00

Frumoasa adormita sau Biserica sub anestezie

A fost odata ca niciodata, mai bine nu s-ar mai fi povestit asa, o Frumoasa (deoarece Biserica la noi este de gen feminin, desi Trupul lui Hristos este de genul neutru, sa fie aceasta un semn de androgenism edenic?) ca nimeni alta cu o mostenire mai tare ca piatra si mai duioasa ca Miorita si Luceafarul. Dupa ce veacuri la rand Ea ne-a purtat pe « aripile lui Pegas » mustind a duhovnici si teologi de cel mai inalt soi domnesc, acum odata cu deschiderea portilor universitare de peste noapte, ca un adevarat « cal troian » au patruns si agamitii si dandanchii acolo unde se intra doar odata pe an, sin u fara de jertfa(re-creare!) in Sfanta Sfintelor.
Lipseste acel timp al memoriei ciclice, acea « Oglinda » Tarkovschiana care te face sa te vezi exact asa cum esti, gol de hainele imparatului, adulate de contemporani. Altfel nu-mi pot explica ce s-a intamplat cu Frumoasa de a adormit brusc(a palito somnul!) acum cand se cere o mai treaza trezvie. « Cavalerul tristei figuri » ranjeste astazi obraznic de dupa catapeteasma rupta sau tocita de scolastica gaunoasa si se expune cu nerusinare ridicolului si neintelegerii omului recent fie prin prea-preocuparea de un cult neinteles, necatehizant, fie prin non-actiunea si indiferentismul clerical grosolan. Cele mai noi cuceriri ale stiintei, ale culturii, ale literaturii ii lasa rece pe prea-latii clerici de contrabanda. Nimic nu misca « iconostasurile », adica bardahanele umplute cu sarmale si vin domnesc, spre o mica iesire din jugul administrativ al « furcilor caudine » oficiale. Cateva lamentari sub pseudonume pe spatiul virtual al internetului, cativa calugari renegati cu crucea in mana, altii sub poala ascultarii de ei insisi si c-am atat. La atata scofala se rezuma protestul Frumoasei adormite. In rest pregatiri pentru lupta cea rea de amplasare strategica in vreo tabara insuflata de « vantul a-sfant » din viitoarea rascoala patriarhala. « Calcaiul lui Ahile » este prezent la toti si la toate din tabere, dar ce te faci ca unii sunt cu totul, numai calcai ? Cine stie sa priveasca in valtoarea apelor neduhovnicesti ale Frumoasei poate intrezarii « Chipul Meduzei » viitoare cu toti arhi-serpii fara de inima porumbeilor agatati de capul Ei. Unde esti tu Boca Duhovnicule ? Unde esti tu Sandule Tudor, rugule aprins ?Unde esti tu Gafencule Noule Mucenic ? Unde esti tu El Sabio de la Rohia-Steinhardt ?Unde esti tu Staniloaie Cel Mare ? Unde esti raiule de Cleopa ? Unde esti tu Argatu postului si al rugaciunii ? Unde esti Galeriu cel Jertfelnic? Si lista ar putea continua la nesfarsit…Acesti adevarati « Colosi din Rodosul romanesc » au adormit, pentru ca in vremurile din urma cei buni pleaca si timpul celor rai se arata. Timpul acestora a fost important nu pentru numarul anilor, adunatura de cifre ireale ci pentru starea care au dat-o, pentru memoria lor sacra si pentru ucenicii adevarati ai lor care vor fi la sfarsit mai mari ca cei dintai de vor arde ca aceia. Din pacate observam la zenit cum se inalta rusinos si blestemat « Complexul lui Oedip » al noilor teologi si recentilor culturalnici. Ucid pe tatal lor(neamul romanesc)si se casatoresc cu mama lor placerea si desfraul mandriei de sine. Frumoasa ca prim cap al bicefalului bizantin a fost indelung curtata de celalalt cap ala celuiasi blazon si in sfarsit plictisita si fara support interior(cineva zicea: ”Da, Hristos a zis ca portile iadului nu o vor biruii – Biserica – dar portile raiului?”) s-a lasat sedusa de acesta si a intrat cu totul in « cutia Pandorei ». Acum este santajata de al doilea cap si nu mai poate da inapoi, desfraul trebuie sa mearga pana la capatul armaghedonial. Desfranata in Apocalipsa lui Rozanov Vasili este Biserica care curveste cu Puterea(calareata!). Desi au acelasi trup, format din bietii cobai ce-si zic ba credinciosi ai Bisericii nationale, ba cetateni ai Romaniei UEuropenizate, totusi culmea prostitutiei este acea « onanie de prestigiu » (Tutea Petre)care o face de vreo 50 de ani incoace cu singurul si propriului sau trup slabanogit. Ca in acea intamplare cu maestrul Michelangelo care cauta un model pentru al picta pe Hristos si mergand prin piata vede un tanar cu trasaturi angelice pe care il convinge sa-i pozeze . Putin mai tarziu ajunge la imaginea lui Iuda si cauta iarasi un model prin aceiasi piata, un model urat, schimonosit de rautate gaseste imediat dar cand il pune pe scaun ca sa-l picteze nu poate de timpul rasului a aceluia ales. Il intreaba de ce rade, si acesta ii spune ca nu se poate abtine, deoarece primul model a fost tot el, acum angelicul trecand in grotesc dupa o viata de huzur si promiscuitate. Deci iata acelasi model in timpuri diferite ros de patimi. Similar cu Frumoasa Adormita, care din cap egal, al Bicefalului trece in calareata ordinara, in Desfranata apocaliptica. Pare insinuos, pare fantastic? Este crudul adevar! Scandalizez, se prea poate, deci suntem vii! Curva, Desfranata este cea care odinioara era Frumoasa(daca vroia sa “salveze lumea” - Dostoievschi)dar a adormit in somnul ratiunii si in patucul cu saltele relaxa al moliciunii caldicee omorand(avortand)copii si Fetii-Frumosi acestui neam. Parastasul Ei a inceput si vine navalnic catre sfarsit. « Eu nu caut, eu gasesc » zicea Picasso, cati mai au aceasta « tensiune de mers pe fir intins », cum zicea Sf. Grigoie de Nyssa ? « Drumul Damascului » de azi e plin de gropi scolastice si capcane cu arome de spaga si s-ar cuvenii asfaltat si desfundat de « noii mucenici » cu mandate de rabdatori, dar cine sa o faca (Paralelism sugubat despre Biserica Paralela!)? Este timpul, sau inca il mai asteptam ? Timpul este atunci cand visul lumii se pune in acord cu fapta vitejilor. Nici Dumnezeu Atotputernicul nu are tupeu sa sileasca pe omul liber daca acesta nu vrea, caci s-ar nega pe sine Insusi si ar viola libertatea care vine tot din Atotputernicia Sa. Odata, la un curs, Avva Galeriu, celui ce ia lipsit putin sa nu devina Patriarh(era un Patri-arh in tot cuvantul biblic, dar si un genteleman si chiar un cavaler de vita nobila) spunea de « marirea omului » caruia Creatorul ia pus in mana Viata si Moartea, sa aleaga. Pe langa aceasta nici Dumnezeu nici dracul nu poate intervenii, ce-si alege omul liber aceia are, ceilalti doi sunt titani neputinciosi. Era un timp supra mundan cand il ascultai impreuna cu « abisalele » ce le izvodea necontenit. In fond timpul nostalgiei esentelor de viata il traieste fiecare in felul sau, important este ce ramane si ce pune in practica, altfel este strigare in pustiu si “vanare de vant”(Phoenix). Ma intreb daca aceste randuri, memorii vii ale cosmosului va misca vreo piatra de suflet sau imi racesc degetele de pomana pe tastele calculatorului ?
Recuperarea timpului pierdut si a spatiului risipit se face in frumusetea cat mai este a Frumoasei care asteapta un Fat Frumos[ori o Il(El, Elohim, Elohe)eana Co-san(sanctus)zea(Zamolxe)na] sa o sarute liturgic(nu mumificant) si sa o trezeasca din somnul ratiunii(“care va naste monstrii” cu anteriu si fara). Suntem predispusi la superficialul poleit cu asa zisa civilizatie de bun simt, un fel de « politycal corect », pax americana. « Fetele lui Ianus » palesc in fata acestor noi concepte new age-iste de facatura talmudica si ar trebuii macar intelese ca « haine vechi, second hand » , nu fardate, deci falsificate, ci dezvelite, pentru a le vedea rusinea toata lumea dez-dumnezeita de astazi. Cine mai este pregatit sa ia astazi « furcile caudine » fie si in dos, pentru adevar si dreptate ?(Dreptate, ochii plansi vor sa te vada !) Prea-latii doctoranzi, doctori docenti, care nu sunt « fara de argintii » iudei ? Culturalnicii academicieni cu cravate franceze la gat din loje bombastice? Muncitorii manelisti de azi ? Taranii navetisti dez-taranizati de arhietipul lor cosmic ? Tinerii capsunari ce-si duc zilele in mandrie prin cotloanele europene ? Institutorii, invatatorii, profesorii, universitarii fara de diploma bunului simt romanesc ce-si rod ciolanele pe aiurea si maraie pe sub catedrele lor cand cineva ii contrazice sau ii pune la cititul alfabecedarului vietii ? Studentii dupa un chef orgiastico-masochist stropit cu aburii alcoolului din pasta de dinti si pufoaica de pe la camine, ma au ei chef de revolta ? Haida-de ! A mai ramas careva ? Protesteaza cineva ? se abtine cineva? Vazu-si in Piata Universitatii plina de gay si gay-tze, cine protesteaza, cativa idealisti verzi, cateva babe intre doua colive de la biserica, un popa amestecat prin multime si c-am atat. Frumoasa in atimpul acesta face conferinte de presa in somnu-i si se va trezi si Ea intr-un inceput de sfarsit cu o perna de gay in cap sau sub cap, dar va fi prea tarziu, mult prea tarziu. Marsul spre Europa naste idioti si idioate(ca sa fie egalitate intre sexe !) ce-si etaleza rusinile si sterpeziciunile. « Nu stilul cultural determina atitudinea morala a omului, ci invers ! » zice nu Berbecul din Dealul Tomisului, ci « Apostolul » Tarcovski, in « Motivul Timpului in filmele lui Andrei Tarcovski », un adevarat Eisberg din pacate prea putin cunoscut, dar caruia prea putini ii sunt vrednici sa-i « descalce legaturile sandalelor » metafizice romanesti. Cine se mai apleaca astazi pentru modelul « calusarului », pentru arta lui de a imbina cumintenia neamului cu ce mai mare « arta martiala » a « dasnsului sau sacru ». Sau care ochi se mai opreste pe liniile si combinatiile de culori de pe portul acestui frumos neam de viteji ? « Arta sacra ortodoxa este expresia vizuala a dogmei transfigurarii », zice Leonid Uspensky. Acest fabulos adevar este incrustat cu litere si culori in portul romanesc care are cea mai amre varietate de culori, admirabil si ne-intamplator combinate. Este cosmologia lumii scrisa pe camasa taraneasca veche si pe itzarii lui. Si ce ami pui ca au fot afierosite prin munca si sudoare si nua rareori prin sacrificiu. Nici vreun destept nu s-a gasit sa cerceteze serios acestea, sau sa faca obiect obligatoriu la scoala de studiu, in loc de « Romeo si Julieta » sau « Don Juan », sau Esca si Marius Tuca, modelatori de opinie. Care opinie monser? Comunismul a castrat aceasta vivacitate a neamului si noi prin scursurile calailor vrem sa mai dam o palma neamului. Smerenia nu este prostie si lasitate, am mai spus-o. Cand Mantuitorul statea palmuit, a fost demn, l-a intrebat pe Palmuitorul jidovesc : « Daca am gresit, dovedeste-mi, daca nu, de ce ma palmuiesti ?» Cine mai are coloana verticala astazi ? Zicala : « Capul plecat, sabia nu-l taie…. » este citata trunchiat, poate de toiagele igumenice, dar intreag suna c-am asa : « Capul plecat, sabia nu-l traie, dar nici soarele nu-l vede ». Hai fiti sincer, ca la spovedanie, nu va place mai mult proverbul intreg, decat trunchiat ? Si atunci de ce nu strigati de pe acoperisuri ? « Cel ce intelege frumusetea coloanei drepte, ajunge la intelegerea arhietipului Celui Drept ! », parafrazare nu prea reusita a mea la cuvintele Sfantului Grigorie de Nyssa (« Cel ce intelege frumusetea icoanei – Evdochimov – ajunge la intelegerea arhietipului»). Probabil ca acel cap plecat se va apleca si mai mult, din ce in ce mai mult, pidosnic de mult, pana ce un bocanc ii va calca fata pentru totdeauna(aluzie la imaginea omenirii in viitor) si astfel se va ineca in propira lui teorie smerenica. Nu mai sunt de acord si nci timpurile nu am au rabdare sa cugetam ca in vremurile primelor veacuri crestine ca, sangele martirilor rodeste alti credinciosi sau martiri etc, acum sangele trebuie protejat in prima faza si facut in asa fel incat din caldura lui sa emane energii, cuvinte care sa schimbe constiinte si sa mute pietre din loc. Mai folositor este sa actionezi in duh, decat sa te retragi letargic. Samson, Ghedeon(ca profeti si atat!) trebuie sa renasca din neamul nostru!Acum este vremea actiuni binecuvantate, a cuvantului ziditor, care zideste tocmai pentru ca este viu, si mai de folos este o ceata de marturisitori vii, decat una de morti marturisitori(nu stiu cine a zis, dar a zis bine: “Un sfant trist este un trist sfant!”). Pentru ca suntem muritori, vom plati oricum odata acest pret, dar pana atunci sa nu dormim in caminele noastre caldicele cu facturi platite si cablu TV, ci sa iesim la Armaghedon . Timpul acestuia este mereu! Sa trezim Frumoasa adormita, daca nu printr-un sarut de rugaciune, atunci printr-o galeata de apa aruncata drept in fata, sau fie si printr-un bat la fund.
Ramanem noi la ale noastre in continuare? Sa nu fie! Amin!

“Cine nu stie ce este, de unde este si incotro merge, este un zero absolut care vine din zero absolute si se indreapta tot spre un zero absolute, adica un nimeni enorm!”
Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,

Iulian Gavriluta

Extratereştrii şi (în) Biserică

2008-08-20T11:07:00.000+03:00

Extratereştrii şi (în) Biserică

Suntem tentaţi să respingem ceea ce nu înţelegem şi să atacăm ceea ce nu ne convine. Ceva din fiinţa noastră ne împiedică să privim în faţă realităţile mult mai complexe ale vieţii şi să mergem pe firul lor întins încercând să recuperăm istoria ocultată sau pierdută pe drum. Extratereştrii în accepţiunea largă sunt aceia care nu provin de pe Terra dar totuşi locuiesc fie şi în minţile ahtiate după senzaţional. Şi totuşi, la ce s-o fi referit Hristos când zicea că lasă cele 99 de oi şi se duce să o găsească pe cea pierdută? Avva Galeriu cel mutat în silvestrul cerului ne explică această frază/citat în “modul lumilor care au fost şi nu mai sunt”. Foarte frumos, cu ochii săi albaştrii, părintele Cleopa de la Sihăstria Neamţului ne povestea într-un amurg o “întâmplare” minunată: “un anume sfânt a murit şi este dus la ceruri de către îngerul său păzitor…acesta îi arată frumuseţile raiului şi fericiţii săi cetăţeni. În mijlocul raiului strălucea minunat un mare palat de aur. Intrând în el, văzu că era aşa de mare acesta încât nu îţi ajungeau 500 de ani mergând într-o direcţie sau alta şi era plin ochi de carţi de aur. Nedumerit îşi întrebă înaripatul păzitor: ce sunt acestea de aici, ce e scris în atâtea carţi? Îngerul, candid îi răspunde: Istoria lumilor care au fost!” Extraordinar, nu? Dacă vă minte Cleopa, Galeriu şi alţii, vă mint, deci şi eu, dar nu aş crede!
Dar nu vreau aici să dau apă la moară nenumăraţilor căutători de OZN-uri sau psihopaţilor şi şarlatanilor; ci despre cu totul alţi “extratereştrii” vreau să vă vorbesc…despre cei din Biserică. Nu există aşa ceva? Eu vă asigur că da! “Extratereştrii” de aceştia sunt la tot pasul, numai să-i prinzi pe retină. Îi vezi printr-un cătun de munte cu reverenda transpirată leoarcă, cu cizmele de cauciuc în picioare, ducându-se cu “botezul” la toţi amărăştenii şi nu numai. Sau îi poţi zări şi prin oraşele şi târguleţe, pe şantiere de biserici sau pe la capul bolnavilor din spitale. Adevărat, nu au “publicitate omenească” şi nici nu sunt mulţi, deoarece şi aurul este preţios nu atât pentru propietăţile sale ci mai ales pentru că este rar şi nu se găseşte pe toate drumurile. Bine sunt cu adevărat rari sus, în posturile de conducere sau pe la vedere şi vad comercial, deoarece ar fi prea de tot. Pe ei nu o să-i auzi niciodată spunând după atâtea ”calende” că au trasat ceva informaţii “nevinovate” cu pixul, dar nu au omorât pe nimeni cu asta (nici chiar sufletul nu e omorât, aşa-i? Deşi vă spune un preot asta, se întreba atunci ca şi acum despre politică şi politicieni, nu numai păcate personale, de altfel suntem naivi să credem că în strâmtoarea de atunci răbdau sufletele mari să nu vorbească despre “regimul odios”!). Pe cine prostiţi dom(n)-ilor? Unii dau vina pe frică, ceea ce e grav, deoarece frica arată o relaţie deteriorată cu Dumnezeu, alţii pe faptul că: “toţi făceau asta, nu?” NU! Alţii mai ipocriţi învinuiau pe divol, să vă aduc aminte următoarea: “Într-o mănăstire oarecare, stareţul a hotărât pentru ajutor de sus ca o perioadă anume să nu se facă foc în chilii, adică să se ţină un post special. Ştiindu-l pe un frate mai neascultător şi mare pofticios, de teama ca să nu strice rânduiala, îl vizită inopinant şi ce oare văzu? Fratele nostru, nevrând să se bage de seamă că el totuşi, calcă postul rânduit, încerca să pregătească un ou la flacăra lumânării…astfel nu va observa nimeni, socotea în sine-i. Dar iată că socoteala nu se potrivii şi prin iconomie se văzu faţă în faţă cu stareţul. Prins, fratele nostru încercă să dea vina (meteahnă adamică) pe ispita diavolului care l-a împins la o asemenea scorneală: “Diavolul m-a pus să fac asta, eu nu aveam de unde sâ gîndesc aşa ceva…!” Nesuportând asta, ascuns după soba din chilie, diavolul zise: “minte călugărul ăsta, nici chiar mie nu-mi trecea prin cap o asemenea drăcovenie, să fierb oul la flacăra lumânării de rugăciune…!” La o asemenea poveste patericală, au rămas muţi toţi cei prezenţi! De unde învăţătura că nu de puţine ori, omul poate să-l întreacă şi pe scaraoschii în şmecherii. Aşa şi cu “prea-mărturisitorii” noştrii cei de toate zilele şi nopţile…să prostească pe cine vor, să dea vina pe narcotice, frică, limite, constrângeri, frig, foame, întuneric, bătăi, cazne, şi nu în ultimul rand….ce credeţi: “alegere” un Înalt Ierarh Alb din zilele noastre orwelliene zicea: “Noi am ales calea mai grea a luptei din afară, nu pe ce mai uşoară din închisorile comuniste!! (NO COMMENT!)…nu merge! Priviţi “extratereştrii” care poate au suferit mai mult ca unii din voi şi “nu au avut tinereţe”, pe unii Dumnezeu ia păzit(sau ei L-au păzit pe El sa nu “moară” în sufletele de români) de o astfel de pată şi mai ales de ruşinea de pe urmă “musco-marchişiană”. Nu vă luăm neamul şi averile la palme, după talmudica voastră colaborare, dar măcar aveţi ruşinea şi tăiaţi-o de acolo de unde v-aţi cocoţat pe cadavre şi conşiinţe…aţi trăit destul până acum(în trepăduşelnicul vostru culcuş) şi încă cum! Nu vreau să vin eu acolo, sau alcineva care nu a cunoscut gulagul de atunci….ci vreun “extraterestru” sadea! Merită! Şi apoi dacă aţi omorât sau făcut să sufere pe cineva…să vă pedepsim cu demascarea gol-goluţă…în schimb eu v-am iertat!
Să vă mai uimesc cu ceva…de când si pana unde “întoarce şi obrazul celălalt” a fost tradus tălâmb şi strâmb aşa ca voi? Adică, faceţi-mă să înţeleg, care sunt limitele obrazului(în sensul numărului şapte sau al ”n” lea neam al nostru?)…dacă nu mai am obraz să întorc, sau putere, sau a fost smuls până la os, ce să vă mai întorc….dosul? Unii aţi vrea, cei mai mulţi UE-cetăţeni! De la Cleopa, dacă pentru unii mai reprezintă azi un reper şi nu un simplu “vraci” cum ziceau unii stufoşi de profesori, doctori, preoţi, contra-preoţi, etc…zicere: la întrebarea cum şi ce să facem dacă vreun hoţ intră în casă şi ne atacă familia(citiţi bine critici de carton: multiplul, alter-eul nostrum nu unul şi acelaşi eu!): “Păi ai văzut ce face lupoaica dacă vrea să-i iei puii? Asta să faci şi tu…!” Să comentăm o ţâră împreună la ipoteticul şi Doamne-pazeşte-cul caz: Dacă vreunul intră în casă(putem lărgi înţelesul la neam) neinvitat, noi după ce i-am dat toţi banii aceluia din saltea, ciorap, (după predica deşelată a vreunui popa de cartier) etc, eventual şi (mai ales) din puşculiţa celui mic…şi tot nu-l săturăm(te cred şi eu, la un m cinstit, fără termopane, merţanuri şi alte alea…) şi are ceva pofte la soţie, noi, ca “buni”(tâmpi) creştini (dela creştin la cretin, ca semantică este foarte puţin cum zicea părintele Steinhardt) să zicem: “domnu” hoţ, violator, borfaş, găinar, puşlama…dacă nu te saturi cu ea, te rog să o iei si pe fetiţă sau la rând pe cine mai pofteşti, că noi suntem creştini (cretini) şi trebuie să ţi dăm tot ce vrei, să întoarcem nu numai obrazul ci şi inima (sufletul oare de ce nu avem voie, nu? Sau credinţele, principiile, etc?) pe faţa cealaltă…noi nu suntem barbaţi, ci…creştini de după ’90…!!!” Aşa-i că până la acest punct balamucian trebuie împinsă explicaţia hâdă şi şleampătă a ascultării şi nonviolenţei creştine? Ce dacă cei care au colaborat cu sistemul au făcut pact cu însuşi sistemul…să iertăm, să uităm, este îndemnul şleampăzilor colaboraţionişti, căldiceilor dogmatişti de buzunar! Ce vom ştii noi oare vreodată ce şi cât a scris şi unde au dus aceste “nevinovate” rânduri (de ce se zice că îngerii notează tot ce facem, sau mă rog, pentru pretenţioşi, rămân în conştiinţă? Sau de ce la Judecata finală se vor descoperii totuşi toate? Mai bines ă se răzgândească Dumnezeu după vreo ordonanţă de urgenţă omenească, nu? NU!)…dar eu nu înţeleg de ce mai îşi recunosc vinile sau ipoteticile vini şi mai stau acolo, păi iertarea păcatelor făra pocăinţă ce-i? Fără canon, ce-i? Du-te frate şi plânge-ţi slujirea, dar du-te, nu aştepta pensia,că e mânjită cu sânge nevinovat, mai les daca eşti monah! Sau cumva psihologia schimonosirii sufleteşti te-a făcut să crezi şi tu jumătate, trei sferturi, 99% din ce zici acum? La unii mai funcţionează asta….sau sunt aşa de indiferenţi şi cu spatele acoperit încât îţi râd în nas….acestora trebuie să le luăm cu forţa scaunul de sub picioare(sau fund, depinde unde preferă), căci Dumnezeu ne-a arătat cum şi când să fim demni…nu să stăm la “rugăciune” cum făceau credincioşii din Sfânta Sofia…stăteau şi se rugau iar turcii i-au înconjurat şi cotropit….laxă mişcare parşivilor! Vă aduceţi aminte acel eveniment simplu, dar plin de învăţăminte despre echilibru, când într-o biserică curentul a fost întreupt brusc şi aproape toţi cei prezenţi se rugau fierbinte ca Dumnezeu să le redea curentul pentru a se termina slujba…numai unul oarecare din spatele bisericii observând că cineva a călcat firul care era băgat într-o priză şi alimenta toată Biserica, s-a dus, natural şi la pus la locul său. Cei mai mulţi au crezut că venind curentul electric, Dumnezeu făcuse o minune şi răspunsese la rugăciunile lor(de fapt răspunsese, dar altfel, mai aproape de felul Lui), dar mai târziu, preotul le descoperii şi habotnicilor că de fapt acesta era adevăratul creştin şi nu ei, care doar se rugaseră şi nu transpuseseră în faptă roadele rugăciunii. După unii chiar dacă ar mai fi Hristos cu trupul pe pământ (în modul în care a fost atunci, păşind), l-ar fi criticat şi pe El, de ce a intrat cu biciul în Biserică sau de ce a cutezat să întrebe: “De ce mă pălmuieşti?”, nu? Cum ai cutezat Hristoase să nu asculţi de canoanele habotnicilor şi fariseilor, de mai Marii Preoţilor şi de Carturari? Ai venit să ne “scandalizezi”? – Steinhardt – “pleacă de la noi, ascultă acestă gherghesiană rugăminte”. Sau, nu asculta…toate rugăminţile şleampede şi teologumenele aerate de colb sunt “blesteme”, Tu ai zis-o!
Cum vă puteţi închipuii că poate să existe iertare cu uitare? Să uităm răutatea pricinuită, dar nu fapta în sine, nu se roagă psalmistul: “Fărădelegea mea este pururea înaintea ochilor mei…”? (Ps.50) Deci să iertăm, dar nu fără canon(de dragul ecumeniştilor fără frontiera…bunului simţ), să nu uităm fapta, de frică să nu se repete, ci numai răutatea pricinuită şi încă ceva….: nu avem dreptul să iertăm decât ceea ce ni se întâmplă nouă, personal, nu putem ierta ceea ce au făcut alţii…altora. Tâmpiţi nu suntem cu toţii, ci numai…”extratereştrii”! Eu unu aleg Golgota, Taborului, şi crucificarea – ascezei (deşi nu-s diferenţe de fond), fiecare cu ce şi cum i se potriveşte pe “scheletul metafizic al eului”, ambele căi duc tot Acolo.

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian G.

Harry Potter - magie pentru copii

2008-08-20T08:57:00.000+03:00

Harry Potter - magie pentru copii

De ceva vreme suntem asaltaţi de tot felul de filme, desene animate, sărbători, ritualuri; pe micile şi marile ecrane le sunt prezentate celor mai mici adevărate ritualuri de magie, de invocare a duhurilor, de folosire a amuletelor vrăjite, ritualuri satanice. Acestea toate le sunt ”servite” copiilor sub forma filmuleţelor de desene animate sau chiar filme în toată regula, deformându-le astfel percepţia despre lumea pământească şi cea cerească. Şi acestea toate sub privirea “ocrotitoare” a părinţilor, Instituţiilor de cultură, a Bisericii, etc. Suntem “calibraţi” pe ridicarea de ziduri, cât mai multe şi cât mai măreţe (fie ele biserici, locaşuri de cultură, etc.) dar cine le va mai umple?

Ce văd copiii noştri în aceste filme? Dacă ai murit te poţi întoarce din nou la viaţă ţinând în mâini o amuletă vrăjită şi cerând ajutor spiritelor. Unor copii, urmărind aceste episoade ”vrăjite”, le-au venit ideia să se arunce pe geam, pentru că oricum va spune o formulă şi în ultimul moment vor zbura, ca eroul preferat - Harry. Sau dacă te încolţesc spiritele murdare, poţi folosi formulele consacrate pentru asta din Cartea Magiei şi scapi uşor din toate. Sau dacă cineva te supără poţi recurge la pedepsirea lui prin invocarea cutărui blestem. Astfel încet, încet copiii se îndepărtează de Izvorul Binelui, de iubirea celor din jur şi în locul acestor percepte ”tradiţionale”, “trecute”, “învechite” li se inoculează ideeile şi credinţele păgâne de tipul: Nu există Dumnezeu persoană, El este doar exprimarea binelui, fără formă, răul nu este personificat, contează doar dacă eşti în rezonanţă cu el sau nu. Nu există moarte, te poţi reîntoarce oricând la viaţă prin rostirea automată a anumitor fraze magice, trebuie să te alături diferitelor “frăţii”, altfel nu eşti “protejat”, încet, încet se trece la ritualuri cu adevărat satanice iar aceste filme pentru copii prezintă în detaliu sacrificarea unor animale oameni, etc. Bombardarea cu imagini scârboase, chipuri demonice, feţe de animale, etc, combinate din abundenţă cu flesh-uri, de culori, care pătrund în subconştient devastând astfel minţile fragete ale copiilor noştri. Diavolul este atât de şiret încât uzează de libertatea dată de Dumnezeu, astfel că, un copil este întrebat dacă vrea să fie păzitorul cheilor secretelor, la cererea aceasta neavând o discernere clară cedează foarte uşor şi astfel este prins în capcana vrăjilor şi a satanei(nu se mai poate apela la mult discutatul: dacă nu-ţi convine schimbă canalul!). În general copii sunt păcăliţi cu dulciuri şi mâncăruri, aici sunt de-a dreptul “aruncaţi” de bună voie în braţele distrugătorilor de suflete. Se învaţă prin aceste filme că satana a fost cel mai frumos înger izgonit prin invidie din ceruri de către Dumnezeu şi că acesta trebuie să-şi reocupe locul binemeritat, fiind la fel ca Dumnezeu co-creator, printr-o armată cât mai mare de oameni devotaţi lui. Este atacată frecvent dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, sfinţii sunt nişte bieţi neputincioşi. Se prezintă în mod ascuns sub diferite nume Biblia satanică iar conţinuturile ei murdare le sunt ”servite” pe “nemestecate” copiilor. Intră în luptă duhurile spurcate cu arsenalul lor: vrajile de tot soiul, miturile, descântecele, farmecele, blestemele “stropite” din belşug de “făţărnicia” şi “obrăznicia” duhurilor care fac magie albă, neagră şi de tot felul. Toată această “talpă a iadului” este distribuită de vrăjmaşii creştinilor din-totdeauna şi noi de cele mai multe ori prin impasibilitate, nesimţire şi indiferenţă suntem contribuabilii acestui declin ontologic al mai micilor noştri. Ca preot nu am văzut vreo atitudine nici în biserici, nici în şcoli şi nici în pervertita mass-media. Totul este lax şi toţi sunt preocupaţi de:”preacuviosul ban şi de prezbitera placere”. Omul are nevoie de hrană duhovnicească, supranaturalul, metafizicul face parte din chipul lui Dumnezeu cu care am fost înzestraţi, ce fel de hrană spurcată dăm copiilor noştri? Ce vrem să devină ei mâine? Buni creştini, bune mame? Sau roboţei în slujba N.O.M.? Duşmanii lui Hristos şi slugarnicii Antihristului suntem toţi care tăcem! Gnosticismul “servit pe tavă” copiilor, “ecumenismul dulceag” îmbrobodit canonico-scripturistic înghiţit pe “nemestecate” de adulţi, poleiala N.O.M., Economico-politică, toate acestea au avut un început, ele pentru copiii noştri încep cu aceste”nevinovate” filme (Harry Potter, Pokemon, etc.), Sărbători (Halloween, Valentine’s day, etc.), Muzică (toate jocurile au melodii ciudate, de la Internaţionala la altele ale U.E.), Jocuri (Counter-Strike, care învaţă violenţa, având frecvenţe identice cu bătăile inimii şi cu undele cerebrale), vestimentaţie (stiluri ciudate postmoderniste cu accente vulgare, de veritabili drogaţi, neîngrijiţi), limbaj (trivial, obscen, etc.).

“Atenţie tinerilor cui slujiţi!”

Iulian GAVRILUŢĂ

(gavriluta_iulian@yahoo.com)

Editorial...unire

2008-08-20T08:51:00.000+03:00

Editorial

Iulian Gavriluţă

“ Ne împărtăşim de Lumină

în măsura în care noi o dăruim sau altfel spus: lumina nu coboară decât dacă este răsfrântă de ochii curaţi ai

Oamenilor! Deci trebuie să ne

înomenim şi apoi să cutezăm spre îndumnezeire!”

Totul este minune! Între atâţia zugravi şi lămpişti ai cuvântului îmi fac loc şi eu pentru a-mi spune gândurile, sper să nu ofensez sau să par obraznic - mulţi vă întrebaţi: De unde a mai apărut şi ăsta? Vă las să dibuiţi...dar ce aş mai putea să spun şi eu, acum când s-a spus tot ce mai era de spus...fără “strepeziciunea literatului” sau a dogmaticului cu sprâncene stufoase şi albe, ci doar cu o inimă arzândă, vreau să vă mărturisesc neliniştile mele, de două ori părinte (atât de preot cât şi de tată) şi de român. Nu pot să vă menajez, dragii mei, într-o ţară numai de...menajere (sau de căpşunari năimiţi), consider că mai bine-i să vedem unde-i buba şi s-o vindecăm, decât să ne prefacem că nu avem nici una. Aceasta-i treabă serioasă, nu gheşeft mărunt, de aceea iertaţi-mă pentru faptul că nu-s decât un “biet demodat”, pentru că vă spun adevărul, pe care voi nu vreţi să-l recunoaşteţi - SUNTEM PE MARGINEA PRAPASTIEI! Noi care ne zicem de...”dreapta” nu suntem decât o palidă “şuşotire”, păi ce, suntem altfel dragilor? Mă uit în jur...şi ce văd...numai organizaţii şi facsimile de...”dreapta”, multe “senate”, mulţi şefi, şi mai mulţe dizidenţe, pe vârste, regiuni, fiecare cu...steagul, emblema, partidul, programul, revista, culoarea şi altele asemenea ale lor...unde mai e dreapta domnilor? NU-I! BĂGAŢI-VĂ MINŢILE ÎN CAP ODATĂ ŞI VĂ ÎNŢELEPŢIŢI, dragii mei de...”dreapta”, până nu-i târziu...şi c-am este!Lăsaţi “şefiile” fraţilor şi puneţi umărul la muncă. Dacă s-ar scula vitejii acestui neam care au murit pentru noi toţi ce ar zice? Vă spun eu, că voi bateţi câmpii...: V-AR DA PE TOŢI AFARĂ DIN...DREAPTA! Sunt cu “duh rău”, critic? Fie cum ziceţi voi, sistematici ai nimicului, dar veţi da socoteală odată de asta. “Ia uite-te la el, cine se crede, vreun- providenţial?” - îmi veţi urla pe la colţuri de ziare - că în faţă nu aveţi bărbăţia să o faceţi! Păi ce, nu-i aşa? Cei din diaspora, care se-ntorc cu faţa la România, ca la o mamă, aşteptând mântuirea, vor arunca primii cu piatra în mine...: “Noi care aşteptăm salvarea din ţară, ne prezinţi astfel patria, fără scăpare...nu ţi-e ruşine?” Eu nu umblu cu jumătăţi de adevăruri, chiar dacă voi fi incomod pentru unii...şi “periculos” pentru alţii...vă spun, “verde în faţă” fraţilor: RENUNŢAŢI LA LUPTELE ŞI BÂRFELE INTERNE, RENUNŢAŢI LA “ŞEFII”, RENUNŢAŢI LA ORGOLII, HAIDE-ŢI SĂ DEVENIM O FORŢĂ PRIN UNIREA NOASTRĂ!SĂ SALVĂM CE MAI ESTE DE SALVAT...! Bătrânilor, dragilor martiri, nu alungaţi tinerii meritorii de lângă voi, avem nevoie de experienţa acumulată de voi! Tinerilor, renunţaţi la orgolii şi lupte între voi, faceţi fără să vă daţi seama-jocul duşmanului cauzei naţionale, renunţaţi la dezgust, alegeţi implicarea, nu v-aţi străduit până la sânge, nu ziceţi că nu se poate, încercaţi încă o dată, şi încă o dată...! Noi vom fi următorii continuatori, nu dispreţuiţi bătrânii, avem nevoie unii de alţii!(”cine este împotriva unirii este împotriva biruinţei...!” - spunea odinioară Căpitanul nostru) Să arătăm că puterea dreptei nu a murit, pe cei care nu-nţeleg, să-i răbdăm, să ne rugăm pentru ei!Dezbinatorul (diabolos - “cel ce dezbină”) văzând că nu poate nimici această Mişcare de trezire naţională şi creştină, a creat iluzia unor mai multe Căi - Mişcări...să revenim la puterea unităţii! Să nu uităm: putem demasca înşelătoria, căci diavolul nu este nicidecum creator, ci jalnic imitator, şi pe deasupra şi strâmb.

Cer prea mult? Acum nu vă mai cred...să dovedim, măcar la sărbătorile mucenicilor celor noi, ai închisorilor că suntem uniţi în acţiune, fără afronduri, izolaţii şi individualisme.

Strigătul meu este în van...? Se prea poate...cu amărăciune constat: “vrem noi, dar încă nu vrea Dumnezeu, este încă timpul cernerii...timpul nu s-a copt pentru unire...!” Oare chiar aşa să fie? Vom vedea!

I.G.

Distrofiile unei preotii mutilate!

2008-08-20T08:34:00.000+03:00

Distrofiile unei preotii mutilate!

“ Om si inger in acelasi timp, ba mai mult, om si imputernicit al lui Dumnezeu pe pamant, am si chip al lui Hristos, de doua ori facut, dupa chipul si asemanarea lui Dumenzeu, si ca om, si ca preot este dupa randuiala lui Iisus Hristos Mantuitorul.”

Prof. Teodor M Popescu: “Meditatii teologice” – Vrednicia slujirii preotesti

Nu este asa ca va plac aceste citate? In literatura de bun simt si in cea sacra gasiti nenumarate scrieri despre Institutia preotiei, admirabil scrise, chiar dumnezeiesc aratate.

Calea preotului este calea Luminii, el este chemat sa indumnezeiasca creatia decazuta, si chiar s-o personifice. Pe langa aceste piscuri inalte, de netrecut pentru preotul de azi, oamenii imbracati in negrul reverendei, cei pe langa care traim sunt bieti “paduchi volterieni”, ce traiesc in voluptoasa moliciune a smititelor veacuri din urma. Confuziile impardonabile vin atunci cand uitam cum suntem si ne “protapim” pe calcaie si maraim de la amvonuri de termopan. Tenacitatea unui astfel de lampas naimit mamonei lasa de dorit. Insumi eu sunt trist, deoarece m-am delasat si nu mai pot decat sa “rabd”, ioc sfintenie care muta muntii, ioc virtute…oare de ce o fi zis Sf. Ap. Ioan in Apocalipsa ca cei ce vor rabda pana la sfarsit vor fi mai mari decat cei din-ntai? Incomensurabila aritmetica divina!

“Orice pasivitate este egala cu complicitatea”, scria un mucenic nou, parintele Boris Raduleanu, in cartea sa: “ Din lupta pentru dreapta credinta”; oho! zic, cati pasivi sunt astazi! “…in numele si cu puterea lui Iisus Hristos este si el un mantuitor, prin delagatie de cuvant si de slujire, daca intelege, daca stie, daca vrea si daca poate sa infaptuiasca mantuirea credinciosilor sai…”, agraia iarasi acest “mare Staniloaie”, laic: Teodor M Popescu. Deci, mai cititi odata, grabitii mei cititori…:” daca intelege, daca stie, daca vrea si daca poate…”, deci nu oricum, prin imaginea deformata de scolastica: “harul opereaza indiferent de starea preotului”, atunci ar fi ceva supra-adaugat, artificial, nu in comuniune iubitoare cu puterile omului, deci nu mai prejos ca o magie, care actioneaza si ea, fara interes de starea celui ce o face. Bineinteles aceste lucruri le descoperi, daca nu esti “sictirit” de Dogmatica din seminar si mai pui mana pe o carte din cand in cand. Imi aduc aminte de un cuvant al vrednicului Pr. Prof. Ioan Buga : “…ultima rugaciune adevarata a unui teolog este aceia inainte de hirotonire, dupa nu mai are timp, sau considera ca ii este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”.

Sa ne intre bine in cap, Harul dumnezeiesc nu este Robul nostru, ci noi suntem sub har din mila Domnului! Preotii traiesc ca nimeni altcinava atat in cer cat si pe pamant, toate demnitatile omenesti sunt de cinste, dar cu atat mai mult starea preotiei este mai mareata, dar odata cu maretia ei, vine si raspunderea fara de seaman. Odata, la o conferinta la Buzau, imediat dupa facatura Revolutiei din decembrie 1989, pe cand Pr. Prof. Ion Buga nu era un preot interzis si cenzurat, in pauza, acesta mi-a raspuns la intrebarea mea: “cum este preotia parinte?”…”daca ati stii ce grea este nu v-ati mai face preoti..!”, am ramas mut, deoarece ma uitam cu un aer tamp la dansul si-l vedeam intreg, curatel, bine dispus…am pus pe seama “smereniei”, care la ora aceea era citita din carti, de mine. Aveam sa constat ca doar nebunii, sau naivii nu vad si latura “problematica” a preotiei la noi, si asta nu pentru ca Preotia instituita de Mantuitorul ar avea vreo hiba, Doamne pazeste! Ci pentru ca aici isi baga coada si dusmanul lui Dumnezeu….si prin cine credeti? Tot prin preoti, doar ei il pot naste pe Hristos(aspectul mariologic al Bisericii, vezi V. Loski)dar il si pot “omori” si judeca si batjocori, si “folosi”, pe Dumnezeul nostru.

“Cu rugaciunile lui se infrunta si se alunga duhul potrivnic, la rugaciunile lui se supun stihiile lumii, putand deschide norii spre ploaie. Cu harul si cu rugaciunile lui se poate dezlega pamantul, cu aceasta putere care este unica pe lume, pentru ca este puterea lui Dumnezeu. Cu autoritatea lui Dumnezeu si in serviciul comandat de el, dispune de cea mai mare putere si de cel mai mare drept ce se poat gasi incredintate unui om, dreptul de a lega si dezlega pacatele noastre.” Imi aduc aminte, pe cand bateam cu piciorul potecile manastirilor din Moldova, am poposit la Sihastria (era pe vremea cand se considera ca a cere bani pe cazare, pelerinilor este o rusine si un pacat!), pe cerdacul avvei cu “ochi albastrii”, Cleopa Ilie. El povestea depre un mare sfant Avva Marcu al Efesului, care a trait in pustie 90 de ani, fara sa vada fata de om, iar apropiindu-se mutarea sa la cele vesnice, Dragutul de Dumnezeu I-a trims pe alt avva, Serapion, ca sa-I dea sfintele taine, acesta ajungand cu greu in muntele Abisiniei, unde intr-o pestera locuia acest dulce-inspaimantator Avva Marcu, a fost hranit pe drum de pasari, l-a vazut plin de par, ca un animal, parul revarsandu-I-se mult in spate…il protejase Dumnezeu de toate intemperiile. In jurul lui mirosea a mir sfant. Avva Serapion a crezut ca este vreun animal, dar acesta a grait si l-a chemat cu blandete la el. Cand ridica mainile la cer, stalp de foc era, iar fata(aceasta particica din trupul omului in care Creatorul a suflat “suflare de viata”)I se facea ca soarele de stralucitoare. L-a intrebat pe Avva Serapion daca mai sunt oameni pe pamant…acesta I-a raspuns ca mai sunt…”dar din aceia care zic muntelui du-te de aici si te muta in mare, mai sunt?”, I acele clipe, muntele, creatia Domnului, crezand ca sfantul parinte I se adreseaza lui, a inceput sa se miste si sa se cutremure, mutandu-se cale de 5 Km in mare. Atunci, Avva Marcu zice: “Stai munte ca nu tie ti-am zis, l-am intrebat pe avva Serapion…mergi inapoi!”, si muntele, supus s-a mutat inapoi!(va zic ca istoria consemneaza un mare cutremur care a mutat oarecand muntele Abisiniei spre mare). Avva Serapion, ingrozit I-a zis ca nu mai sunt in lume oameni asa. Mirat Avva Marcu a zis:” cum Evanghelia nu poate minti, daca Domnul a zis asa, asa trebuie sa fie!” Mai tarziu un leu a venit si a astupat gura pesterii, dupa ce acest mare sfant a trecut “dincolo”, cu pietre foarte mari. Avvei Serapion nu I-a ingaduit Avva Marcu sa ia din moastele sale decat un singur fir de par….lung de cativa metrii. Apoi acesta a fost luat in spinarea unui bou cu aripi(inger trimis de Avva Marcu)si dus de unde venise, din Atena.

Iata dragilor, crestinii autentici, nu noi…din falsa iconomie se zice ca minunile nu mai sunt necesare azi, deoarece Evanghelia a fost propovaduita, etc…nimic mai fals, minunile nu se mai fac deoarece nu mai sunt oameni minunati…macar pe la glezna sfantului Marcu al Efesului. (“de va vrea omul de dimineata pana seara atinge masura sfinteniei”, zice Patericul – dar omul nu vrea!)

Cum sa nu fie asa, cand iata ce zice parintele Boris Radulescu: “ Un preot nu trebuie sa se margineasca numai la partea harismatica, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor. Aceasta latura trebuie sa fie insotita sau chiar sa-I premearga lucrarea misionara.”

Dar cand sa mai aibe timp si de as creste harismele? Preotul astazi este ba agrigultor, ba zootehnist, sau eu stiu mai ce. Este adesea, cand nu e incantat s-o faca, nevoit sa fie, spre putinatatea folosului duhovnicesc. Curtea casei parohiale sau parohia insasi arata ca un adevarat C.A.P. sau Colhoz daca va place mai mult (ce pacat ca nu instituie ceea ce Dostoievchi scria in “Fratii Karamazov” : “institutia duhovniciei diferita de cea a igumenilor”, ceva asemanator s-ar putea si in preotia laica introduce, de se va vrea!). El, preotul, care este chemat sa stavileasca stihiile lumii, devine din ce in ce, pe nesimtite, un simplu “lucrator; de pamant”, nu ca ar fi ceva rusinos in asta, dar nevoile ii bat stringent la geamul fiintei sale. El se trezeste, dupa perioada idilica si pitoreasca a imaginii preotiei, citite de prin manuale, in cel mai de plans TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odata intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOSII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Poate sunteti nedumeriti, dar va propun un exercitiu de sinceritate.

Am vazut pe forumurile ortodoxe, discutii despre salarizare, despre traiul si venitul preotilor…sterile si nepotrivite, pentru ca nu misca nici piatra din loc. Iata adevarul: preotul trebuie sa fie echidistant de laturile ACESTUI TRIUNGHI, trebuie sa fie bun jongleur, deoarece daca neglijeaza o latura v-a avea de suferit. Daca se apropie de credinciosi, de PAROHIE, atunci vrand nevrand se departeaza echidistant de celelalte laturi…FAMILIA, pe care nu o mai poate intretine la aceleasi standarde, si EPISCOPIA, careia nu-I mai poate ”livra” “cuvenitul venit pe epitrahil”; daca cumva opteaza pentru o apropiere de latura FAMILIEI, si ii ingrijeste decent, se plang si “sufera” latura EPISCOPIEI, care se vede neglijata de…”cadourile care I se faceau”, ca unei fete mari si te “milostiveste” cu niscaiva controale administrative, iar latura PAROHIEI, este si ea geloasa, catadicsindu-te cu cateva reclamatii mai mult sau mai putin pertinente. Daca cumva te apropii de latura EPISCOPIEI, si ii intrii in favoruri cu “donatii si contributii”, la vreo “nevoie mare” sau “mica”, sau la parcul de masini straine, de lux; atunci latura de sange, FAMILIA, umbla desculta, si preoteasa ramane fara farduri “Chanell”, iar geloasa PAROHIE este impovarata si cocosata la maximum. Cea mai buna solutie este deci, echidistanta si meditatia la zicerea Sf.Ioan Gura de Aur: “ Sufletul preotului este mai batut de valuri, decat o corabie in furtuna..!”, oare de ce a zis asta acest mare sfant, care preamareste preotia mai mult ca ori-si-cine? Daca intrii cu corabia sufletului in TRIUNGHIUL BERMUDELOR, numai Harul lui Dumnezeu te mai poate scoate intreg!

Bineinteles, acestea sunt calcule omenesti, dar raman valabile doar pentru preotii cinstiti, nu pentru cei naimiti mamonei sau pentru cei avuti.

“Pe locul lui Iisus Hristos asteapta, primeste sau respinge de la altar pe credinciosi, imparati si regi sau dregatori vestiti ai lumii; in locul lui Iisus Hristos primeste sau respinge ofranda lor, le da iertare sau ii supune penitentei oricat de sus ar sta fruntea lor in lume”, agraieste acelasi Teodor M. Popescu. “Cine se teme de Biserica?” a fost pusa odata intrebarea? Biserica, pamanteasca este o forta, pentru ca ea isi are radacinile in cer, ca un paradoxal copac inversat. Asadar, cine se teme de puterea Bisericii, manifestate pe pamant? Satana si slujitorii lui. Ei vor ca Biserica sa se secularizeze, sa se laicizeze si in final sa fie distrusa, nimicita. Stiti ca o cetate tare, cu ziduri care nici posrtile iadului nu o vor biruii, poate fi usor infranta din interior….injunghiata miseleste pe la spate! In cartea sa, Pr.Prof.Ioan Buga, (care ramane totusi un mare teolog, cu toate problemele si valurile starnite pe langa dansul, dar se vede de departe ca, crucea cu moaste a Sf. Serafim de Sarov, purtata in pustie si de catre Avva Cleopa, de la pieptul dansului il ocroteste de viperele rosii noi si vechi): “Fiinta injunghiata”, se refera la acesta abominabila incercare de crima: Asasinarea Bisericii prin oamenii bisericii. Daca preotii sunt chemati sa sfinteasca in locul si cu puterea conferita de Hristos, tot ei incearca ce nimeni nu a incercat vreodata, nici macar Satana nu cuteaza sa se gandeasca la asa ceva…: asasinarea lui Dumnezeu prin armele lui Dumnezeu.

O vorba spusa de la un amvon, la care acum nu mai am acces, pt ca…”le zic prea pe fata..”, vorba parohului; era: “ de 2000 de ani se straduiesc unii preoti sa darame Biserica lui Hristos si nu reusesc…!”, cum preotii? Scuzati, nu ma puteam adresa cu..popii, desi acestia, nu preotii vor sa darame Biserica, preotii o cladesc, popii o darama! Credeti ca am luat-o razna, nu fratii mei, iata o pilda: “ se zice ca un mare Avva a prins un drac si l-a fortat sa zica daca acolo in iad a vazut preoti…acesta in ruptul capului a zis ca nu sunt. “Mai drace, te mai intreb odata, ai vazut tu preoti acolo, chinuindu-se in iad?” “ Nici unul nu este acolo…!”, cum sa nu fie, cand stiut este ca sunt multi care vin la preotie ca la…oricare meserie…apoi Avei ii vine in minte sa intrebe altfel…: ”dar de astia in haini lungi, negre ai vazut (“popi” Zic eu – n.a.)?”, “Oho, zice aghiuta, sunt cati vrei, dar preoti..niciunul!”. deci iata-va diferenta, dragilor. Popii au amputat Sfanta Cruce, taindu-I un brat, asa si ei, au doar o singura dimensiune….”aceeea de a lua!”, preotii, pastreaza Sfanta Cruce intreaga, cu cele doua brate, ei poarta doua dimensiuni: ”de a lua si a da!” (“mai fericit este a da, decat a lua” – zice Sf. Evanghelie!).

Imi e mila de cei care ne hotarasc soarta de preoti pe acest pamant, deoarece poarta mare raspundere, de multeori sunt santajati cu trecutul lor rosu, sau roz, si nu se mai pot folosi de darul cel mai de pret al dumnezeirii: LIBERTATEA! Ei actioneaza la comanda, sa ne rugam si sa ne fie mila de ei. Cum ar fi altfel, cand duhovnicul meu imi marturisea oadinioara ca a fost izgonit din manastirea unde isi ducea jugul, deoarece “inspaimanta calugarii”, facea exorcisme, iar spurcatul le zicea pacatele stiute de el tuturor calugarilor, episcopilor care participau la aceste slujbe. A plecat, dar continua sa faca ce stie mai bine…sa vindece sufletele rau posedate! Ce mai puneti, ca unii ierarhi se indoiau de existenta diavolului, acuzandu-l pe parinte ca face teatru pentru bani si faima. A mai auzit asemenea nazdravanie cineva? Cred ca putini, foarte putini. E ca in acea gluma, cand intrebat un cleric daca el crede in Inviere, in Sf. Cruce, in Sf. Taine…zice ca da,!“ dar in Dumnezeu credeti?”, acesta raspunde: “Hm….nu stiu ce sa zic!”.

QUA ERA DEMONSTRATUM!

Trec pe langa dealul Mitropoliei si vad statuia masonului Cuza, care a facut atata rau Bisericii lui Hristos, parca vad cum satana zambeste obraznic de dupa statuie. Vedeti dragilor pastori, ce ziceam, in loc sa “se teama de Biserica”, o batjocoresc! Ati facut vreo punte cu politicul, cu diavolul, acum culegeti roadele acestei punti…imi e mila de voi,…si de noi!

Sa vindecam impreuna aceste recente distrofii ale viziunii preotiei in lume!

“ Sa nu se uite niciodata ca scara de foc dintre pamant si cer, pe care se savarseste si se traieste slujirea preotului, este scara fericirii sau a osandirii lui; pe ea sufletul lui se poate purifica si mantui sau se poate pierde si osandi. Amin.”

Acelasi, pentru cei care ma stiu,

Ori si cine, pentru altii,

Parintele Iulian Gavriluta

Prof. Teodor M Popescu: “Meditatii teologice” – Vrednicia slujirii preotesti

Nu este asa ca va plac aceste citate? In literatura de bun simt si in cea sacra gasiti nenumarate scrieri despre Institutia preotiei, admirabil scrise, chiar dumnezeiesc aratate.

Bineinteles, acestea sunt calcule omenesti, dar raman valabile doar pentru preotii cinstiti, nu pentru cei naimiti mamonei sau pentru cei avuti.

QUA ERA DEMONSTRATUM!

Sa vindecam impreuna aceste recente distrofii ale viziunii preotiei in lume!

Acelasi, pentru cei care ma stiu,

Ori si cine, pentru altii,

Iulian Gavriluta

Deconspirarea controversei: Codul lui Da Vinci

2008-08-20T08:31:00.000+03:00

Deconspirarea controversei: Codul lui Da Vinci

(încercare de critică tautologică)

Suntem clar în anii lui Orwell(George Orwell cu romanul său: „1984”), unde eroul principal, Smith suntem noi toţi. Deşi genialul scriitor spunea că „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi”, se pare că fratele cel mic, adică restul care nu Conspiră, va adormii din „marele cascat”(Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale vis a vis de „Codul lui Da Vinci”, puhoaiele de „Evanghelii” care nu se mai termina de „descoperit”. De ce atâta nebunie şi risipă de tuş? De unde moda să se lupte cu vântul? Căci lupta cu aceste pseudo Conspiraţii este luptă clară cu vântul. O să spune-ţi că vreau să deturnez atenţia Da Vinci-ologilor spre un teren fals, dar nici pe departe nu este aşa. Care sunt argumentele? Le voi spune pe scurt:

În primul rând argumentul forte este sterilitatea, aristotelismul si raţionalitatea mediului de unde provin toate aceste zbateri oculte. Într-o lume în care cetăţenii fac mereu raporturi de răpiri extraterestre, de urmăriri ale Secret Services, ale O.Z.N. –urilor şi ale Ocultei, premergătoare de Coduri şi Evanghelii gnostico-fateziste; unde raţionalismul a secat în aşa măsură conştiinţele, încât este aproape normal ca „plictisiţii” sa se oprească acum la Conspiraţii care mai de care mai caraghioase. Sătui de metalul zgârâie-norilor si de alimentele cu gust de plastic, occidentalii vor să se întoarcă la spiritualitate, dar găsesc calea mai uşoară şi mai superficială a psudo-spiritualităţii. Obişnuiţi cu „despicarea firului în n părţi”, cu accentul mai mult pe natura dumnezeirii decât pe „lucrarea” Ei, Occidentul, tributar marilor scolastici şi raţionalisti acum se scufundă şi crează confuzie în însăşi credinţa lui superficială.

CE ZICE CODUL?

Codul lui Da Vinci începe cu o enumerare succintă a două dintre organizaţiile oculte care acţionează în carte: „ La Prieure de Sion” şi „ Opus Dei”. Să spunem pentru început ca acestea două s-au format mai ales din Catolicitate, mai precis din unii membrii ai ei, cum ar fi Cavalerii Templieri, Rosa Crucienii, Cavalerii de Malta, etc. Ce ne izbeşte dintr-un început este faptul că toate aceste organizaţii mai mult sau mai puţin oculte, foloseşte ca paravan pentru început credinţa creştină, dar în acelaşi timp ajung până la odioase orgii satano-masochiste. Cine au fost cei care au iniţiat aceste mişcări? Nu este important în primul rând înşiruirea de nume(majoritate pseudo nume) ci doar să spunem ca aceştia toţi, s-au bucurat mai mult sau mai puţin de protecţia Vaticanului şi ca nu urmareau decât un scop: PUTEREA (în spiritul subjugator a psihanalistului Alfred Adler). Restul, dacă sunteţi atenţi este detaliu, circ şi orgie hedonistă. Luând stricto-sensu Biblia si scrierile vechi, cu ochiul raţionalist avid de putere ajung la aberaţii de genul: „ Sfântul Graal este vaginul unei femei…a Mariei Magdalena…”(Codul lui Da Vinci). Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „ stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi(Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa(Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei”(„ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate”(vezi disputele isihaste dintre Sf Grigorie Palama si călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve(adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf Treime şi chiar bunul simţ creştin. Dacă priviţi cu atenţie Codul lui Da vinci este plin de astfel de inepţii copilăreşti (Graalul este vasul din care Iisus Hristos a băut la Cina cea de taină, când se ştie că nu materialul în sine este dătător de viaţă sau de puteri miraculoase, ci Taina prefacerii Pâinii şi Vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos – Sf. Taină a Împărtăşaniei - , altfel cădem în magie şi nu mai este nevoie de credinţa în cele nevăzute!) şi chiar blasfemiatoare (De mult se luptă duşmanii creştinismului se opintesc să demonstreze că Iisus Hristos a fost de fapt un om deştept, ba chiar un profet, dar atât, nu a fost Dumnezeu adevarat, este o înşelătorie veche pe care Sfinţii Părinţi de la primul sinod Ecumenic – 325 e.n. au condamnat-o în termeni duri). Există în acest roman combinaţii de prost gust, cu tentă sexualo-poliţistă. Nu mai „prindea” altfel la public dacă nu era un amestec de sex de tip occidental, cu aluzii orgiastice si decor renascentist. Secretomania cu coduri, supra coduri este şi ea prezentă, bineînţeles cu rezolvări tip „ghici ciupercă ce-i!” pentru minţile simpliste ale unor cititori telenovelişti. Nu putea să fie în altă parte decât în Franţa şi la fel de previzibil nelipsita piramidă tronează în raţiunile limitate de ocultismul renascentist.

CE RĂSPUNDE BISERICA?

Mă intrigă totuşi faptul că Biserica Catolică şi chiar şi cea ortodoxă au intrat în jocul acestor „paduchi volterieni” (Dan Brown si ceilalţi „evanghelişti”)şi în loc să meargă la esenţă se pierd în detalii şi controverse caraghioase. Trebuie toate puse la punct, în modul cel mai elegant dar şi în spiritul adevărului(sinonim cu „frumosul care va salva odata lumea!” - Dostoievschi). În primul rând „ ideile de Organizaţii secrete, templiere, masonice, sataniste, etc”, apoi ideea hazlie, materialisto-darwinistă (nu degeaba şi Darwin a făcut zice-se parte dintr-o asemenea organizaţie ocultă) de „ aşa zis sfânt Graal, Piatră filozofală, alchimie, cămaşa lui Iisus sau suliţa cu care ar fi fost împuns Hristos, stigmatele, spiritismele, abundenţa de morţi întorşi la viaţă, etc”. Mă mir că acest Cod a lui Da Vinci nu a mers mână în mână cu alt roman scris de acelaşi Dan Brown, şi anume: „Fortăreaţa digitală” unde se arată cum Guvernul american interceptează toate sms-urile şi E-mailurile. Oare de ce nu se face tam-tam şi pe această temă?

Suntem supuşi aşadar unei diversiuni, pe baza căreia se bat în continuare câmpii chiar şi de cei care ar fi trebuit să ne lumineze cumva. Poate unii vor zice că aceasta este o poziţie ortodoxă şi deci anti-catolică; acestora le amintesc că şi în ograda Bisericii Ortodoxe este mult de lucru, dar noi nu putem funciarmente scoate asemenea cărţi de prost gust şi chiar dacă unii dintre ortodoxişti au colaborat cu poliţiile politice din vechiul regim, totuşi nu am făcut parte din naivele şi sclerozatele Organizaţii Oculte. În afară de faptul că cineva mai pune în atenţie vreun teatru deşănţat şi de prost gust cu Iisus Hristos (cum a fost cazul la Iaşi cu „Evanghelia” Lui Iuda), totuşi nu suntem aşa de infantili să facem scenarii de „râsu-plânsu” că acest nefast Cod al lui Da Vinci.

Ca şi poetul-profet Eminescu putem spune că noi nu dăm din palme ca cei de la Cannes unde s-a ţinut premierea filmului lui Dan Brown: ”Codul Lui Davinci” (o decepţie totală după ultimele zvonuri), deoarece:

„Când zicem “român”, fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noştri în acest moment e un om a cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat! Inteligent fără viclenie, rău—dacă e rău—fără făţărnicie; bun fără slăbiciune; cu un cuvânt ni se pare că atât calităţile cât şi defectele românului sunt întregi, neînchircite. El se arată cum este. N-are cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab, îi lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte fenomenele vieţii noastre publice sub forma linsă a bizantinismului şi a expedientelor. Toate figurile acele făţarnice şi rele, viclene şi fără inteligenţă, toate acele câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul naţiunii române. Poate deci că acei oameni nu au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase mai vechi, prea osificate, prea staţionare, pentru ca prin încrucişare să poţi scoate ceva din ele.”

Iulian Gavriluţă

De ce pleaca tinerii?....De aia!

2008-08-19T22:51:00.000+03:00

De ce pleaca tinerii?....De aia!

„Internationalismul este laptele batut al comunismului”!

Petre Tutea

Am fost intrebat De ce pleaca tinerii din tara…si primul impuls a fost sa raspund: de aia! Apoi revenind mi-am dat seama ca nu voi fi inteles si ma pun pe explicatie deci. Cand eram in comunism ni se spunea ca fara aceasta oranduire nu se poate, ca nu exista altceva, acum in Neo-comunismul comunitar (niciodata nu mi-a placut termenul de „comun”, deoarece inseamna un atribut pe care il are toata lumea, deci este ceva banal, uniformizant) ni se improsca mintile pe la tembeliziunile a-nationale cu aceiasi formula naclaita de vreme: „fara U.E. nu se poate, nu rezistam!”. Este vreo schimbare? Nu cred, poate numai de poleiala. De ce ne pleaca tinerii? Este sinonim cu: de ce se smulg copacii in furtuna?…..pentru ca nu au radacini, sau mai rautacios vorbind: pentru ca au radacini in noroi, in… manele! Un copac are doua radacini: una ancorata in cer – coroana din care se hraneste cu oxigen (vise, dorinte…), si alta-n pamant din care isi trage seva (sangele strabunilor). Oamenii sunt ca si copacii, cand nu au radacini adanci se smulg usor, dezradacinaindu-se. Atunci ei ajung in „Grajdurile lui Augias”, locul superlativ de murdar si neoranduit, unde muncesc supraomeneste. Putini au revenirea in sine a fiului risipitor din Evanghelie si continua sa roada la roscovele occidentului. Am vazut odioasa creatura nascocita de comunism, numita: „navetist”….ce este aceasta creatura? In vechiul regim era un om dezradacinat de la izvoarele sale taranesti si mutat cu forta, cu serviciul la oras……si de ce ma rog era monstruos? Deoarece aceasta creatura nu era nici satean, deoarece venea cu aerele incomplete de la oras si nici taran, pentru ca strica vechile si asezatele traditii, cu mai noile de la oras. Comunismul a facut aceasta mutare daca vreti „genetica”: A distrus si satul si orasul prin stramutarea oamenilor, iar navetistul nostru hibrid a stricat si mai mult, deoarece la oras se purta ca la tara (minus bunul simt si traditiile), iar la tara se purta ca la oras (iarasi minus codul bunelor maniere), a distrus ulita cu povesti, ransformand-o in scara blocului de mahala, a transformat gardul si intrajutorarea vecinilor in placa rece din beton armat si usa inchisa de apartament. A facut mutatia inimaginabila altadata de a se indragosti in locul unui fir de iarba cu care-si canta doina si nu se simtea singur, de cablul electric impartial, emulator de artificialitate ieftina si telenovele de doua parale. Astfel acesti noi hibrizi monstruosi, purtand in sufletele schilodite de acest veritabil „Semn al lui Cain”, comunismul, au purces in noul „oras”: Europa. Si, intuiti ca meteahna navetista a fost luata cu ei. Oare e intamplator ca, fara cateva exceptii laudabile, pe care le rog sa ma scuze, in occident sunt plecati majoritate covarsitoare, manelisti, fosti navetisti? M-a cuprins o greata cumplita vazand la televizor zilele astea, de An nou, cum se prezentau acestia, in comunitatile din Spania, Italia, Anglia….pana si obiceiurile locurilor le stricase cu discoteci pline de manele, de credeau strainii venti acolo ca aia e muzica noastra romaneasca. Iata rezultatul. „Steaua de la Austerlitz”, adica fenomenul benefic care sa dea incredere si forta, nationalismul luminat al romanilor, geniul, istoria lor ….si chiar patriotismul…a apus pentru acestia, lasand loc piticelor nici macar albe sa lumineze manelizant si decazator. Pe buna dreptate ca strainii ne pun interdictii (mai nou, am pus noi fratilor basarabeni si moldoveni interdictii….vize!!!) si ne critica, deoarece manelistul-navetist dupa ce astricat ce mai era de stricat prin Romania, acum strica si obiceiurile din afara granitelor prin munca peste limite, locuri ocupate, sarbatori locale nerespectate si alte rautati…Am avut experienta occidentului si in afara catorva personalitati de acolo, plecate in marea lor majoritate dinainte de 1989 cu o cultura solida si devotati Romaniei, si cativa studenti scapatati, am intalnit nulitati cu aere de volterieni si atunci, ca si acum mi-am zis: „ce bine ca au plecat, poate asa, scapand de ei din tara o sa avem si noi cei ramasi, loc…”. Sigur cativa dintre dumneavoastra o sa strambati din nas citind aceste randuri, neconventionale, dar daca nu credeti, da-ti o iama prin cluburile romanilor, prin restaurante si munciti cot la cot cu ei, si va veti convinge de cuvintele mele negratuite. Dupa parerea mea, comunistii au facut raul suprem: au desfintat pentru majoritatea romanilor, bunele cresteri din strabuni si au implantat racilele superficialitatii crase, altfel nu se explica cum de tinerii de atunci, dezradacinati, acum deveniti parinti isi pot lasa odraslele lor in incultura, necinste, promiscuitate in aceste momente de „Trecere a Rubiconului” ev, moment de rascruce, clipa de decizie cu irepetabile consecinte.

De ce mai pleaca tinerii? Din doua motive, primul: inca cei vechi si acri, cu miros de festile naclaite, cadrele comuniste babalace isi mai rod ciolanele pe la catedre, pe la partide, pe la Inspectorate Scolare, Parlamente. Partide, Comitii si Comitete si al doilea: nu au radacini indeajuns de tari si ancorate in cerul si pamantul patriei pentru a rezista si muncii. E si aici de munca si credeti-ma daca tragi linie si aduni, minusurile(copii abandonati care se sinucid de dorul parintilor, sau apuca pe cai gresite, familii care se destrama – acestea in proportie de peste 90%, sanatatea subrezita in conditiile de trai improprii…) sunt mult mai multe decat bruma de bani adunati.

Si te intrebi, daca esti cinstit si mai vrei sa recunosti (deoarece, psihanalitic vorbind, majoritatea dezradacinatilor nu vor si pace sa recunoasca atunci cand e cazul esecul sau infrangerea din peregrinarile lor amare) daca, chiar a meritat sa pleci, sa renunti la anumite valori (deoarece eu cred cu tarie ca nu o palinca si o manea sunt valorile romanilor din afara), miresme, linisti romanesti. Doar o „Prastie a lui David”, o minune, un instrument divin, miraculos de incredere in soarta romanilor mai poate intoarce istoria ce se scrie acum cu sange de manea, de inger salvator sau bataie si hotie (ne)romaneasca din afara granitelor bietei tari care si-a trait ultimul ei Craciun oarecum liber.

Spalarea creierului (brain-washing) a trecu si ea in alta etapa, mai sofisticata, nu se mai repeta Fenomenul Pitesti, deoarece a vazut diavolul ca la final mai multi martiri si mucenici naste decat rezultate negative, ci se lucreaza pe langa la un stat unic mondial in mainile Elitei (care de fapt nu e!), la „Minciunile baronului Munchhausen” de la panouri publicitare, la minciunile oficiale si campanii TV-maniste. Si ghiciti cine le crede? Este intamplator oare ca tocmai babalacii comunisti sau fricosii „crestini de duminica” cuplati de ciudatenia „navetisto-manelista”….de oriunde o fi ea intra in aceasta „hora” mondialista? Pai pe cine sa-si creeze edificiul Noua Ordine Mondiala, daca nu pe mintile de navetisti ale caldiceilor de aici sau de aiurea? Oare nu ati observat ca orice roman ajuns acolo, cu fortari supraomanesti reuseste sa se pastreze roman? Majoritatea geniilor odata ajunse se pierd in mare conformitate si comoditate occidentala, fiindu-i rusine sa mai vorbeasca si romaneste. Va asigur pe toti ca adevaratele genii romanesti, din orice domaniu sunt aici in Romania, sau cel putin piscurile inalte ale lor…si stau pentru ca au radacini in cerul si pamantul inca-patriei noastre. Am vazut cum „Luntrea lui Caron”, ambarcatiunea in locul de cumpana spirituala si fizica iese la iveala sfioasa, din c ein ce mai putina, dar iese, in momente de restriste a neamului. „Niciodata neamul nu a fost reprezentat prin multimile lase…” ne spunea un erou al neamului nostru, asa este…fiinta neamului se subtiaza in vremuri tulburi dar nu dispare niciodata, deoarece Unicitatea este anterioara oricarei dedulari, scindari, pacat, etc si nici o umbra de schimonosire a neamului nu poate acoperi lumina ce vine din istoria mai mult decat glorioasa a „celui mai numeros si viteaz”(Herodot, Strabon) neam ce a trait vreodata pe acest pamant. Oare o sa apucam vreodata sa citim o istorie dreapta a neamului nostru, nepupincurista de la romanii prezentati ca singurii civilizatori ai nostrii, si pana la neo-comunismul ce se prefateaza ca o mare obraznicatura finala? Am auzit zilele acestea o expresie, neconsemnata in DEX: „veniti in UE-ul nostru!”, stati binisor ca nu v-am injurat spunand aceasta, ci am redat exact cuvintele unui navetisto-manelist de prin Spania, redat de un post aservit intereselor neromanesti, condus de la cap la coada de alte nationalitati PRO T…embelizante. Ciocanelul din urechea mea a refuzat sa mai bata, reproducand parascovenia mentionata. Si mai ne miram de ce ne mor martirii si noii mucenici din scolile si academiile de la Aiud, Pitesti, Gherla, Canal, sau de ce se fac campanii de scoatere a icoenelor….pai ceilalti care ne spunem drepti, cin afara sau inauntrul tarii ce pazim?

Sper ca intre o UEtizare si o BECALIZARE, sa facem alegerea potrivita, iar voi, cei din afara sa ne ajutati mai mult decat prin organizatiile masono-romano-pretutindiene care mai mult rau decat bine fac.

In rest va doresc lupta frumoasa in anii ce vor urma…ca va fi din plin!

Este ca raspunsul la intrebarea: „De ce pleaca tinerii?” era mai bun: „De aia!”

Oricine pentru altii,

Acelasi pentrucei care ma stiu,

IULIAN Gavriluta

P.S. „Dumnezeu nu vrea sa aiba decat fii puternici, care se arate mai presus de greutatile cele suporta, mai tari decat ispitele. Dumnezeu cel tare nu vrea sa aiba drept fii niste carpe, plangarete. Dar ei sunt tari in rabdare si in bunatatea lor”

Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, (Filocalia XI, nota 830, pg 577)