INCERCARI DE RECUPERARE A ISTORIEI (Intre destinele lui Horus si Cronos, sau despre Comorile lui Montezuma!)

INCERCARI DE RECUPERARE A ISTORIEI
(Intre destinele lui Horus si Cronos, sau despre Comorile lui Montezuma!)

Ca un om normal ce ma stiu, trecut oarecum prin scoli si care a tocit pragul „inteleptilor” acestui veac, nu pot sa nu observ cum incet incet se lasa o ceata deasa pe istoria romanilor, din care numai magarii se mai vad orbecaind dupa tainuri. Nu mai suntem noi orbiti, dar nici mamaligi. As fi vrut sa incep acest articol sub auspiciile recentei conferinte de comunicari stiintifice de la Brasov („Terra Dacia – Romania mileniului trei”), la care am participat; dar ulterior m-am razgandit urmarind cateva articole din ziarele de pe al noi. Cum putem fi oare asa de strambi si ingusti la minte? Cum ne putem fi oare atat de natangi si indiferenti la radacinile romanilor? Oare nu stiti ca cine se rupe de radacini se usuca si nu aduce roada? Fiecare neam este voit de Dumnezeu(aici superficialii se vor stramba si vor inchide documentul word!:), la Cincizecime s-a vorbit cumva „esperando? Sau engleza? Nu, categoric, fiecare vorbea in limbile necesare raspandirii evanghelice, atunci de ce ne ferim de arhietipurile din visele lui Dumnezeu? Cui ii e frica de neamul stravechi al romanilor(cu descendentii: daci, traco-daci, traci, traci stravechi si pretraci…)? O sa ziceti ca nu va intereseaza decat lungul nasului, sau painea de pe masa…aveti si voi dreptatile voastre, dar fara sa stii de unde vii, cine esti, incotro te indrepti, esti un zero absolut, care vine din zero absolut, adica un nimeni enorm! Painea de pe masa enormului nimeni nu adaseste, nu sporeste, nu satura ci cel mult ameteste saturand vremelnic. Minunea este aceea ca daca intrezari adevarul , pur si simplu te „recreezi”, mori tu cel vechi, pentru a renaste, oarecum un altul, cu acelasi pret cu care oricum odata al sa-l oferi. Pacatul acestor veacuri este acela ca din indiferenta si uzul exagerat de „prea zilnica paine”, uitam ca nimeni nu este de ajuns siesi. De aceea prima datorie a oricarui este aceea de a-si cunoaste nedisimulat si imediat trecutul, nu poti fauri ceva din viitor, daca nu ai temelia celor din spatele tau…altfel al cui te revendici, pentru ce si in numele caruia anume faci ce faci?
Sa stii de pilda ca esti de 34, 40, 50, 60, 70, 80, …de ani roman, prin nastere si de vreo 4578 de ani mentionat in Biblie(2572, anul cand Noe imparte fiilor lumea, respectiv lui Iafet-Magog, scitii, Tiras-tracii + 2006 = 4572); parafrazare la spusa acelui evreu care zicea ca este numai de vreo 40 de ani american si de peste 5000 de ani evreu! A doua pomenire Biblica o vedem la II Macabei, 4, 47(„Si pe Menelau….si la sciti…”, 175-161, i.d.Hs, deci 2181 ani!) Imperativ este si faptul sa stii ca esti mostenitorul unei civilizatii stravechi, minunate, fara pereche, dupa Inzi, cel mai mare, numeros si viteaz neam(Herodot). Cu mandrie sa afirmam radacinile noastre Melchisedeice(nu de la evrei, cum zice unul Tesu in „Romania Iudaica”, ci de la „preotia nnemuritoare” a personajului pomenit, care decriptat MELC=ZAMOL-xes), sa mai stim de pilda ca Tracii Ahei si Dorienii fauresc mandra Grecie si Tracii Iliri, Roma antica. Avem cu ce ne mandrii, asa-i? Daca mai punem ca latina vulgara era limba obisnuita a dacilor, nu cea culta, de cancelarie, cu „neologisme”, ci cea populara. Acolo in capitala Daciei vechi, cadranul solar de la Sarmisegetuza cel mai precis din toata lumea veche inca nu a fost descifrat in totalitate. La fel si tablitele de la Tartaria, cu scrisul cuneifosrm mai vechi ca al sumerului…hiperboreenii care au plecat de pe la noi, Tracul Enea, Cavalerii Danubieni, Henoteismul dac, etc, sunt tot atatea dovezi si radacini puternice, pe care ne putem faurii „etajele” civilizatiei recente. Tocmai pentru ca avem astfel de radacini suntem furati constant si adanc. Cum Dumnezeul dacilor nu a incaput in panteonul popoarelor cucerite, deoarece nu incapea in causul gandirii romane, asa nici acum nu se vrea a pricepe aceasta forta milenara a jertfei romanesti. Si de aici incep toate. Veritabila „scara a lui Iacob”, trebuie sa urce ratiunile romanului dornic de cunoastere, adevar si bine pentru valorile nepieritoare si de necontestat a romanismului. Am pierdut gandirea, munca in chip ritual(Granet, Eliade, Gusdorf) si facem totul doar prin prisma „cravatei renascentiste”, adica rece, distant si rational. Sa parcurgem asadar retrospectiv, istoria zbuciumata a neamului nostru, punctand doar evenimentele mai importante.
Burebista care reusise pentru prima data sa uneasca diferitele triburi geto-dacice si a carui tinut se intindea din Carpatii Padurosi pana la Muntii Haemus(Balcani) si de la Dunarea de Mijloc la Marea Neagra, litoralul pontic de la Olbia(Bug) pana la Apollonia Pontica(Sozopol, Bulgaria). Dar sfarsitul sau este violent datorita complotului sustinut de diferiti aristrocrati tribali. Mai departe, Proconsulul Macedoniei, Licinius ajutat de tradatorul local, geto dac –Roles supune pe Dapyx si Zyraxes, conducatori destoinici geto-daci. Deoarece Roma nu tolera nasterea unui alt Burebista, Domitian tine sub observatie stricta pe Decebal, regele dacilor urcat in 85 d. Hr. Ceea ce falsifica aproape toti istoricii(doar Istoria este scrisa de invingatori-cuceritori)este inaltul stadiu de civilizatie si cultura a dacilor sub Decebal din primul secol dupa Hristos. Herodot, Strabon, Dion Chrysostomos si Iordanes vorbesc in termeni mai mult decat laudativi despre inalta civilizatie daca(tablitele descoperite recent de la Tartaria care atesta scrierea cuneiforma mai veche ca cea sumeriana, ceasul solar cu cadran de la Sarmisegetuza, mai precis ca toate cele existente in lume la acea data, limba latina-vulgara vorbita de daci, etc.). Decebal, dupa lupte sangeroase accepta un armistitiu dar pregatindu-se pentru un nou atac, face o intelegere cu regele partilor, Pacorus pentru a ataca simultan….acesta, fireste tradeaza si astfel marele Decebal nu mai are de ales decat intre o moarte demna de rege si o captivitate rusinoasa. Alege prima varianta si se sinucide, scapand astfel de rusine. Anul 106 este consemnat ca anul cand romanii cuceresc Dacia. Noua cucerire era asa de importanta incat la Roma se inalta de acelasi Apollodor din Damasc Columna lui Traian cu scene de lupta din razboiul daco-roman. O alta facatura a cuceritorilor este aceea ca in Dacia nu mai erau barbati si au fost adusi dina lte parti ale imperiului(Eutropius). Alta aberatie este cea sustinuta de istoricii Eutropius, mai tarziu de J. Nouzille si altii care sustin ideea „golirii” populatiei bastinase in timpul retragerii romanilor sub Aurelian (270-275 d. Hr.). Acestia isi sustin fara acoperire aberatiile ca sa demonstreze ca oricine isi poate cere paternitatea pe aceste meleaguri(cum rusinos o face Tesu Solomovici(?!) in „Romania iudaica”, carte sponsorizata de Ministerul Educatiei si cercetarii (Culturii)…recte, pe vremea aceea, Razvan Teodorescu(atentia si ala cest personaj la cum si a schimbat numele!!!). Urmeaza o perioada mai cetoasa in istoria poporului nostru, de la 271 la 1241 odata cu mare invazie mongola. Aceasta perioada este mai cetoasa cum ziceam datorita putinelor izvoare occidentale si orientale care sa se fi referit la aceste spatiu. Invaziile repetate ale gotilor, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, pecenegilor, uzilor, cumanilor, tatarilor si ale altor triburi au gasit pe bastinasii nostrii mai putin sau mai mult pregatiti. Cert este ca asa cum au venit asa au si plecat nelasand urme semnificative in felul de a fi sau in limba stramosilor nostri. Elementele geto dacice erau prea adanc infipte in cer si pamanr ca sa fie spulberate de triburile inferioare care ne cotropeau. Desi au luptata cu Imperiul Roman(Constantin Cel Mare incheie in 332 un armistitiu cu gotii)sau cu celelalte puteri, gotii, vizigotii si ostrogotii nu s-au putut integra in familiile bastinase geto-dace. Se pastreaza izvoare din timpul domniei lui Attila(448), solia lui Priscus din Panion in care s evorbeste despre vitejia pamantenilor in fata invadatorilor. Dupa Attila vin slavii si gasesc deja pe aceste pamanturi formata o populatie bastinasa de traci romanizati numiti si protoromani. Desi trecuseera multi peste ei, isi pastrasera limba – latina – si obiceiurile, aceasta demostrand superioritate lor fata de cele ale poporelor migratoare. Ca dovada este si faptul ca dupa edictul de la Milan(313) dat de Constantin Cel mare, calugarii Ioan Cassian pleaca spre Roma si fondeaza monahismul crestin acolo, iar celalalt, Dionisie Exiguus este cel care calculeaza era crestina dupa anul nasterii lui Hristos, valabil pana astazi. Mai tarziu odat cu intrarea ungurilor in Transilvania, un anume notar al regelui Bella (se presupune a fi Bella al II lea, 1173-1196) Anonymus spune ca se gaseau cnezatele si voievodatele lui Menumorut(Bihor), Gelu(Tara Crisurilor), Glad () resedinta in Bantul sarbesc.

Va urma

P.S. multe din insuccesele acestui neam nu se datoreaza in primul rand naturii umane decazute ci tradatorilor si poate a increderii pre amari in oameni a unora dintre ai nostrii! In fine incursiunea, va continua......

I.G.
Oricine pentru altii,
Acelasi pentru cei care ma stiu!