www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 17 iulie 2015

M-ai rugat sau nu m-ai rugat?

M-ai rugat sa ard…eu eram deja in flacari, M-ai rugat sa curg…eu eram deja apa in causul palmelor tale, M-ai rugat sa rad…dar stiam ca sufletu-mi e plin de marcari M-ai rugat sa te ating…dar stiam ca esti munte, in a mea vale, Nu m-ai rugat sa te sarut… Pentru ca eram deja, de mult ca un mut, Nu m-ai rugat numai sa te ascult… Pentru ca eu eram deja un “tu” de demult, M-ai rugat sa te implinesc, iubind, Nu m-ai rugat insa sa te gasesc venind M-ai rugat sa te umplu pana la refuz cu noi, Nu m-ai rugat insa sa fim numai noi doi. M-ai rugat intr-un final sa nu-ti fac rau, cand te privesc Nu m-ai rugat deloc insa in tine sa salasluiesc M-ai rugat venind, Sa nu ma rog, iesind. Sa stau si sa atarn rugand Cerul sa se opreasca intr-un lin “cand” Iti promit ca ma voi ruga Ca niciodata sa nu fiu doar eu..ruga M-ai rugat, sau nu m-ai rugat venind? Raspunde-mi… ca sa ard, sa curg, sa rad si sa te ating! I.G. 13 iulie 2015

What tнē #$*! D̄ө ωΣ (k)πow!?

What the Bleep Do We Know!? -What tнē #$*! D̄ө ωΣ (k)πow!? (Ce naiba stim?) Ce stim despre noi, despre univers, despre sentimente, psihic, creier, suflet, padure, sarut, atingere? Tot mai des eu cred ca mai nimic! Dar oare trebuie sa stim cu adevarat ceva sau doar sa simtim? Anticii spuneau ca noi gandim cu inima...nu cu muschiul cardiac... inima, in acceptiunea oamenilor de demult insemna sufletul care patrunde peste tot...creierul fiind doar un auxiliar, important evident dar care nu isi depaseste rolul sau de mijlocitor sau vechiul al gandirii pure...asadar ce stim sau ce naiba stim de fapt? Poate intrebarea trebuie pusa invers: Stim ceva cu adevarat? Cunoasterea presupune altceva....ce stim cand ne sarutam de exemplu? cred ca stiinta adoarme instant si adevarul din om iese la suprafata...nevoia lui de "a fi" nu de " a avea" are mireasma sa si cantecul sau deosebit...numai cine a experimentat asta intelege!

“Adormita din frumoasa padure” – incercare de explicatie exhaustiva a misterului din poveste si a sarutului invietor!

Parafrazand povestea cu pricina – “Frumoasa din padurea adormita” vreau sa va impartasesc uimirea mea ori de cate ori citesc sau traiesc o poveste…descopar alte si alte intelesuri. O sa ziceti ca e o gaselnita sau o paradigma folosita pentru a iesi in prim plan, dar sincer, va spun ca in povesti sunt encriptate multe din secretele si tainele lumii. De exemplu o fata frumoasa se trezeste la o realitate dupa ce este iubita si sarutata, intr-o padure fermecata (povestea!)…asa este! In scrierile Areopagitice, Dionisie “distinge doua cai teologice cu putinta: una procedeaza prin afirmatii (teologie catafatica sau pozitiva), iar cealalta, prin negatii (teologie apofatica sau negativa). Cea dintii ne duce la o anumita cunoastere a lui Dumnezeu - ea este o cale nedesavirsita; cea de-a doua face sa ajungem la necunoasterea totala - aceasta este calea desavirsita, singura care se potriveste cind e vorba despre Dumnezeu, care in natura Sa nu poate fi cunoscut. Intr-adevar, toate cunostintele au drept obiect ceea ce este; ori Dumnezeu este dincolo de ceea ce exista. Spre a ne apropia de El ar trebui negat tot ceea ce este mai prejos de El, adica tot ceea ce este”. Asadar in padure – apofatism si catafatism amestecat teandru are loc teofania – Aratarea lui Dumnezeu - trezirea frumoasei adormite (“Frumosul va salva odata lumea” - Dostoievschi), adica a persoanei care in stare normala nu ar putea fi asa. Trezirea, in poveste este facuta printr-un….sarut (sau mai multe – povestitorul nu precizeaza clar acest aspect). Sarutul este intalnirea maximala dintre doua suflete care isi “cumineca” duhul…suflarea de viata si astfel intr-un fel devin una…pentru ca respire acelasi aer – PNEVMA! Prin sarut Iisus a fost tradat, dar tot prin sarut, prin suflare, omul a luat fiinta si mai tarziu, tot prin gura a fost restaurant, rascumparat…gura fiind “poarta sufletului” – pe care sufletul iese la finalul vietii pamantesti, conform traditiei rasaritene (“dupa cum ochii sunt ferestrele sufletului” – prin care acesta priveste si este privit!). Fara a forta o explicatie, insasi Sfanta Cruce este un imens sarut dintre Cer (Sfantul Duh) si pamant (Fecioara Maria), prin cei trei “Fie”, omul se restaureaza – Dumnezeiescu “Sa fie om…” de la Geneza, Gabrielnicul “Fie” din noul Testament si Feciorelnicul “Fie mie…” – incuvintarea fecioarei Maria la vestirea ingerului pentru intruparea Minunii celei dincolo de orice minune, asadar voinicul din poveste, in apofatism si catafatism, invie prin sarut o frumoasa, o mama care va zamlii vieti spre Slava Vietii!

Lumea e bolnava de neintregire! Unde e Doctorul?

M-am gandit sa reproduc cateva idei mai vechi, dar actuale, pentru ca mi-am imaginat ca unor muribunzi sau bolnavi nu este bine sa le citesti prea mult sau sa-i dadacesti...iata ce am gasit:"Tulburarea psihologica aproape generalizata din societatea de astazi duce rapid sau trece rapid in nevroza, Chiar daca nu vrem sa recunoastem, suntem bolnavi si fantasmele noastre se pot vedea in incercarile esuate de adaptare ce scot la iveala atitudini cel putin cauzate pentru un observator “iesit din scena”. Odinioara, K.G.Jung, in prelegerile sale publice arata ca omul este prea putin constient de sine insusi si de mecanismele interioare si fie din cauza culturii sau a traiului de zi cu zi sau a fricii de el, constientul incearca sa sugrume vocea interioara si incearca iarasi sa suplineaasca lipsa de cunostinte sau frica de descoperire prin extraversia si imprastierea in exterior. Astfel, niciodata nu am observa cati oameni vorbesc despre lucruri exterioare si cati despre cele interioare. Neglijand interiorul, “lumea de dincoace”, in detrimental “celei de dincolo”, ajungem ca astazi sa fim atat de bolnavi. Nicicand nu exista mai multi oamnei care vorbesc singuri pe strada (nebanuindu-I de apartenenta la un “hands free”). “Ne inselam daca credem ca inconstientul este ceva inofensiv care poate fi transformat in obiect de jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios in orice conditii; dar de indata ce apare o nevroza, acesta e un semn ca in inconstient exista o acumulare de energie, adica un fel de incarcatura care poate exploda…” – C.G.Jung (“Doua descrieri despre psihologia analitica”). “Nu e ciudat”, zice iarasi Vulcanescu, “ ca omenirea aceasta “moderna”, care isi zice “crestina”, dumneavoastra, eu, am ajuns sa putem gandi cu vis si cu sange rece, ba chiar sa facem planuri, de asa indeletniciri, si ca exercitarea intrebuintarii acestor mijloace a devenit peste tot nu numai o datorie, ci principala datorie a ceasului de fata, in toata omenirea, poate cu exceptia zulusilor!” (M.Vulcanescu in “Logos si Eros”)"... NOTA: In toata lumea s-a incercat sa se dea raspunsul la intrebarea: "Ce e boala?" S-au incercat diferite forme de a turna in cuvinte, raspunsuri... dar cel mai simplu mi se pare asta: "lipsa sanatatii"! Dar sanatatea? Acum, nu vrem sa facem un sofism si sa raspundem tot asa...sanatatea este de fapt atunci cand esti intreg...vracii, medicii si altii tratau odinioara omul ca un intreg ("sufera un madular - intreg trupul sufera" - Biblia). Asadar cand suntem bolnavi nu suntem intregi....fie trupeste, fie sufleteste ("bolnav din dragoste" - L. Bloy)...omul, aceasta faptura "cu putin mai mica fata de ingeri" are capacitatea ca si dumnezeirea (Atunci cand vrea, poate si i se da asta prin "Har") de a se impartii nedespartindu-se si a se unii neamestecandu-se...doar tindem spre "hristoidica asemanare avand Iisusiatic chip" (G. Papini) ...fiind dumnezei "prin Har" nu prin fiinta...ganditi-va la experimentul acela cu raze Kilian in care se rupea o parte din frunza si sub aparate aparea mereu intreaga....sau la bolnavii care au mancarimi in membrele amputate, etc...tindem cu toata fiinta spre intregire, mereu, in toata viata noastra si nu tinem cont de reguli, civisme sau morale, de aceea Hristos i-a zis femeii desfranate: "De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit" (Lc 7:47). ...ce iubise? Pacatul? Iertarea? A IUBIT SI ATAT! A iubit... intregirea! I.G. 16.iulie.2017

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu