Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!



NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!
Atât materia cât şi natura sunt doi termeni goi de conţinut…substratul lucrurilor, adică unitatea lor. Rămâne Divinitatea exterioară lucrurilor create”, zice Petre Ţuţea.

CE ZIC ALARMISTII FALSI...
“Experimentul, a cărui construcţie a costat circa trei miliarde de euro, va fi pus în funcţiune pe 10 septembrie şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.”
MINCIUNA, MINCIUNA MINCIUNA!!!


Minciună, minciună, minciună, aşa ar trebui să sune tot ce tine despre experimentul de miercuri 10 septembrie 2008. Gaurile negre care s-ar putea crea nu-s acum decat gaselnite si pretexte pentru alt experiment, probabil tinut secret. Anunturi care mai de care mai catastrofice, pline de posibile evenimente armaghedonice umplu mass media si internetul. Suspicios de mult tac si cercetatorii adevarati care stiu ca de fapt totul este doar ALARMA FALSA. Un alt experiment stiintific periculos, fara indoiala ca orice altceva desfasurat in secret si cu alte scopuri, dar nimic mai mult. Voi incerca sa vorbesc in cat mai comuni termeni si ar fi cazul sa potolim spiritele si asa incinse. Sa facem putina lumina…
Geneza Universului implica imaginea unui spatiu vid servind drept scena a lumii materiale. Prin natura lui fizica, vidul cuantic, departe de a fi un vacuum total, constituie un ocean infinit si inepuizabil de energie pulsatorie. Energia vidului este incatusata in tentaculele “superfortei” (forta superunificata) in care sunt contopite cele patru forte fundamentale de interactie cunoscute in Universul nostru (atentie, acest vid cuantic lipseste experimentului dat din acceleratorului de particule - Large Hadron Collider – de la granite Frantei cu Elvetia). Ca regula generala trebuie iarasi stiut ca in vidul cunatic au loc spontan stimulari, fluctuatii necontenite, furtuni cuantice violente prin care se elibereaza anumite cantitati de energie dand nastere la entitati infra-atomice (particule) virtuale.. In acest vid cuantic, particulele “reale” nu exista ci numai cele virtuale, produse de campurile cuantice pe timp foarte scurt (determinat prin relatiile de incertitudine ale lui Heissenberg), aceste particule disparand ianinte ca principiul probabilitatii sa fie incalcat. Particulele fantomatice sunt totusi masurabile prin efectul lor existent in lumea fizica obisnuita (Igor Bogdanov, 1991). Trebuie sa subliniez in mod deosebit ca “starea de pre Big Bang” este aceea a unui vid cuantic coerent, insa “Big Bang” este un fenomen ireversibil legat de instabilitatea dinamica a vidului cuantic (Ilya Prigogine, 1990 – laureate al premiului Nobel), o explozie primara de un anumit fel prin care energia este convertita in materie. Inainte de Big Bang a fost “vidul fals”, adica o stare de excitare a vidului fara materie sau energie. Iata de ce, in acceleratorul cu pricina orice altceva se creaza dar nicidecum acel vid cuantic, deoarece, vom vedea in continuare este imposibil nu din punct de vedere tehnologic ci pur si simplu al fizicii sa se realizeze asa ceva. Sa continuam prin a prezenta pe scurt ce s-a intamplat atunci si ce nu se poate intampla nicidecum acum. In urma cu aproximativ 15 miliarde de ani, un flux de energie incomensurabil a fost transferat in vidul initial, antrenand o fluctuatie cuantica (quantum leap) primordiala (E.P. Tryon). Sub forta de repulsie (presiunea negative de respingere) a vidului cuantic “nimicul” explodeaza (Big Bang-ul). Acel inimaginabil fenomen initial cosmogonic este caracterizat de catre Jean Guitton (1991) asa: “Un suspin al nimicului. Poate un fel de acc9ident al neantului, o fluctuatie a vidului: intr-o clipa fantastica” Initial, intreaga cantitate de energie din care a rezultat Universul era concentrate intr-un “graunte” infinetizimal (10 la minus 33 cm.) si supraincalzit (10 la puterea 32 grade Kelvin). Prin Bing Bang, acel ”graunte” de “masa-energie primordial” a suportat expansiunea globala (W. de Sitter) inflationala, exponential rapida si accelerata intr-un timp extreme de scurt (Allan Guth, 1980). Astfel fenomenul Bing Bang-ului poate fi considerat o explozie a spatiului si a materiei, uimitor de uniforma, dar multidimensionala. In punctual matematic in care a luat nastere Universul la energiile colosale de 10 la puterea 19 Ge V (“masa lui Planck”), toate cele patru forte fundamentale de interactie (gravitationala, electromagnetica, tare si slaba) erau nediferentiate si de aceeasi intensitate, contopite intr-o singura interactie de o simetrie perfecta, existand deci un singur camp de forte (“forta superunificata”).
Astfel a luat nastere universal ca o fluctuatie a vidului cuantic la scara mare, Bing Bang-ul marcand geneza timpului si spatiului, inceputul cosmogoniei cuantice evolutive.

ZIDURILE LUI DUMNEZEU!

Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici ce mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de aceste Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Şi repet, totul este nu neputinţă tehnologică (care poate va fi depăşită) ci depăşirea acestui zid ar însemna contactul cu nimicitoarea „superforţă unică” în care toate cele patru forţe de interacţiune fundamentale s-ar unii. Este dacă vreţi „secretul atât de bine păzit a lui Albert Eisntein” (Pierre Fayet). Nici chiar cu celebrul LEP (Large Electron Positron Collider) instalat la centrul european de cercetări de la Geneva sau cu Ciclotronul K 800 de la Universitatea Michigan (S.U.A.) care accelerează o particulă de 64.000 km/h la nivelul de 8 miliarde de eV, sau cu SSC (Superconducting Super Collider) care ajunge la o energie totală de 40 TeV; nu se poate ajunge decât la jumătatea dimensiunii lui Planck. La aceste dimensiuni gravitaţia este atât de mare încât fărâmă spaţiul şi îi dă alte dimensiuni în care „trecutul, prezentul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie” (Igor Bogdanov).
„ Dincolo de nivelul(vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel).
Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „ zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „ zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul credintei, deoarece trebuiesc acceptate ca minuni si atat.
Nu va temeti, cineva vegheaza de acolo de sus si rade de nebunia unora ca cei care incearca cu degetul nebuneste as zice, Creatia lui Dumnezeu! Duceti-va incontinuare la scoala, servici, iubiti, casatoriti-va, inmormantati-va parintii si traiti in continuare viata voastra facand binele si evitand minciuna.
NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!


Iulian Gavriluta