www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 19 iulie 2009

Eternitate si timp (Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

Eternitate si timp

(Sau….despre timpul, ca infasurare intre Rezonanta Schumann, Profetiile Cassandrei si evlavia crestina)

“Periuta de dinti”
Ce e timpul? Angoasa raspunsului a ramat mintile cele mai stralucite din vechime si ingheata pe cat se poate, viitorologii de azi. Fie ca stai la o bere cu prietenii, fie ca esti cu burta pe carte, timpul trece…..dar aici , nu ma refer la falsa eternitate de tip parmenidian, adica aceea a unei substante neschimbabile, dar nici hegelian, referitoare la una schimbabila, a unei deveniri continui. Timpul, de fapt, este distanta dintre o chemare si raspunsul la ea. Timpul este viata deci, iar eternitatea este viata in miscare. Nu o miscare in cerc, plictisitoare, ci una deasupra oricarei miscari. Cu toate acestea, timpul….infatisat cateodata pe peretii bisericilor din tara sub forma unui sul de hartie care se infasoara sau a unei cochilii de melc….va avea un sfarsit, asa cum il cunaostem noi. Unii se grabesc sa sperie cu…bu-hu-hu-ul armaghedonic, fiintele slabe de inger, altii se hazardeaza in profetii stiintifice, dar intre acestea se interpune, majestuos, evlavia crestina, care darama ipotezele si zideste viata, eternal. Potrivit specialistilor, timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cit era odinioara. In curand, spun zvonacii va ajunge la….zero! De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului, multi se pling ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut. Si mai mult, fiintele vii nu mai au rabdare se maturizeaza si evident imbatranesc mai repede. Ce sa insemne oare condensarea timpului, este el memoria materiei si daca se grabeste, se grabeste evident si materia?
“Haiim-ul” in Eon
In ebraica, cuvantul “viata” nu are singular. “Haiim” inseamna de fapt mai multe vieti vesnice sau ocazii. Asadar, in Biblie, acel “Cereti si vi se va da” este “transfinite”, vorba lui Kantor, discipol al lui Einstein. Gandirea biblica este de fapt in afara timpului, de aceea nu trebuie sa intrebam cand vom primi, pentru ca, Cerul este dincolo de timp. Atunci, mai conteaza rezonanta Schumann, pentru un crestin? Tutian vorbind…aceste teorii si multe altele is bune ca…”periuta de dinti”, atata tot! De aceea, gaoacea mintii omului recent nu pricepe ca, “viata de veci, este, ca sa te cunosca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat…” (In.17,3). In acea viata dumnezeiasca fiind, nu exista trecut, pentru ca prin trecut se masoara distanta parcursa spre desavarsire, nici un viitor, pentru ca prin viitor se spera o inaintare intr-o desavarsire care nu e posedata in prezent. “In viata dumnezeiasca este un prezent fara o referire la trecut si al viitor, pentru ca se traieste pururea in plenitudine”, zice parintele Staniloaie. Si acum, spuneti-mi, cine poate sa afecteze aceast Eon al zilei a 8-a, a Creatiei, ziua nesfarsita, plin de eternitatea prezentului, poate ceva finit, sa afecteze infinitul? Nicidecum! Asadar, crestinul traieste dincolo de profetiile Cassandrei, acele premonitii abundente in ultimul timp, stiintifice sau mai putin, si, vietuieste chiar in afara de “periuta de dinti” stiintifica, pregustand in mod fin si subtil, inca de aici, desfasurarea si infasurarea timpului trait, intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul sau la aceasta, oricare ar fi acela…ca un sul de hartie ce se infasoara intr-o cochilie de melc!
Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta
P.S. Parafrazandu-l pe Tarkovscki, gandul (omul) nu-si poate face casa pe pamant, decat acolo unde S-a pogorat binecuvantarea lui Dumnezeu, locuinta omului trebuie sa fie si casa duhului sau, adica taborica….in misterul zilei nesfarsite, transcendand timpul, nu oprindul mecanicist!

duminică, 5 iulie 2009

Între Rastignire si...cracire! Sau, posibila punte între cei doi Petre (Pandrea si Tutea)

Între Rastignire si...cracire!
Sau, posibila punte între cei doi Petre (Pandrea si Tutea)

Motto: „Intre Scylla şi Charybda, adica momentul de grea cumpana si cumplita primejdie, aparent fara iesire dar care rezerva oricui dreptul sa fie egal cu Ulise, este asteptat de toti...pentru unii insa, a sosit la Buzau, odata cu scandalul de la manastirea Carnu...”

Scandalizeaza titlul, nu-i asa? Sa scandalizeze, doar asa ne vom trezi cate putin din letargie ceea ce inseamna ca vom incepe sa traim, vorba lui Nicu Steinhardt. Avea si Nae Ionescu o vorba cu Petrica Tutea, pe holurile Universitatii, cind il sacaia, intrebadu-l daca a ramas tot de stanga si amintindu-i ca nu-i normal sa fie asa pana la batranete. In acest context si Petrica Tutea spune ca pana la 30 de ani a fost de extrema dreapta, iar dupa de extrema stanga. Petre Tutea infiera prostia si negustorismul ieftin din Ortodoxie, iar Pandrea, de stanga, apara calugaritele de la Vladimiresti. Nu-i asa ca e minunat? Dar ce vreau eu sa spun aici? Vreau sa fac o punte de legatura intre acest mare filosof crestin (Petre Tutea) si eruditul om de stanga Petre Pandrea (Avocatul Petre Pandrea - autor al volumului "Calugarul alb", aparut la Editura Vremea, 2003 - este angajat in 1954 de catre Maica Veronica sa apere obstile monahale de la manastirile Vladimiresti si Sihastru, haituite de Securitate pentru rezistenta lor anticomunista). Culmea, intamplator sau nu, si evenimentele recente de la Manastirea Carnu (Buzau) si cele de la Vladimiresti (Galati) au in comun...episcopii de Buzau si...ura diavolului („diabolos”=cel ce dezbina, in greaca). Dincolo de porcismele si caragialismele demne de un film tragico-comic, ramane „duhul lumii” revarsat prin concursul „cuierelor de reverenda”, numiti popi, nu preoti(nevrand sa smitesc, trebuie sa operez o deosebire clara intre preoti care au cele doua dimensiuni: a da si a lua, cu cea de popi numai cu dimensiunea de a lua!) cred ca, daca ar fi trait cei doi Petre (Tutea si Pandrea) ar fi pus umarul la apararea obstei de maici de la Carnu (nu „ciori”, cum le-au zis, calugareste, intr-un stil mai abject decat glumele lui Damian Stanoiu, Intaistatatorul noii unse ca arhiepiscopie - a Buzaului si Vrancei, Epifanie Ne(Norocel), cel cu multe dosare de securist, cu copiii in vita, facuti pe cand era staret la Neamt, vezi cartea „Pantecele desfranatei”, jurnalul episcopului Andrei din Franta, tiganul din fundul Moldovei care nu si-a primit nici propria mama la episcopie si megalomanul cu limuzina de 100.000 de parai, pe spatele preotilor sarmani pe care ii asupreste prin camata pe „epitrahil” si nu numai).

Mai rau ca la Vladimiresti

Scene armaghedonice, de o cruzime si neobrazare fara seaman s-au petrecut atunci, in 1954- 1955, cind, PS Antim Anghelescu, obedientul episcop de Buzau, cateriseste comitetul de conducere al Manastirii Vladimiresti si, pentru ca maicile refuza sa paraseasca asezamantul, Episcopia Buzaului intenteaza proces civil de evacuare si proces penal pentru port ilegal de uniforma monahala. Si asta nu e tot, povesteste Petre Pandrea (in „Calugarul Alb”), avocatul maicilor, care atunci s-a dovedit mai de dreapta decat altii, la plecarea in pripegie a maicilor, un „comando” din protopopi, preoti si „lingecredinciospicioarele”, adica slugile lor securiste, fac carare pe sute de metri de o parte si de alta a drumului lor si le bat cu picioarele cu pumnii cu pietrele si ce mai apucau....poate, in cel mai jidovesc gest din istoria B.O.R. Astfel, dupa ce au rezistat asaltului Securitatii si al propriilor ierarhi pana la inceputul anului 1956, refuzand categoric sa paraseasca asezamantul, cele 304 calugarite ale Manastirii Vladimiresti si aproximtiv alte 50 de persoane solidare, din imprejurimi, au fost imbarcate in 30 de camioane, triate ulterior si risipite prin intreaga tara. Eroica Manastire Vladimiresti detine, astfel, performanta trista de a fi primul asezamant monahal romanesc desfiintat abuziv de Securitatea regimului comunist, aflata in stransa legatura cu ierarhia colaborationista a patriarhului Justinian Marina si a slujitorului sau apropiat, Teoctist Arapasu. Avocatul Petre Pandrea, aparator in instanta al calugaritelor anticomuniste de la eroica Manastire Vladimiresti, arestat el insusi in 1958 si condamnat la 15 ani de munca silnica, are cuvinte neiertatoare, in cartea sa "Calugarul alb", la adresa ierarhiei care a colaborat cu regimul comunist si Securitatea.

Manastirea Carnu si patimele din urma ale calugaritelor

Cine a fost prin acest Athos al Gradinii Maicii Domnului, Buzaul, unde a trait Vasile de la Poiana Marului si atati alti duhovnici vestiti, au admirat frumusetea locurilor si binecuvantarea lui Dumnezeu asezata „ca mirul pe cap, ce se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui" (Ps. 132, 2-3). Numai ca diavolul este pizmas de pace, liniste, credinta si frumos, asa ca, prin slujitorii lui, uneori imbracati in sutane negre (sau albe mai nou), pentru a avea tupeu prostesc in fata dumnezeirii, atunci cand vor fi acuzati de ingeri de, colaborationism, indeamna pe „paduchii flausati” ai unui sistem inchis cum e B.O.R. si aici ma refer la administratie nu la duhovnicie, sa faca mai dihai ca pe vremea comunistilor, nelegiuiri cu carul. Daca pe vremea comunistilor, maicile de la Vladimiresti au avut totusi timp de urzeala a rugaciunii, apoi parte de proces in instanta si unele din ele, alaturi de Parintele martir Ioan Iovan, de temnita sfinteniei, acum, dracul e mult mai abil si nu mai vrea martiri ci....proscrisi si damnati. Si-a schimbat tactica si fie ca erodeaza in pace, trezvia fie ca in frica si teroare laxa, trimite la iesirea din cler sau din adminstratia bisericeasca, unele din cele mai curate suflete sau...ne-aparate de oameni forme de vietuire crestina. Dincolo de nenumarate „neplaceri”, aduse de maicile de la Carnu, Episcopiei Buzaului a fost si aceea ca si-au vazut de canonul monahiilor si au inflorit, la propriu, acele locuri, facand manastirea ca o gura de rai. Trupe de galigani din jandarmerie, manelizati, politisti rurali agitati, consilieri episcopali cu „alba neagra desantatei lor credinte” pe frunte, s-au luptat zile in sir cu „Tatal Nostru”-ul copiilor din biserica care plangeau pentru ca nu voiau ca, maicile lor sa plece de la manastire si chiar cu oamenii care au blocat drumurile si, s-au pus inaintea masinilor pentru ca „ingerii” lor, cum le numeau pe maici, sa ramana locului. Dupa spusele satenilor si ale altora implicati direct in conflict zile in sir, episcopul Epifanie ar fi zbierat la trepadusii lui de serviciu, sa trimita pe cineva obisnuit cu astfel de indeletniciri cainesti „ sa omoare ciorile de la Carnu ca nu ...asculta si fac galagie”, dar, intre timp, credinciosii din satele din jur care cunosc bine situatia de acolo si iubesc manastirea, au sarit cu sutele si au blocat drumul, s-au pus in fata masinilor si au amenintat pe trimisii episcopului sa ii lase in pace, spunand, intr-adevar ca, „biserica, manastirea e a credinciosilor, nu a capilor de la episcopie”, lucru confirmat si de canoanele bisericesti. Nu este o exaltare plina de isterie a unor habotnici, pentru ca se cunoaste clar diferentierea dintre felurile acestora de manifestare. Aici nu a fost vorba de asa ceva. Maicile inspaimantate au asistat la sudalmele trimisilor de la episcopie si in amenintarile (ceva nou, fata de Vladimiresti? Nu cred, dracu e jalnic imitator...), nemancate si cu capul in jos. Unora dintre ele chiar le-au venit rau si numai interventia medicilor le-au salvat de la moarte. Scopul mutarii lor de la Carnu nu este pe departe nici o incercare de ascultare, ci este mult mai...”pamantesc”, aducerea altor maici, mai „90/60/90” (mane-chinuitele deziluziilor calugaresti), dupa cum spun enoriasii, la Carnu si constructia langa manastire a unui...hotel pentru turisti. Zvonacii spun ca si episcopul Buzaului ar vrea sa se retraga acolo (la hotel?) in aceasta companie „selecta”, cat mai curand, la o binemeritata pensie (vezi dezvaluirile despre raportul al SRI dn 9 iunie 1991, ce zice ca, in timpul Revolutiei au fost distruse prin rupere mai multe dosare ale Securitatii, printre care si se numara dosarul si mapa de informator a lui Epifanie Norocel, episcopului Buzaului si Vrancei, care a fost un „om de sprijin”, cum spune si un raport al CNSAS-ului). Pana una alta, maicile de la Carnu trec prin „multiplele rastigniri ale lui Hristos – Evrei cap.6” si nu are cine sa le ajute, decat...Dumnzeu si credinciosii laici care au dat inca o data dovada de mai mult curaj decat majoritatea preotilor fricosi, stand la „caldura „binecuvantatei” inactiuni si a prezbiterului ban”. Statul in stat, Administratia Bisericeasca, are legile ei, impenetrabile ca si vulturul bicefal si asta va spun din propria experienta, sub sutana, daca ai „origine sanatoasa” poti ucide, la propriu, poti bate, face copii, monah fiind si orice alte blestematii de ii sta mintea in loc si diavolului cred, fara sa fi deferit justitiei, pentru ca, in primul rand, esti judecat de...”ai tai”. Sa fiti siguri, cititorilor, „Marea Solutie”, cum spunea profetic Wagner, va fi aplicata bestial si la Carnu, ca si la Vladimiresti si nimeni nu le poate salva pe maici de destinul hotarat de „umerasele cu haine negre”, deoarece fie nu suntem sfinti ca sa ajunga rugaciunea, fie suntem lacsi....adica fara transpunere in practica a virtutiilor crestinesti si ne limitam la..o lamentare uzurpatoare de spirit si vieti. Maicile vor trece maine, luni 6 iulie, a.c. prin cel de-al treilea infern, in sens orwellian si invers ca la Sf.Ap.Pavel, vizionarul din Tarsul Siciliei, deoarece vor fi chemate la...”Imparatie” pentru a da socoteala de „rascoala”. Concluzia nu este decat una: unii se rastignesc si astazi in tacere, iar altii se cracesc ca si „curva” apocaliptica in vazul tuturor, fara ca cineva sa-i scuipe...goliciunea afisata obraznic. Prea intoarcem capul si credem ca doar rugaciunea rezolva sau....atitudinea unora....astfel ne aratam credinta putina, scofalsita, stramba, nedeplina si deteriorata relatie cu divinitatea de unde iese in social, patologicul dobandit recent de credinciosul de duminica!

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
Iulian Gavriluta

P.S.
Cine doreste imagini inedite, nu ce a prezentat presa, de la scandalul de la Carnu si actiunea „comandoului” popesc, sa -mi scrie pe Email cu mentiunea expresa pentru filmuletze si le voi trimite. Poate asa se misca ceva,...poate!

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu