www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 14 august 2011

Despre “Noi” sau “Otravurile lui Mithradates” din fiecare

Motto: “Nu intri in rai maine, nici poimaine, nici peste zece ani; intri ACUM, daca esti sarac si rastignit”


Cand ati stat de vorba cu voi insiva ultima data? Nu in mod psihanalitic, nu mistic, nu scalambat in mundan sau hazliu in infantilismul tarziu….ci pur si simplu…cand? Potrivit “Pastorului lui Hermes” una dintre cele mai vechi scrieri crestine, fiecare dintre noi are atat un inger cat si un demon interior. Nu de putine ori suntem sfasiati in interiorul nostru prin adasarea lui “da-nu” si cedam cel mai adesea variantei care ne convine. Intotdeauna ne vom gasi la granite subtire a lu Schiller si Goethe, adica la limita introversiei si extroversiei, la omul din interior versus cel din exterior, la fasonarea, spoiala eonica a gardului vopsit si a fiorosului leopard din interior. Si oare cine a construit aceasta cusca, oare cine a hranit gratiile ei infame, oare cine a facut aceasta dedublare de acum? Totul ni se pare ca niste “otravuri ale lui Mithradates” – relatia cu orice fel de rau, care printr-un procedeu anume isi pierde efectul fatal, facand sa devina totul suportabil la modul cel mai surprinzator? Cine isi mai adice aminte de “carpe diem-ul” “Cainelui din Sinope” – Diogene? Care prin faimosul sau “butoi” face elogiul supravietuirii la limita, sfidand conventiile? Suntem robi si sa recunoastem, un rob nu are decat elibertatea lantului sau….nu suntem liberi deloc! Cine crede ca este liber se imbata cu apa rece…suntem noi in noi insine mai departe de noi decat noi de noi, deci suntem robii nostrii eterni atata timp cat nu ne descatusam cu noi si pentru asta trebuie sa ne cunoastem. Pare un sofism ieftin, de cafenea tip “Capsa” interbelica, sau “La Felinare”-le buzoian…dar nu este. Suntm proprii nostri robi intre un “da” angelic si un “nu” demonic ce se luptaatat de Talmudic in noi. Luxurianta vorbarie tip: ia pastila, citeste cartea asta, asculta-ti instinctele, descatusaza-ti energiile, etc nu sunt decat glume bune in fata acestui “Noi”. Cat de mult ne intelegem noi, pe noi insine? Cat de mult ne cunoastem? Cat de des fugim in altii de noi insine? Am o vorba…”mine-insuti” si “tine-insumi” si este perfect adevarat! Ne confundam, murim de dorul contopirilor efemere pentru a nu ramane noi cu noi insine niciodata singuri. Ne drogam lent cu Hammerfall, cu INNA, cu Mozart – Eine Klaine, cu AC DC, cu Adriani (ne)minuni si altele numai sa nu dam cu ochii de “noi – insiva”…oare de ce? Nu trebuie sa cauti raspunsuri sleampete in Faust, la Wagner – Parsival, la Schopenhauer, la Nietzsche – Zarathustra sau in Feud - “Interpretarea viselor” si nici macar la Tarkovsky sau Dostoievsky ca sa gasesti raspunsurile, sau ca sa te afle ele pe tine…ci totul e mult mai simplu decat crezi….IN NOI! Faceti-va timp sa vorbiti cu voi, cu noi, cu el-ea, cu ea-el si veti fi mai mult castigati decat daca cititi tomuri intregi de carti sau cartea servita cu “Adevarul” sau “Jurnalul National”. Amnezia copilariei, denuntata de Jung incepe atunci cand nu mai vorbesti cu tine insuti, cand nu mai suspini din interior odata cu…”Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?” (Ps.41.6). Limita minimei rezistente trebuie depasita si nu inseamna “eo ipso” – evitarea neplacerii (ce zice lumea daca ma aude vorbind “singur”???), ci echilibrul (“Calea imparateasca” – parintii neptici) dintre placerea de a vorbi cu tine si neplacerea asta, incastrata in psihoterapie mundana. Unde este sarbatoarea Junimii in noi? “Cand a venit Creanga la Junimea si si-a citit el singur povestile – zice Panu – a fost o adevarata sarbatoare” – imaginati-va cum este sa-ti citesti singur dialogul cu tine insuti….fenomenal! Am gasi caile de comunicare si puntile de legatura intre “Eu” si “supraEu”, intre miscarea elicoidala a sufletului si cea rectilinie a mintii. Realizati asta, vorbiti cu voi, din cand in cand, altfel veti muri pentru voi insiva.
“Pasesc inaintea gandurilor mele intr-o mare coloana de liniste” L.Bloy.

Iulian Gavriluta din “Recente si Incomode”

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu