www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 14 august 2011

Despre “Noi” sau “Otravurile lui Mithradates” din fiecare

Motto: “Nu intri in rai maine, nici poimaine, nici peste zece ani; intri ACUM, daca esti sarac si rastignit”


Cand ati stat de vorba cu voi insiva ultima data? Nu in mod psihanalitic, nu mistic, nu scalambat in mundan sau hazliu in infantilismul tarziu….ci pur si simplu…cand? Potrivit “Pastorului lui Hermes” una dintre cele mai vechi scrieri crestine, fiecare dintre noi are atat un inger cat si un demon interior. Nu de putine ori suntem sfasiati in interiorul nostru prin adasarea lui “da-nu” si cedam cel mai adesea variantei care ne convine. Intotdeauna ne vom gasi la granite subtire a lu Schiller si Goethe, adica la limita introversiei si extroversiei, la omul din interior versus cel din exterior, la fasonarea, spoiala eonica a gardului vopsit si a fiorosului leopard din interior. Si oare cine a construit aceasta cusca, oare cine a hranit gratiile ei infame, oare cine a facut aceasta dedublare de acum? Totul ni se pare ca niste “otravuri ale lui Mithradates” – relatia cu orice fel de rau, care printr-un procedeu anume isi pierde efectul fatal, facand sa devina totul suportabil la modul cel mai surprinzator? Cine isi mai adice aminte de “carpe diem-ul” “Cainelui din Sinope” – Diogene? Care prin faimosul sau “butoi” face elogiul supravietuirii la limita, sfidand conventiile? Suntem robi si sa recunoastem, un rob nu are decat elibertatea lantului sau….nu suntem liberi deloc! Cine crede ca este liber se imbata cu apa rece…suntem noi in noi insine mai departe de noi decat noi de noi, deci suntem robii nostrii eterni atata timp cat nu ne descatusam cu noi si pentru asta trebuie sa ne cunoastem. Pare un sofism ieftin, de cafenea tip “Capsa” interbelica, sau “La Felinare”-le buzoian…dar nu este. Suntm proprii nostri robi intre un “da” angelic si un “nu” demonic ce se luptaatat de Talmudic in noi. Luxurianta vorbarie tip: ia pastila, citeste cartea asta, asculta-ti instinctele, descatusaza-ti energiile, etc nu sunt decat glume bune in fata acestui “Noi”. Cat de mult ne intelegem noi, pe noi insine? Cat de mult ne cunoastem? Cat de des fugim in altii de noi insine? Am o vorba…”mine-insuti” si “tine-insumi” si este perfect adevarat! Ne confundam, murim de dorul contopirilor efemere pentru a nu ramane noi cu noi insine niciodata singuri. Ne drogam lent cu Hammerfall, cu INNA, cu Mozart – Eine Klaine, cu AC DC, cu Adriani (ne)minuni si altele numai sa nu dam cu ochii de “noi – insiva”…oare de ce? Nu trebuie sa cauti raspunsuri sleampete in Faust, la Wagner – Parsival, la Schopenhauer, la Nietzsche – Zarathustra sau in Feud - “Interpretarea viselor” si nici macar la Tarkovsky sau Dostoievsky ca sa gasesti raspunsurile, sau ca sa te afle ele pe tine…ci totul e mult mai simplu decat crezi….IN NOI! Faceti-va timp sa vorbiti cu voi, cu noi, cu el-ea, cu ea-el si veti fi mai mult castigati decat daca cititi tomuri intregi de carti sau cartea servita cu “Adevarul” sau “Jurnalul National”. Amnezia copilariei, denuntata de Jung incepe atunci cand nu mai vorbesti cu tine insuti, cand nu mai suspini din interior odata cu…”Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?” (Ps.41.6). Limita minimei rezistente trebuie depasita si nu inseamna “eo ipso” – evitarea neplacerii (ce zice lumea daca ma aude vorbind “singur”???), ci echilibrul (“Calea imparateasca” – parintii neptici) dintre placerea de a vorbi cu tine si neplacerea asta, incastrata in psihoterapie mundana. Unde este sarbatoarea Junimii in noi? “Cand a venit Creanga la Junimea si si-a citit el singur povestile – zice Panu – a fost o adevarata sarbatoare” – imaginati-va cum este sa-ti citesti singur dialogul cu tine insuti….fenomenal! Am gasi caile de comunicare si puntile de legatura intre “Eu” si “supraEu”, intre miscarea elicoidala a sufletului si cea rectilinie a mintii. Realizati asta, vorbiti cu voi, din cand in cand, altfel veti muri pentru voi insiva.
“Pasesc inaintea gandurilor mele intr-o mare coloana de liniste” L.Bloy.

Iulian Gavriluta din “Recente si Incomode”

vineri, 22 aprilie 2011

“Pascha” – Marea Trecere ce nu trece, sau despre sfortarile victoriei “a la Pyrrhos” a lui “homo anonymous”

Motto: „Cine nu stie ce este, pentru ce este, de unde vine si incotro merge, este un zero absolut, care vine din zero absolut si se îndreapta tot spre un zero absolut – adica un NIMENI ENORM!”

Pastele, “Pascha” – Marea Trecere, care ne ingheata neuronii si ne dilata aorta, este culmea culmilor omenesti, punctul de strategica rupere a rarunchilor gandirii si a logicii carteziana…este pedagogie divina “high level”…clar! Totul este “Pascha”! “Homo anonymous”, var cu “homo ludens” si frate cu “homo vanitas” este cel care in mod uzurpator s-a cocotat pe mintea si sufletul lumii de azi si nu se mai vrea dat jos nici cu batul. El, capusa veacurilor armaghedonice, introneaza renascentist scofalsitoarea-i minte in locul minunii, daramand arhetipurile “precum in Ceruri asa si pe pamant”, intr-un tapsan al kisch-ului monden. Pirus (Pyrrhos), a fost pentru o scurta perioada si rege al Macedoniei, dar cu ce pret? Victoria-i a fost la fel de costisitoare ca si esecul…la fel cum omului recent ii este indiferent Pastile sau Craciunul…de aici si confundarea lamentabila, mediatizata atat de belzebutian de tembeliziunile de acum. Prea des, saltimbancii valorilor actuale, traduc”sabahtani-ul” iisusiatic cu persoana intai, timpul trecut – “a abandona”, desi el poate fi foarte bine in ebraica tradus si cu “a slavi” (“Eloi, Eloi, lama sabahtani” = “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit”, poate fi tradus fara nicio problema si asa: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cat M-ai proslavit”!). Oare unde ne e speranta? De multe ori am crezut ca de fapt traim in romanele lui Orwell si nicidecum in anii de gratie ai zidirii, altfel nu-mi explic de ce simbolurile onirice le interpretam mereu prin prizma psihanalizei freudiene si nu prin ce a seductiei filocalice (“filos+kalos” – iubire de frumos). Uite un exemplu: Pastele…ce mai inseamna el pentru crestinii de astazi? Cozonaci, oua rosii, gratare, urari sablonoide luate cu “copy paste” de pe internet sau de aiurea si c-am atat. Trist! La biserici, preotii super aglomerati de nimicurile “care-I va judeca” savarsesc o Liturghie mumificata, in mod mecanicist, fara sa intelaga ceva din ea si fara sa dea “cofita cu apa vie”, ascultatorilor cascati…la propriu. Si totusi, “minunea minunilor”, Hristos intelege “huma insufletita” si vine an de an si aprinde Lumina Sfanta la Mormantul Domnului si toata sleatha de Mosad-ari, CIA-isti, NSA-isti si NASA-isti nu reusesc sa explice minunea venirii de peste 2000 de ani a “Luminii Sfinte”, care este altceva decat foton sau caldura…..este “lumina Zilei a8-a Creatiei”, “Lumina dumnezeiasca a Taborului”…cati se duc in Tenerife si cati la Ierusalim? Nu am auzit sa fie ingramadeala pe biletele de turist pentru acea destinatie. Fiti cu ochii pe “Lumina Sfanta” de la Mormantul Domnului din Ierusalim….cand va fi un an in care nu o sa mai apara, luati-va degrab patul si mutati-va in munti, sfarsitul este aproape si lasati horoscopurile din “Can-Can” si alte calendare mayase de perete. De ce atata putinatate in gaoacele mintii umane? De ce vrea asa degrab “ludens-ul” sa treaca in “anonymous”? Ati fost la Inviere? Ati luat Lumina Sfanta? Pastrati-O in voi insiva, in privire, in minte, in inima, in aproapele si departele vostru si in case….fiti voi insiva, atat cere Cerul si Pamantul in aceasta seara minunata. Inchei cu Leon Bloy, citat de Vulcanescu – martirul inchisorilor comuniste, in “Chipuri ale spiritualitatii romanesti”: “Doua lucruri adanc uitate de toti crestinii, aproape fara exceptie… Intai: Avem dreptul sa cerem tot lui Dumnezeu. Al doilea: Dumnezeu nu are nimic sa ne refuse”….Voi, cititorilor ce ati cerut la primul “Hristos a inviat!”? “Adevarat a inviat!”….eu stiu ce am cerut si-mi va fi! Sarbatori line, romanesti!

Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,

Pr.Iulian Gavriluta

miercuri, 19 ianuarie 2011

De mult, de putin....!


De mult nu mai visez ca s fulg/
De mult nu mai merg la inmormantari de vise hade
De putin timp nu mai scriu mirosuri calde
De foarte putin nu mai te aud in tine...tarandu ti picioarele prin mine!
Dar ma voi regasi in picatura de roua
in diminetile ti umede de suflul iesirilor din mine
Si voi umple golurile materiei ce plange dupa noi
Voi intra in ele si ele in mine si vom fi una
odinioara, pe aria vietii, visam gandul lumii!

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu