Imbratisari exhaustive Ma si mir, la fel ca si voi, De titlul putin suchiu, dar atat de fistichiu, Ce mai vrea si asta sa zica mai apoi? Paradigme, teologumene sau axiome de pret parpanghiu? Nicidecum, iubiti condesatori cu blid, Flausati de atata mundan, Doresc sa fiu eu-ul vostru cel avid De atata gand nebun, intr-o lume nebuna si plina tot mai mult de atata urat catran, Ma regasesc in simfonia firului de iarba, Ce se tot leagana, Sub povara gandului tau…luna sau stea a visului de dalba, Atingerea ta, imi dilata aorta si-mi adanceste sinapsa, si o las…ca ma tot intr-una ingana, Despre lumi ce nu-s si totusi parca-s, Mici-mari batai din aripi de fluturi, Ce vin navalnic spre urma pasilor tai din nisipul acelas Si se pierd, prin ochi, pe buzele spre samburele fiintei pline de creaturi Ale lumilor noastre ce nu mai sunt, Si totusi vor sa vina Intr-un alabastru de dorinti ce dor atat de crunt, Pe langa mireasma ta din ce in ce mai putina…ce o pierd in genuna. I.G.