www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 18 septembrie 2010

„Căderea în sus”


„Căderea în sus”
Sau
Aflarea „Firului Ariadnei” în „Labirintul lui Dedal”

„Tot ce se-ntîmplă e vrednic de slavă pentru că nimic nu se petrece în afară de gîndul dumnezeiesc” Leon Bloy - „Începutul lui Cristof Columbul”

Probabil vă întrebaţi din nou…ce mai vrea şi ăsta să zică?…”Căderea în sus” a cuvîntului ce zideşte nu este decît firul întins (al vechii Ariadne) care ne călăuzeşte prin locul rătăcirii, al confuziei şi încurcăturii primejdioase din abramburita lume de ieri de azi şi mai dihai de mîine…pînă la finalul eonului. Să fie clar aceste rînduri nu-s adresate orşicui, ci acelor „prieteni răniţi ai Mielului” după cum ne spune Kierkegaard, de aceea ceilalţi sînt invitaţi politicos să deschidă televizorul la telenovelistica de preţ valutar sau chaturile de socio-tembelizare depersonalizantă facebook-iană sau de alt soi. Despre acest soi de cuvînt („logos”, „davar”, etc) vreau să vă vorbesc, scriind. Adicălea, ce veţi murmura în barbă…pai hotărăşte-te omule, ori spui…ori scrii. Păi îs mai hotărît ca întotdeauna….aşa cum Einstein a conceput a „patra dimensiune” prin conexia spaţiului cu a timpului, aşa şi eu vreau să vă aduc o boare prin cuvîntul spus-scris. Aduceţi-vă aminte despre Mamunkan, o carte celebră a Budismului Zen care spune ce zic toţi înţelepţii: „Cuvintele nu exprimă lucruri, frazele nu exprimă mişcarea minţii. Cel care primeşte doar cuvinte este pierdut, a te opri la fraze înseamnă a fi indus în eroare” Şi are dreptate, „davar”, expresia pentru cuvînt din ebraică înseamnă şi ce am scris, dar şi..lucru. Să mă exprim mai precis…Wurmbrand (pe care l-a salvat de la moartea din puşcăriile comuniste, „Sfîntul închisorilor” – Valeriu Gafencu, - cum povesteşte Nicu Steinhardt), pe cînd l-am vizitat în fugă în America, printre alte lucruri mi-a zis: se spune că un orb a cerut unui amic să-I descrie laptele. Amicul i-a zis ca laptele este alb, etc…Orbul, nedumerit l-a întrebat atunci….”Ce înseamnă alb?” amicul, zîmbind: „Albul este culoarea lebedei”…”Cum este lebăda?”, replică orbul. Amicul exasperat îi spune orbului: „Este o pasăre cu gîtul îndoit”…etc…Orbul a ridicat din umeri şi sprîncene, atunci amicul ia zis: „Atinge-mi cotul şi acum vei înţelege ce am vrut să zic” (un mundan, la hristoidicul: ”vino şi vezi!”). Aşadar Cuvîntul este şi lucru, iar ştiinţa modernă a demonstrat cum că, cea mai mică particulă din sosmos…quarcul cu dimensiunea de 10 la minus 14 din metru, vine din….”nimic”, tocmai ce zicea şi Biblia. „Căzutul în sus” este Cuvîntul lăsat să lucreze şi nu să pună termopane sau să anvelopeze telenovelistic manelele….ci să zidească, să mişte, să crească! „Ceea ce cuvîntul spune, imaginea arată în tacere”, spun Sfintii Părinţi ai celor şapte Sinoade. Duhul frumuseţii („care va salva lumea” - Dostoievsky) este o poezie fără cuvinte. Se spune că frumuseţea vine din interior şi aşa este numai că referirea se face la prima treaptă a uceniciei cunoaşterii, deoarece depaşind acete nivel, vezi apofatico-catafatic tot cosmosul frumos, (prefer acest termen deoarece e tot frumuseţe şi nu numai utilitarism…univers!) pentru că ea, vine din toate părţile, cu condiţia să fie reflectată de lumina din interiorul fiecăruia. Ştiţi bine că nu putem vedea fără reflexia luminii obiectele, aşadar nu putem fi frumoşi fără ca Lumina să fie în noi înşine, fără ca acel cuvînt (spaţiu-timp) să lucreze, transfigurîndu-ne dar rămînînd la fel de conştienţi că sîntem noi înşine, sau poate „El-înşine”! „Îi transformă în lumină pe cei care-I luminează” – Sfîntul Simeon. Cînd eram mic mergeam cu mama de mînă şi ma uitam în jur şi vedeam sau căutam albul şi negrul şi în mintea mea, dincolo de filmele holywoodiene, ştiam că albul va învinge, îmi imaginam ca şi cum ar fi soldaţi îmbrăcaţi asemenea, luptîndu-se de zor. Mai tîrziu, bătînd bibliotecile şi consumîndu-mi ultimul ban pe cărţi, am învătat, regăsindu-mi ideea că, de exemplu în Hexaimeron, nu se cunoaşte noaptea…”a fost seară şi a fost zi…” Seara nu este decît o pasivitate luptătoare, plină de lumini încă nedeclanşate, aşa cum în negru şi alb sînt cuprinse toate nuanţele curcubeului. Îmi aduc aminte de Sf. Serafim de Sarov cel „învăluit în lumină” în experienţa Luminii Celei de a 8 a zi, ziua nesfîrşită, Taborică, cu Motovilov, extraordinar pasaj….ne relevă dimensiunea…”căderii în sus” aşa cum „lumina luminează în întuneric…şi întunericul nu a cuprins-o”. Grigorie de Nyssa spune cum omul care înţelege… „cade în sus”: „Ai devenit frumos, apropindu-te de lumina-Mi”. A fi în lumină înseamnă a fi într-o comuniune lămuritoare care descoperă imaginile fiinţelor şi lucrurilor, le cuprinde logosurile conţinute în gîndirea divină şi iniţiază astfel în integritatea lor desăvîrşită, cum frumos grăieşte Paul Evdokimov în „Arta icoanei, o teologie a frumuseţii”. Dincolo de explicaţiile exhaustive nu ne rămîne decît acea senzaţie mistică (atenţie condesatori ai vidului cum înţelegeţi acestea!) de a ne aparţine nouă, celor din jur si întegului cosmos, după cum undele unei pietre aruncate în apă încep de la ea să se propage şi într-un final se întorc tot la ea…îmbogăţite.

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,
I.G.

Un comentariu:

gandiriri spunea...

Cum s-ar mai spune: "sa te [b]ridici [/b] la nivelul copiilor!" :)

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu