www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 14 august 2011

Despre “Noi” sau “Otravurile lui Mithradates” din fiecare

Motto: “Nu intri in rai maine, nici poimaine, nici peste zece ani; intri ACUM, daca esti sarac si rastignit”


Cand ati stat de vorba cu voi insiva ultima data? Nu in mod psihanalitic, nu mistic, nu scalambat in mundan sau hazliu in infantilismul tarziu….ci pur si simplu…cand? Potrivit “Pastorului lui Hermes” una dintre cele mai vechi scrieri crestine, fiecare dintre noi are atat un inger cat si un demon interior. Nu de putine ori suntem sfasiati in interiorul nostru prin adasarea lui “da-nu” si cedam cel mai adesea variantei care ne convine. Intotdeauna ne vom gasi la granite subtire a lu Schiller si Goethe, adica la limita introversiei si extroversiei, la omul din interior versus cel din exterior, la fasonarea, spoiala eonica a gardului vopsit si a fiorosului leopard din interior. Si oare cine a construit aceasta cusca, oare cine a hranit gratiile ei infame, oare cine a facut aceasta dedublare de acum? Totul ni se pare ca niste “otravuri ale lui Mithradates” – relatia cu orice fel de rau, care printr-un procedeu anume isi pierde efectul fatal, facand sa devina totul suportabil la modul cel mai surprinzator? Cine isi mai adice aminte de “carpe diem-ul” “Cainelui din Sinope” – Diogene? Care prin faimosul sau “butoi” face elogiul supravietuirii la limita, sfidand conventiile? Suntem robi si sa recunoastem, un rob nu are decat elibertatea lantului sau….nu suntem liberi deloc! Cine crede ca este liber se imbata cu apa rece…suntem noi in noi insine mai departe de noi decat noi de noi, deci suntem robii nostrii eterni atata timp cat nu ne descatusam cu noi si pentru asta trebuie sa ne cunoastem. Pare un sofism ieftin, de cafenea tip “Capsa” interbelica, sau “La Felinare”-le buzoian…dar nu este. Suntm proprii nostri robi intre un “da” angelic si un “nu” demonic ce se luptaatat de Talmudic in noi. Luxurianta vorbarie tip: ia pastila, citeste cartea asta, asculta-ti instinctele, descatusaza-ti energiile, etc nu sunt decat glume bune in fata acestui “Noi”. Cat de mult ne intelegem noi, pe noi insine? Cat de mult ne cunoastem? Cat de des fugim in altii de noi insine? Am o vorba…”mine-insuti” si “tine-insumi” si este perfect adevarat! Ne confundam, murim de dorul contopirilor efemere pentru a nu ramane noi cu noi insine niciodata singuri. Ne drogam lent cu Hammerfall, cu INNA, cu Mozart – Eine Klaine, cu AC DC, cu Adriani (ne)minuni si altele numai sa nu dam cu ochii de “noi – insiva”…oare de ce? Nu trebuie sa cauti raspunsuri sleampete in Faust, la Wagner – Parsival, la Schopenhauer, la Nietzsche – Zarathustra sau in Feud - “Interpretarea viselor” si nici macar la Tarkovsky sau Dostoievsky ca sa gasesti raspunsurile, sau ca sa te afle ele pe tine…ci totul e mult mai simplu decat crezi….IN NOI! Faceti-va timp sa vorbiti cu voi, cu noi, cu el-ea, cu ea-el si veti fi mai mult castigati decat daca cititi tomuri intregi de carti sau cartea servita cu “Adevarul” sau “Jurnalul National”. Amnezia copilariei, denuntata de Jung incepe atunci cand nu mai vorbesti cu tine insuti, cand nu mai suspini din interior odata cu…”Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?” (Ps.41.6). Limita minimei rezistente trebuie depasita si nu inseamna “eo ipso” – evitarea neplacerii (ce zice lumea daca ma aude vorbind “singur”???), ci echilibrul (“Calea imparateasca” – parintii neptici) dintre placerea de a vorbi cu tine si neplacerea asta, incastrata in psihoterapie mundana. Unde este sarbatoarea Junimii in noi? “Cand a venit Creanga la Junimea si si-a citit el singur povestile – zice Panu – a fost o adevarata sarbatoare” – imaginati-va cum este sa-ti citesti singur dialogul cu tine insuti….fenomenal! Am gasi caile de comunicare si puntile de legatura intre “Eu” si “supraEu”, intre miscarea elicoidala a sufletului si cea rectilinie a mintii. Realizati asta, vorbiti cu voi, din cand in cand, altfel veti muri pentru voi insiva.
“Pasesc inaintea gandurilor mele intr-o mare coloana de liniste” L.Bloy.

Iulian Gavriluta din “Recente si Incomode”

7 comentarii:

Anonim spunea...

Thales din Mile ieşind odată din casă însoţit de o bătrână ca să observe stelele, căzu într-o groapă şi strigătele sale de ajutor făcură pe bătrână să-i spună: “Cum vrei să ştii ce-i în cer, Thales dacă nu eşti în stare să vezi ce-i la picioarele tale?”..........sa ne cunoastem pe noi....

Anonim spunea...

Oscilam intre a comenta blogul sau doar poza pentru ca sigur ar fi fost o diferenta …. Macar ca volum de cuvinte daca nu si ca semnificatie… Daca m-as fi oprit la poza as fi putut sa rezum totul la un singur cuvant MOARTE… Daca as fi citit doar textul, fara sa vad poza, cred ca as fi putut sa ma rezum la un alt cuvant – VIATA … si completarea de rigoare: PLINA DE CAUTARI DE RASPUNSURI…
Intotdeauna am fost curioasa sa aflu ce este dincolo de mine… dincolo de cuvant… dincolo de moarte… Periculoasa “calitate” daca nu te cunosti, daca nu-ti cunosti limitele… Risti sa te pierzi in Univers….
Ce este iubirea, Iulian? E un pic sau mai mult din Dumnezeu? Sau este Dumnezeu in picioare? Cand esti mai aproape de El… atunci cand privesti in sus si incerci sa te ridici spre ceruri calcand “raul” in picioare sau cand te apleci si intinzi o mana salvatoare celui “rau”?!...
In timp ce iti priveam poza ma cuprindea o stare de tristete, de deprimare… si m-am intrebat de ce? ce ma poate face sa ma simt asa…!? Un semn de circulatie? O floare uscata? O cruce? Toate astea la un loc?!... Si-apoi s-a nascut o alta intrebare… cine-mi dirijeaza credintele, emotiile, sentimentele? Cine imi spune ce si cand sa cred si sa simt?...
Poate oare un semn de circulatie sa ma opreasca sa cred sau sa fiu mai aproape de Dumnezeu? Poate doar sa ma opreasca sa folosesc vreo masina ori vreun spatiu… E asta o nenorocire?!… Isus a purtat pacatele tuturor mergand pe jos… si unde a ajuns?! As ajunge eu mai departe, mai repede, mai curata ori mai usurata carandu-le pe ale mele in portbagajul sau pe capota unei masini? Sau n-as ajunge nici pana la un pas in fata mea spre El… (“sarac si rastignit”!) … A reusit vreodata vreo usa ori vreun lacat sau bariera, ori vreun semn EXTERN, sa opreasca LIBERA circulatie a CREDINTEI? Are credinta vreun spatiu locativ extern? Eu chiar nu stiu si ma gandesc ca ma hazardez sa spun ca usile, lacatele, barierele ori semnele sunt INTERNE si-mi asum riscul hazardarii mele din nestiinta…
“Floare credintei s-a ofilit si nu are decat miros de lumanari popesti, de contrabanda si de festila acrita in haina neagra de jeg”... Poate o floare uscata sau doar ofilita sa ma faca sa cred ca nu mai este nici o speranta, ca nu mai exista credinta? Poate in masura in care eu mi-am externalizat credinta intr-o floare (muritoare!) si-am ales sa sacrific speranta impreuna cu acea floare… Si iarasi ajungem la... ce este intern si ce este extern?!… Sunt cumva credintele cele mai profunde trairi, implicari ale omului in viata de zi cu zi si cele mai greu de “atins” si de externalizat?!… Trebuie sa fiu/ sa fi fost prea increzatoare (“naiva”) intr-o persoana care poarta/purta o “haina” (masca) neagra daca accept/am acceptat externalizarea credintei mele si las/-am lasat speranta sa moara impreuna cu ea… Ce este credinta, Iulian? Tu in ce CREZI?
Poate o cruce sa ma faca sa ma simt moarta? Da, poate… Poate daca eu aleg sa ma simt ca la 2m sub pamant in fata ei… Ma gandesc ca inca GANDESC… DECI, EXIST. Exist in masura in care sunt constienta ca gandurile imi apartin… sunt ale mele… iar gandurile imi apartin in masura in care eu am constiinta de sine, sunt constienta de mine, EU IMI APARTIN… iar daca eu imi apartin… sunt sigura ca nu sunt la 2m sub pamant… SUNT VIE SI CRED IN IUBIRE acolo unde exista iubire…
Ce este respectul, Iulian?
Numai bine si
IARTA-MA!

Iulian Gavriluta spunea...

pentru ultimul comentariu la Anonim....incep cu sfarsitul si inchei tot asa.."iarta ma!", mi ai scris..iertarea este nominala nu anonima, nu crezi?:)

Anonim spunea...

Iuliana

Iulian Gavriluta spunea...

Potrivit SCLEP adica Politiei care se ocupa cu bolentinele is mii de Iuliane.... :P

Iulian Gavriluta spunea...

Iulian is garla s ama exprim recent .....oricin poate fii oricne....indiferent daca se pretinde altcineva!

Anonim spunea...

M-ai cautat la Politie?!... In Buzau?!... In Ceruri ma striga Iuliana si cand ma striga pe mine stiu ca sunt eu, ca e vorba despre mine, indiferent de cate mii de Iuliane sunt inregistrate la SCLEP sau cum s-o mai fi chemand Politia acum...
Iuliana Luca din Iasi... sa-ti fie mai usor sa ma gasesti scriptic...
PS: parca suntem la concurs de ghicitori!! (Esti tu?! Ori poate am gresit... Ma lasi sa bat la poarta ta si-apoi sa plec far' vreun raspuns?!... Ori poate ma opresti din drum si ma inseli si tu cum au facut-o in trecut alte asemenea fapturi... Monolog, '89, eu despre mine cu mine)

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu