Din nou,
crestinatatea se pregateste sa-L primeasca in staulul sau interior pe pruncul
Iisus Hristos; dar ce gaseste El acolo? O lume autonoma, chinuita de boli, de
razboaie, plina de blasfemii rau mirositoare…Temelia staulului lumii se
clatina, intunecandu-se! Pruncul Iisus nu mai are unde sa se nasca! El insa
trebuie sa se nasca! Altminteri, cand fiecare persoana nu va mai fi „Maica lui
Hristos” (aspectul mariologic al Bisericii), atunci, si numai atunci va veni
implacabil sfarsitul…! Sa ne curatim, deci ieslea sufletului nostru pentru a-i
face loc iarasi loc pruncului Iisus Hristos si El ne va umple inimile de
sfintenie! Fie ca sa ne impartasim cu adevarat din steaua care a rasarit!
Lumanarea de
Craciun
Ea,
lumanarea…aparent o silueta slaba, fragila, dar care are in ea semnificatii
adanci ce strabate cosmosul frate - ea lumineaza in jur, intunericul
supra-luminos….ea se jertfeste pe sine, imprastiind lumina. Nicicand ea nu va
povesti altceva decat despre “neamestecatul, neschimbatul, neimpartitul si
nedespartitul” – caracterul apofatic al Intruparii lui Hristos, cele doua firi,
exprimata prin definitii negative (Vl. Lossky). Lumanarea imprastie si poarta
duios “Duhul peste ape”, peste fractali si universuri quantice paralele, ca o
pasare peste ape (Epifania - Boboteaza), pentru ca “Dumnezeu Fiul, ca persoana,
traieste viata noastra, pentru ca noi sa o traim pe a Lui”. Minunea de Craciun
nu este incalcarea legilor lumii cazute, ci restaurarea legilor Imparatiei lui
Dumenzeu” (Antonie de Surog). Jertfa lumanarii e totodata revelatie dar si
marturisire…asadar sa gustam din Creatia din nou, de rascumparare a Omului in aceste
clipe si sa fim incredintati ca aceste “bucate” ne sunt pentru nemurire si
fericire adevarata!
Craciun Lin,
Lumina din Staul sa va patrunda si sa va preschimbe!
IULIAN
GAVRILUTA