Pagini de istorie neagrã a Basarabiei reflectate în arhivele buzoiene

Pagini de istorie neagrã a Basarabiei reflectate în arhivele buzoiene.
28 iunie - 3 iulie, zile de coşmar.
Motto: “ Eşti ţară de dor Basarabie”

În vara anului 1940, România se găsea într-o situaţie extrem de critică, ca urmare a victoriilor înregistrate de Axa fascistă şi a politicii revizioniste a statelor vecine. Cercul se strângea tot mai tare în jurul României, care devenise o ţară izolată din punct de vedere politico-militar.
Profitând de această situaţie, U. R. S. S. A daresat României la 26 si 28 iunie 1940, două note ultimative în care cerea cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
În urma unor dezbateri aprinse în Consiliul de Coroană, s-a aprobat cedarea fără luptă a Basarabiei si Bucovinei de Nord, decizie motivată prin imposibilitatea armatei române de a rezista în faţa agresiunii colosului militar soviatic.
După acceptarea retragerii armatei şi a autorităţilor române din teritoriile cuprinse în notele ultimative sovietice, graniţa de est a României Mari se prăbuşise, iar sute de mii de români din Basarabia de Nord şi Ţinutul Herţa au luat drumul pribegiei, retrăgându-se pe teritoriul vechiului Regat al României.
Populaţia românească din aceste teritorii a fost surprinsă de notele ultimative sovietice şi se găsea într-o panică de nedescris în momentul intrării trupelor sovietice. Sutem de mii de refugiaţi basarabeni si bucovineni au reuşit să treacă in Vechiul Regat, dar mulţi dintre ei au fost atacaţi şi împiedicaţi să se retagă, de către trupele sovietice care înaintau în devans faţă de trupele române.
Din păcate, atitudinea majorităţii populaţiei evreieşti şi rusofone din aceste teritorii a fost ostilă armatei române şi populaţiei româneşti aflată în retragere. De exemplu, în judeţul Lăpuşna, evreii atacau şi jefuiau pe români, savârşind chiar asasinate, aşa cum se arată în Dosarul nr. 15/1940, fila 145, al Fondului Poliţiei Buzău. Mai departe se arată că:”opulaţia românească a fugit peste câmpuri, prin păduri, până când a ajuns unităţile militare româneşti, care i-au luat sub pază”, iar în judeţul Orhei:”comuniştii şi evreii constituiau bande care jefuiau la drumul mare pe refugiaţi...femeile evreice, în plină criză de histerie urlau contra romănilor şi pentru comunism.”
Ştirile despre atrocităţile comuniste împotriva refugiaţilor şi militarilor români continuă în acelaşi Dosar, nr. 15/940, al Poliţiei Buzău:”La punctul Herţa, judeţul Dorohoi, unde trupele sovietice au depăşit linia, de demarcaţie, un locotenent.... ...şi un caporal au fost împuşcaţi de evreii din Herţa, iar Comandantul Unităţii de Cavalerie a dat ordin şi s-a tras focuri asupra evreilor.”
La 3 iulie 1940 guvernul sovietic a închis complet noua graniţă cu România. Ziua de 4 iulie(acum, ziua Americii! - n. R.)a fost decretată ca zi de doliu naţional, în capitală şi în toată ţara, iar la orele 13 s-a păstrat un moment de reculegere, steagurile româneşti fiind îndoliate.
Situaţia românilor din teritoriile cedate s-a agravat. Prin instaurarea regimului stalinist-soviatic a început un lung şir de crime şi atrocităţi:genocid, deportări, înfometare, interzicerea oricăror legături cu ţara, etc.
Într-un ordin circular din 26 august 1940 trimis Legiunii de Jandarmi Râmnicu-Sărat(Dosar nr. 19/940, fila 4)se prezintă această situaţie a românilor din teritoriile ocupate de soviatici:”...Viaţa românilor din Basrabia şi Bucovina a devenit foarte grea, mulţi dintre ei fiind arestaţi în puterea nopţii, bătuţi şi împuşcaţi de către organele O.G.P.U. Care sunt compuse din evrei...populaţia românescă este scoasă din teritoriul Basarabiei şi Bucovinei şi dusă departe în fundul Rusiei, în loc aducându-se bolşevici din alte părţi...Copiii mici au fost luaţi de lânga părinţii lor şi duşi în alte părţi, spre a fi crescuţi în credinţa bolşevică...Lipsa de hrană e din ce în ce mai mare. S-au ridicat de bolşevici alimentele, nerămânând populaţiei decât foarte puţin, oamenii hraănindu-se cu cartofii noi...”.
Atraşi de propaganda sovietică, mulţi minoritari evrei şi rusofoni din Basarabia şi Bucovina de Nord, s-au pus în slujba U.R.S.S.-ului după Marea Unire din 1918, respingând ideea unirii acestor teritorii româneşti cu Patria-mamă; desfăşurând o intensă activitate de spionaj, organizând chiar incidente armate în 1924 la Tatar-Bunar, Nicolaevska, Cişmele, Nerusai, Galileşti, etc. Aceasta au facut-o, pentru a destabiliza situaţia din zonă şi a grăbi dezmembrarea României Mari.
Pentru stabilirea adevărului istoric trebuie menţionat faptul, că nu toţi evreii din Basarabia şi Bucovina de Nord s-au făcut vinovaţi de actele de agresiune contra armatei şi populaţiei româneşti aflată atunci în retragere. Însuşi mareşalul Ion Antonescu a recunoscut că nu toţi evreii din acle provincii româneşti, au fost implicaţi, dar că nu mai puteau fi aflaţi “devăraţii vinovaţi, toţi vinovaţii” şi că ei” sunt mulţi, sunt acoperiţi”.(vezi:”Mareşalul Ion Antonescu, secretele guvernării. Rezoluţii ale Conducătorului Statului - sept.1940 - aug. 1944, editura Românul, Bucureşti, 1992, pag. 75.)
Trecutul istoric cu luminile şi umbrele lui trebuie cunoscut sub toate aspectele sale; el trebuie să stea mărturie pentru generaţiile prezente şi viitoare.
“Cine uită istoria riscă să o repete.” Toţi aceia care acuză România de holocaust, nu au voie să ignore tragicele evenimente petrecute în vara anului 1940 în Basarabia şi Nordul Bucovinei, precum şi în Ţinutul Herţa, reflectate, printre multe alte documente şi în aceste arhive locale, precum şi în memoria unor personalităţi din acele timpuri. Atrocităţile şi manifestele antiromâneşti ale minoritarilor evrei şi rusofoni din teritoriile cedate U.R.S.S.-ului în 1940, vor contribui la tensionarea relaţiilor dintre români şi evrei, la manifestările antievreieşti din 1941, soldate cu victime şi deportări, după ce ramata română a eliberat Basarabia şi Nordul Bucovinei de sub dominaţia sovietică.

Nota Redacţiei: După câteva materiale extrase din Arhivele Naţionale buzoiene, pe această temă, la care avea oricine acces, brusc ele au fost ridicate şi transportate la I.G.P. - În Bucureşti, “pentru microfilmare” - zic oficialii...deci cine a apucat să extraga astfel de adevăruri, bine! cine nu....nu mai are de unde!? Coincidenţă? Haida de! - vorba părintelui Steinhardt. Pe când studiul asupra Holocaustului evreiesc la români se predă în şcoli(chiar înainte de a se finaliza ancheta comisiei respective!!), Arhivele româneşti dispar, iar manualele de istorie tac!
CONCLUZIA ...O TRAGE-ŢI VOI!
Noapte bună România!!!

“Forţa pumnului evreiesc vine din mănuşa de oţel americană şi din dolarii care o capitonează.”
Yeshayahou Leibowitz, Israel şi Iudaism