Eternitate si timp (Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

Eternitate si timp

(Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

“Periuta de dinti”
Ce e timpul? Angoasa raspunsului a ramat mintile cele mai stralucite din vechime si ingheata pe cat se poate, viitorologii de azi. Fie ca stai la o bere cu prietenii, fie ca esti cu burta pe carte, timpul trece…..dar aici , nu ma refer la falsa eternitate de tip parmenidian, adica aceea a unei substante neschimbabile, dar nici hegelian, referitoare la una schimbabila, a unei deveniri continui. Timpul, de fapt, este distanta dintre o chemare si raspunsul la ea. Timpul este viata deci, iar eternitatea este viata in miscare. Nu o miscare in cerc, plictisitoare, ci una deasupra oricarei miscari. Cu toate acestea, timpul….infatisat cateodata pe peretii bisericilor din tara sub forma unui sul de hartie care se infasoara sau a unei cochilii de melc….va avea un sfarsit, asa cum il cunaostem noi. Unii se grabesc sa sperie cu…bu-hu-hu-ul armaghedonic, fiintele slabe de inger, altii se hazardeaza in profetii stiintifice, dar intre acestea se interpune, majestuos, evlavia crestina, care darama ipotezele si zideste viata, eternal. Potrivit specialistilor, timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cit era odinioara. In curand, spun zvonacii va ajunge la….zero! De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului, multi se pling ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut. Si mai mult, fiintele vii nu mai au rabdare se maturizeaza si evident imbatranesc mai repede. Ce sa insemne oare condensarea timpului, este el memoria materiei si daca se grabeste, se grabeste evident si materia?
“Haiim-ul” in Eon
In ebraica, cuvantul “viata” nu are singular. “Haiim” inseamna de fapt mai multe vieti vesnice sau ocazii. Asadar, in Biblie, acel “Cereti si vi se va da” este “transfinite”, vorba lui Kantor, discipol al lui Einstein. Gandirea biblica este de fapt in afara timpului, de aceea nu trebuie sa intrebam cand vom primi, pentru ca, Cerul este dincolo de timp. Atunci, mai conteaza rezonanta Schumann, pentru un crestin? Tutian vorbind…aceste teorii si multe altele is bune ca…”periuta de dinti”, atata tot! De aceea, gaoacea mintii omului recent nu pricepe ca, “viata de veci, este, ca sa te cunosca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat…” (In.17,3). In acea viata dumnezeiasca fiind, nu exista trecut, pentru ca prin trecut se masoara distanta parcursa spre desavarsire, nici un viitor, pentru ca prin viitor se spera o inaintare intr-o desavarsire care nu e posedata in prezent. “In viata dumnezeiasca este un prezent fara o referire la trecut si al viitor, pentru ca se traieste pururea in plenitudine”, zice parintele Staniloaie. Si acum, spuneti-mi, cine poate sa afecteze aceast Eon al zilei a 8-a, a Creatiei, ziua nesfarsita, plin de eternitatea prezentului, poate ceva finit, sa afecteze infinitul? Nicidecum! Asadar, crestinul traieste dincolo de profetiile Cassandrei, acele premonitii abundente in ultimul timp, stiintifice sau mai putin, si, vietuieste chiar in afara de “periuta de dinti” stiintifica, pregustand in mod fin si subtil, inca de aici, desfasurarea si infasurarea timpului trait, intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul sau la aceasta, oricare ar fi acela…ca un sul de hartie ce se infasoara intr-o cochilie de melc!
Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta
P.S. Parafrazandu-l pe Tarkovscki, gandul (omul) nu-si poate face casa pe pamant, decat acolo unde S-a pogorat binecuvantarea lui Dumnezeu, locuinta omului trebuie sa fie si casa duhului sau, adica taborica….in misterul zilei nesfarsite, transcendand timpul, nu oprindul mecanicist!