Sacrul si profanul, dihotomia mintii...

Sacrul si profanul, dihotomia mintii
sau
“Prastia lui David”, catre Oedipii recenti


Motto: ”Examinand cursul vietii oamenilor, observam ca destinele unora sunt mai degraba determinate de obiectele intereselor lor, in vreme ce ale altora, mai degraba de fiinta lor launtrica, de subiectul lor” C.G.Jung, in “Tipuri Psihologice”

Disponibilitatea fiecaruia de a asculta un discurs, prelegere, predica, cuvant vorbit, etc…este diferita, asa ca, semenii mei care vor sa auda altceva sa dea “cancel” sau “exit” la documentul “word” de fata, sau sa isi ia o cafea, ceai, vin, bere in fata si sa se puna pe citit, nu fara critica sau zambet pe buze. Persoana este un complex de lucruri simple, legate, interdependente ca si doua gauri, intr-o suprafata plana care formeaza clopotele Gaus, miscandu-se asimptotic. Asa cum odinioara, cei vechi, foloseau adnotari stranii de genul “keri” (citire) sau “ketib” (scriere), din ebraica, pentru textele sacre, care dadeau intelesuri diferite desi erau aceleasi cuvinte intiparite, sau cum zicea parintele Noica Rafail, fiul marelui filosof cu acelasi nume, despre cele trei nivele energetice de intelegere a unui cuvant, exista moduri diferite de impropiere a lumii inconjuratoare. Daca vreti, e un fel de legatura ca la aninarea colivei de mai multi credinciosi, interlegati si totusi diferiti. Insasi ea, coliva are boabe de grau (simbolul finite personale) care nu mai incoltesc(“decorticarea” realitatii, in chimia cerealelor), deci nu mai pot de la sine face…fapte, ci doar sunt legate cu aluatul dulce (iubirea in toate cele 4 ipostaze – agape, eros, filia si apathea) si infuzate cu “energie necreata” (Sf Grigorie Palamas), leganata (ca si pruncul care are nevoie de liniste in leganel, pentru a creste) de cei inca vii, care pot rodii, predispune la inter-responsabilitate…..atunci suntem uniti intr-un gand si simtire si asta ajuta sufletul, deoarece simbolistica ajuta trupul plin de duh sa se duca dincolo de el si sa patrunda in lumea si lumina “zilei a-8 a creatiei”. Stiu ca nu ati inteles mare lucru, de aceea mai incerc o explicatie, intr-o fraza…de curand am facut rost de filmul “AVATAR”, cred ca ati vazut reclamele, dincolo de amalgamul new-age ist, combinatie nu tocmai fericita intre shamanism, credintele druidice, S.F., desene, scene sexoase si actiune, gen RAMBO “n”, ochiul avizat poate vedea si altceva…..acolo, la un moment dat exista un anumit copac al sufletelor un fel de network al Pandorei, o planeta anume (atentie si la numele cu rezonante traco-grecesti)…acolo oricine pleca, murea, in acceptiunea civila de azi, nu disparea, chiar si oamenii de stiinta sceptici sositi acolo au “gustat” din ignoranta lor si au aflat adevarul…si acesta, vorba Evangheliei “i-a facut liberi” (In. 8, 32). O intreaga planeta cu regnuri, cu oamenii cu tot ce exista acolo erau conectati si in perfecta comunicare, iar cand cineva suferea, sufereau toti. Daca ar fi sa decodam mesajul acesta am spune ca acolo se depasise bariera sacrului si profanului, sau se “restaurase” starea paradisiaca (Pr.Staniloaie). De fapt parintii filocalici spuneau ca noi nu avem numai misiunea de a ne despatimi si umple de lumina Taborica (fie pe calea martiriului, fie pe cea a misticului) ci si a reda cosmosul (termen mult mai implinit, decat catolicul - univers) imbogatit de dumnezeire, chiar personificat. In AVATAR, Eywa, este de fapt una si aceeasi cu sufletele tuturor fiintelor trecute dincolo si care raman in legatura, nu ca in gluma existentiala (Steinhardt) numita NIRVANA, SAMBALA, cand contopirea cu Marele Tot e de fapt cale inversa crestinismului, deoarece se confunda picatura, eul, cu oceanul uitarii, nemaiavand constiinta de sine. Aici, stii ca esti tu, inaintezi (nu te plictisesti de atat bine si fericire cum spun zeflemitorii flausati de azi) in desavarsire si iubire, fiind pururea cu cei dragi tie, alaturi. Interesant ca si Freud (in “Interpretarea viselor”) la un moment dat vorbeste despre o “cenzura”, care in a doua teorie despre psihic va fi botezat “supraeu”, nefiind altceva decat spirit inconstient, in masura in care incorporeaza valorile si normele cultural-fundamentale interiorizate afectiv, in special in copilarie. Fostul elev al acestuia, Jung, despartit de maestru, tocmai pentru ca existau diferente cu privire la ”psihe” si la nesexualizarea dincolo de limite a vietii, are un concept si mai aproape de adevar: “inconstientul colectiv”. Acesta se vrea ca arhetip dincolo de limita individuala, interlegat cu altele, intr-o enorma retea ce strabate timpul si spatiul si de unde ne vin trasaturile spriritului, creatoare de cultura. Deja crestinismul a depasit acest lucru in modul cel mai firesc cu putinta (“a fi ortodox inseamna a fi firesc” – Pr. Rafail), fie prin exemplul livrat voua, anterior, semnificatia aplicata a colivei si a “vesnicei pomeniri” legate si in mod vizibil prin cei care participa la nasterea leganata a celuilalt…dincolo, fie prin intreaga intelepciune a scrierilor celor din pustie, adica a avve-lor. Ca e coliva, ca e idée din AVATAR, ca e “Forta” (data pe tava stiintificilor de “midicloriane”) din Star Wars, unde si denumirile (Obi-Wan Kenobi, de la “kenobiticul” pustiului, in greaca si altele…) is perfect inspirate din Ortodoxie (George Lucas fiind un practicant!), ca e “inconstient colectiv” (Jung) sau “quarc”, 10 la puterea -14 din metru, cea mai mica particula din orice materie, care vine din….camp energetic, practic din “nimic” (fizica subcuantica ajunge dupa veacuri la aceeasi concluzie biblica, ca “totul e facut din nimic”), toate si toti suntem iterlegati si inter-responsabili. Deci moduri diferite de a privi acelasi lucru….suntem legati prin fire invizibile unul de celalalt, dincolo de ce se vede, de aceea sacrul si profanul trebuiesc reconciliate, spargand crusta subtire de ignoranta si nestiinta. De acum nu mai putem gandi dihotomic, ci unit, dar nu in confundare, ci despartit si totusi una, dupa modelul supreme al Sf. Treimi (afirmat niceeo-calcedonic: “neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespatit”). Oricat ar vrea Diabolos (tradus: “cel ce desparte”) sa ne separe… acest “adevar”, imbrobodire, stalcire…este doar himera, deoarece “distinctia – identitate” (VL. Lossky) este numai aparenta, sacrul si profanul find de fapt fatede al aceluiasi adevar unic!

Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu,

Iulian Gavriluta


P.S. “Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale” (Ps. 41, 9), cu alte cuvinte: Adancul finite personale, cheama Adancul cel dincolo de adanc, in curgerea darului, energiilor necreate ale Harului Tau!