www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 24 august 2013

A privi!

A privi!

Cu siguranta, privirea ne este cel mai de pret simt…..dar cine mai stie sa priveasca ? Multi dintre cei aproape sau din ce mai departe se uita, da rnu privesc! Cum vine una ca asta? Forte simplu! Nu trebuie sa contemplezi prea mult fiinta umana de pe o scara a lui Iacob ca sa fi atent la miscarile elicoidale ale sufletului celui de langa tine. Evident imi veti aduce argumente de genul subiectivismului sau al obiectivului incarcat de varianta adevarului pe care se zice ca-l poseda orsicine. Vedem, dar nu stim sa privim, ne uitam, dar nu privim, fixam cu ochii, formandu-se in tapetum imaginea, dar nimic nu urca mai sus de bastonase! De fapt, nu, rectific….ne e teama sa privim! Sunt sigur ca in drum spre service sau scoala, ne uitam doar la ce avem de facut, la sireturile de la pingelele de pret, luate de la solduri sau nu, la conturul barbii sau buzelor la parul de pe cap, la chei, la carduri, la facturi, la mobil, la trepte, la autobuz sau autoturism, la calculator sau altele……dar intre timp….atunci cand asta exista, uitam sa vedem frunzele copacilor, norii, sclipirile sau nu din ochile aproape-departelui. Tarkovski surprindea foarte bine privirea…..o ingheta ca un prizonier al timpului cascada (in “Oglinda”). Acolo deja se trecea in alta dimensiune, eonul curgea lin ca intr-o doina sau ca o nota sol pe care un fir de iarba o canta, cand creste. E trist, totusi sa observi fara sa stii sa privesti….dincolo de forme si culori, de aparente si schimonosiri de mers citadin. E ca si cum ai fi aflat “Comorile lui Montezuma” (Le tresors de Monthezuma), dar in acelasi timp ai fi asistat ca si cel in cauza, cel mai bun rege al mexicanilor, la aflarea si decaderea simtamintelor celor din jur. Daca m-ar fi auzit, K.G.Jung ar fi ridicat imediat doua degete si ar fi argumentat ca, “selectia pretinde directie”, deci in ce directie privim? Ce selectam…..? Nu fac un rechizitoriu, dar tare mie teama ca selectia nu exista decat in notiunile abstracte pe care constiinta noastra le manuie ca sa se scuze. Asa cum zicea George Gaylord Simpson: “Toate procesele reale decurg ireversibil…” (in “Ubiformitarianis,…Method in Geohistory and Biohistory), deci atunci cand esti centrat spre un obiect-subiect, fie inteleasa ca si o idée, te absorbi in ea sau ea te cheama sit e inghite si atunci din interior prin stare empatetica, cunosti maximal acela ce putin mai devreme era altul decat tine. Daca vreti, pentru a simplifica sa recurgem la imaginea icoanei bizantine, “fereastra” este deschiza ca in Dali de ambele parti inspre tine si dinspre tine, tzatzanii sunt simbolurile de care eul nostru interior uzeaza pentru a se orienta. Cand privesti o icoana nu stii cat te priveste ea sau cat tu….dimensiunea deja nu ami este si nici spatiu, este contopit ina patra dimensiune, vezi Einstein Albert. Anahoretii nu aveau nevoie nici macar de acest mod de a privi, deoarece ei “vedeau inainte”. Imi aduc mainte de un film excelent, pe care nu trebuie sa l ratati: “Ostrovul”, de rusi, magnific, cred ca si Dostoievschi tresare cand cineva il vede, deoarece din imagini din ce se intampla acolo poti scrie un tom. Imi e ciuda pe mine ca nimeni dintre cei cunoscuti nu se prind in hora pentru…creatie, tot Tarkovski: ”Trecutul trebuie protejat cu grija, ca o zestre nepretuita, trebuie adapat cu apa timpului fluviu, al prezentului, caci el este leaganul, este parintele, este izvorul prezentului, el zugraveste in fiecare clipa, icoana prezenta a omului. Trecutul trebuie iubit” Bineinteles gondacii recenti vor argumneta ca ce e trecut nu mai conteaza ca nu mai pote fi schimbat, etc….saracii….mintile lor se asemuiesc cu un degetar in care tu vrei sa torni o cascada de apa! Trecutul nu este decat prezent arhivat, iar viitorul este tot prezent continuu. Nimic din creatia Lui nu este static, eonul lumii care va sa fie este de fapt un prezent continuu, ca si creatia, care se recreaza mereu. In fapt nimic nu e static, dar ca asa percepem noi. “Toate dovezile omului ar incape intr-un sicriu, si a colora ar fi bine sa stea…” zice Lyall Watson in “The wather people”, si mare dreptate are! Sa ne aducem aminte ca “lumea in sine” a lui Kant nu se gaseste nicaieri, nimeni nu a vazut de asemenea mergand pe strada oamnei, ci numai persone, sau cine a zarit vreo omenire, sa mi o aduca mie sa o intreb de sanatate. Nimeni! Obiectivitatea nue ste decat in raport de subiect si deci in oarecare masura este plina de subiectiv. De fapt, tot cosmosul (prefer aceste termen celui de univers pentru ca ne releva frumuseti!)este subiectiv, este plin de personalitate,d ar nua sa cum credem noi. Si printre sensurile pe care un crestin trebuie sa le implineasca aici este sia cela de a personalize, implinii, subietiviza totul in jur. Se stie ca langa persoanele luminoase (e vorba mai ales de lumina spirituala…a zilei a 8 a , far’ de inserare!) si animalele sau natura este altfel…..! de asemenea mai exista un fel de a privi…zice se, fiecare cu adevarul sau, sunt mai multe carari care de fapt duc in acelasi loc, varf, etc. Numic mai fals! Mai multe adevaruri este egal cu nici unul! Gandirea oamenilor recenti, seamana mai mult cu chiuitorile de gang, decat cu ariile cantata de pe aripile norilor. NU exista decat pareri si un singur Adevar! Adevarul meu,a devarul tau…..risc sa reactionez ca si Tutea…partzz! Asta cand citea despre “omul autonom” a lui Kant. Adevarul nu este o categorie pe care fiecare individ, nu persoana sa o ia cum vrea el, El este si atat! Restul, cum am zis sunt idei mundane mai aproape sau mai departe, dar sigur elipsoidale. A privi, deci nu tine decat de subiectiv, de persoana, numai o persoana care e constienta ca exista ca are una numit destin…poate privi! In categoria arhetipala a timpului te poti incadra cu felul tau de a privi, cu ideile tale, cu experienta ta acumulata si impregnate de energiile necreate si de cele create. Poti misca pentru lume pentru aproapele sau departele caruta adevarului unic. Sa nu va fie teama sa priviti cerul sau inima omului, si sa nu uitati ca teama vine de fapt dintr-o legatura viciata cu divinitatea. Vorba lui Henric al VI-lea: “Dintre toate patimile, frica este cea mai blestemata!”

I.G.

11 comentarii:

Anonim spunea...

"Teama vine de fapt dintr-o legatura viciata cu divinitatea"? Sa inteleg ca cei care n-au teama au o legatura neviciata? Dar cei care n-au teama nici de D-zeu? Discutabil, nu?

Iulian Gavriluta spunea...

De ce sa ti fie teama cand stii ca ai un Dumnezeu desupra care stie totul si vegheaza totul? De El nu trebuie sa ne temem.....intelesul dat de "teama de Dumnezeu" e gresit, sa ne temem sa nu pierdem iubirea Lui sau perceptia ei pentru noi.......unde este iubire, teama nu isi are locul si daca L iubim atunci nu trebuie sa ne temem....poate doar de pierderea iubirii...atat! Dumnezeu nu pedepseste niciodata, Fiinta Lui suprabuna nu are legatura cu razbunarea, pedeapsa et...noi ne autopedepsim cand ne indepartam de El...asa cum de un foc, iarna, daca te indepartezi, ingheti... :)

Anonim spunea...

Ok! Ia intelesul tau la "teama de D-zeu", adica cei care n-au teama ca o sa piarda iubirea lui D-zeu (pentru ca nici nu cred ca El exista!). Ceea ce mi-e mie neclar: teama chiar crezi ca vine dintr-o relatie viciata cu divinitatea? Eu mai degraba cred ca se intampla sa vina din proximitatea sociala, din relatiile cu semenii, relatii catalizate de liberul arbitru al fiecaruia... si divinitatea nu cred ca se implica acolo :)

Anonim spunea...

Sau poate are... Ce stiu eu...

Iulian Gavriluta spunea...

Cand am invatat la scoala despre liberul arbiru mi se parea ca e o traznaie scornita pentru a acoperi multe altele, crescand mi am dat seama ca nu suntem deloc liberi cum scrie la cate si cum ne a inoculat in gandire, stiinta si cultura...un om liber este stapan pe destinul sau, dar noi nici ca nu legem cand sa ne nastem si unde si nici cand sa murim sau ce sa mai zic de altele gen modificarea inaltimiisau a varsteii...asadar suntem si nu suntemliberi....mi am cautat aspunsul in intelepciune, religii, filosofii, experiente paranorale...si n final a inteles:nu suntem liberi, sau avem o libertate diminuata aseenea unui rau care e liber sa curga dar are limite, prin malurile ce l strajuiesc Religia m a invatat ca nu exista liberul arbitru adicaun loc neutru intre bine si rau...l un moment dat....ci daca nu alegi binele rul te alege el, derece raul e lipsa binelui. Asadar liberul arbitru e o poveste si noi trebuie sa ne asezam a barat cu realitatea altfel ea ne va inghiti fra drept la replica....:)

Anonim spunea...

E-adevarat ca sunt elemente/caracteristici ce le dobandim la nastere indiferent de vointa noastra. Cand vine vorba insa de atitudini... ma gandesc ca intervine asa numitul liber arbitru... care nu pare sa fie altceva decat o instanta, proprie si personala, ce cantareste, judeca, alege, hotaraste, proclama, numeste, defineste, combate, argumenteaza etc pe baza unui cod valoric dobandit experiential. Altfel spus, daca iei o femeie de la tara cu frica de D-zeu, careia ii este teama sa nu piarda iubirea lui D-zeu daca ii reproseaza barbatului ca a venit tarziu de la carciuma si o masoara cu pumnii ori cu picioarele, si o compari cu o femeie de la oras care este si ea cu frica de D-zeu si al carei barbat are aceleasi atitudini capatate prin nealegerea binelui insa umblata si prin alte cercuri culturale nu numai claca, ce crezi ca am putea descoperi?!... Demnitate?!... O constiinta a propriei valori?!... Teama de barbatul beat si agresiv?!... Teama de a pierde iubirea lui D-zeu?!... Teama de ce spune lumea?! ... Teama ca nu s-ar putea descurca singura?!...Incredere in sine?!...Cat si la care din cele doua femei am gasi din aceste aspecte? Ce crezi ca ar alege una si ce crezi ca ar alege cealalta? Si care crezi ca ar avea o relatie mai putin viciata cu divinitatea?!... Oare prezenta asa numitului liber arbitru nu este pentru a ne responsabiliza pentru multe chestii care ni se intampla in viata si nu a-L face responsabil pe D-zeu de toate inactiunile noastre pozitive?! ... Nu fug de responsabilitate, asa ca imi asum frica din experienta, iubirea din credinta, dezamagirea din necunoastere samd...:)

Anonim spunea...

Ce crezi ca este iubirea, Iulian?

Anonim spunea...

Las-o balta... nu-mi mai doresc sa stiu. Oricum e altceva pentru fiecare...

Iulian Gavriluta spunea...

Nu trebuie sa fim reductivi dr nici generalisti si sa luam un model, sau un exemplu drept regula...eu cred ca faeam referire la arhetiuri, la un princpiu divin, dar, aplicat la persoana, dei nu poti circumscrie o persoana umana, deoarece e o suma de msteniri si lta de posibilitati, totusi zic se pot explica aceste exemple. eu cred caalegerilenoastre vin pe de-o parte din modele, cum ai zis si tu,culturale, ciice, genetice...etc, dar exista o instanta maipresus care ne indrma, ne "isiteste" si atunci omul, cae nu prea are timp de fine analize si de deosebiri demonologice, pica in laura care i se pare lui, tinand cont de toate cele de mai sus, mai comoda sua adecvata unei stari de spirit din acel "atunci". Relatia cu divinitatea nu se reflecta inr o decizit luata in legaura cu sotul lui si starea bahica de atunci...aici intervin mai multe elemente, bunaoara consecintele alegerii libere sua mai putin a casatoriei si urmarilor pe cae trebuie sa le experieze si sa la invete apoi lucrurile sunt mault mai comlexe de la pedagogia suferintei, pana la ate alegeri proaste pe care le face: din teama, din lipsa de sprijin,......s stii de la mine, Dumnezeu nu ne vrea lasi, tematori sau fricosi....elne vrea puternici,si alunii, puterea vine tocmai din acele experiente nefaste pe car ele a petrecut in viata..darne am departat de la subiect....:)

Iulian Gavriluta spunea...

Scuze de scris....gandrile alearga mai raid dcat buricele degetelor pe taste!

Anonim spunea...

Scuze acceptate... :) In ceea ce priveste departarea de la subiect nu crezi ca are cat de cat de-a face cu privirea mai in profunzime ..."mai sus de bastonase"?!...

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu