www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

marți, 19 august 2008

Femeia intre telenovela si mantuire

Femeia intre telenovela si mantuire
“Generozitatea lui Mecena” versus “Grajdurile lui Augias”


“Aporiile lui Zenon” evidentiaza especte ale complexitatii miscarii, ale devenirii timpului si spatiului, dar si categoriile care le oglindesc. Imaginativa o femeie recenta care este stramutata intr-unul din veacurile trecute, fara posibilitatea de a se uita la telenovela ei preferata sau stramtorata de neputinta shop-ingaraiei. Chiar daca rolul ei in societate s-a colorat telenovelistic si machiavelic, ea ramane totusi creatura lui Dzeu…aduceti-va aminte ca a fost cladita dintr-o materie deosebita, adica nu ca Adam din lut, ci din coasta lui (cum spune aun poet, “…ce mai aprope de inima ca sa fie iubita si de brat sa fie aparata!”) adica din plamada deja existenta de lut insufletit. Numai o astfel de creatie putea sa creeze sa zamisleasca, la randu-i. Daca ar fi sa contemplam creatia ca pe o scara a lui Iacob, pe care se suie si coboara ratiunile, energiile necreeate, ele sunt operele cele mai reusite, nici ingerii si nici barbatul nu se poate ridica sau apropia mai mult de El, decat femeia. Si totusi….asa de sus e urcata incat ameteste si se aruca in bratele timpului nostru in cel mai perfid si abject mod.
In limba ebraica, pentru “cuvant” se foloseste “davar” care mai inseamna si lucru. Intr-adevar pastrand proportiile si coborand de pe “aripile lui Pegas”, adica de pe seminificatia generoasa a imaginatiei si insiratiei poetice, femeia devine din ce in ce mai mult si mai apasat, mai des chiar un “lucru”, inceteaza sa mai fie”cineva” si devine “ceva”. Fara a incerca o exhaustiva demonstratie despre rolul femeii in societatea larga sau cea mica-familia, nu pot sa nu ma abtin si sa zic ca lumina femeii a palit in fata kisch-ului care te izbeste in fata cand mergi pe starda. Mai mult cu aer de toapa decat de eleganta, acest frumos dar a lui Dumnezeu facut barbatului, nu ii mai este oglinda ci este scalambat pana la ridicol. Cred ca stiti si voi despre ce vrorbesc si nu are rost sa ma contraziceti prea apasat. Mamunkan, una dintre cele mai importante carti ale budismului Zen (sec.13) spune ca: ”…frazele din cuvinte facute nu exprima miscarea mintii, cel care priveste doar cuvintele este pierdut…”, adica daca stai intr-o societate matriarhala vei constata repede ca spiritual lor se va colora incet in masculin, dearece, vorba lui Vasile Voiculescu, in samanta primordiala am fost androgini.
Nimeni nu poate sa nu observe scalambarea chipului tainic al femeii prin atacarea in insasi existenta ei a modului fiintial de a fi, ganditiva la imaginea alb negru a vremurilor trecute cu acel suras, imbracaminte, gestica, etc. al femeilor si suprapuneti aceasta imagine cu grobianele “bubuline gospodine” telenoveliste si pline de coloratura si nefinete (si societatea incepe de la un misoginism exacerbat sa treca in a doua etapa de distrugere totala, la antimasculinitate. S euita Principiul….vrerea rolul, nu egalitatea draconica pana la nivelare, si nici uniformitate new-age-ista! Hristos a venit ca brabat, dar s-a nascut din femeie, din Frumoasa Maica Domnului, Fecioara Maria! Asta e rolul femeii, sa fie maica, de frumos, sa se succeada admirabil!). Unde este gestul tandru, delicatetea in vestimentatie?... nu-i!, in societate? nu-!, in gesture, cuvinte, trairi? nu-i!, si atunci te intrebi ce a mai ramas din mireasma femeii? Nimic! Nu-i adevarat? va propun urmatorul experiment, pe care eu insumi l-am facut: urcati-va intr-un autobuz-zona, adica care transporta oameni simpli, muncitori de la serviciu acasa si ascultati cu atentie ce se vorbeste,… sa vedeti, daca cumva aveti nenorocul sa va urcati intr-unul numai de femei, ce va aud urechile….incredibil! Dracul a stiut el unde sa atace, la fel si dusmanii bipezi ai frumosului (care “trebuia odata sa salveze lumea”…vezi Dostoievkhi), chiar in inima femeii, a facut-o sa-i dispara taina, delicatetea, misterul, vorba apropiata de ce a copiilor. Palma care mangia s-a transformat in pumnul care loveste si asta a devenit carta de baza a societatii de azi. Femeia de azi nu mai naste normal pentru ca ii e teama, se doreste oarecum la fel ca inainte de nastere pentru comfort sexual, nu mai alapteaza ca ii cad sanii, nu mai vrea sa fie punctual de sprijin al familiei ca de, modelele udriste blonde la suflet le da ghiers spre doctorate si supercalificari mondene. Si pedeapsa divina se arata neintarziat, ninivitenic: fertilitatea a scazut drastic, bolile specifice feminine cresc, pruncuciderile la fel ( li segadila auzul evelor contemporane cu dreptul uzurpator si tamp asupra copilului, care de fapt vine doar prin ele si nu este al lor) libidoul si el a scazut sub zero, de aici si aventurile si bateriile schimbate mai des de la vibratoarele sex-shopurilor, etc… Nu e asa? Uitati-va la preponderenta emisiunilor de la TV….”de trei ori femeie”, “femeia puternica”, “libera”, “afacerista de success, pe picioarele ei” etc….mie si sila sa le enumar…..toate astea nu fac altceva decat sa gadile un gand deja existent, acela de a fi mereu in competitie cu cel pe care i l-a dat Dumnezeu sa-i fie ajutor sau sa creasca impreuna (Atentie, porunca data protoparintilor nostrii va fi valabila cu toata moda si sclifoseala lumii: “CRESTETI SI VA INMULTITI!” – Geneza! Adica exact in ordine asta…sa cresteti impreuna si sa va inmultiti, oricare ar fi sensurile!).
Ostracizate dupa secole de dominare patriarhala, acum femeile vin cu pumnul in masa si dicteaza soarta lumii. Credeti ca nu e asa? De la legi facute intentionat spre discriminare (ca si cum o greseala se indreapta prin-alta!), la luptele feministe de azi. Imi vine sa rad cand vad ca inca barbatul modern mai crede ca e stapan pe casa, familie, copil, etc….habar nu are ca de ceva vreme el este sexul slab…nu consoarta. El este bagat pana-n gat in “butoiul lui Diogene”, adica e la limita supravietuirii! Ce gandire religioasa (Jaspers, Lacroix) sau bunul simt mundane?!….acum Xenele sau carieristele, super femeile, cu costum barbatesc care fac sex in draci si au actiuni si conturi beton sunt modelele actuale. Sa va mai zic despre snobismul cu laptopul pe masa chat-uind si inseland virtual? Este grotesc, tocmai pentru ca era frumos, super frumos. Feminismul a distrus FEMEIA, asa cum lipsa de modele autentice a distrus arhetipul masculin! Imi aduc aminte de un popa de cartier, pe care l-am rugat odata sa ma lase sa spun un cuvant la cununia unor prieteni, vazandu-l flescait si plafonat. M-a lasat si am incercat sa explic ca acel cuvant al apostolului care spune ca: “femeia sa se teama de barbat”, nu e vb despre frica de bataie….ci despre frica de a nu pierde pretuirea barbatului, atentia lui, iubirea lui pentru ea…asta e sensul tradus pe limba mintilor secularizate de azi si a celor pline de gaosenia psihologiei de doua parale de pe la Tv-uri. Davarul-realitate este “hristoidica asemanare cu isusiaticul chip” (Giovani Pappini) cu realitatea spatiu-timp (Einstein) spusa intr-un mod mai poetic. Care capsunareasa sau goblenareasa mai are timp de “timpul mantuirii”? Cum sa se imparta ea intre telenovela de dupa-masa, shoping, copil, sot, fitness? Ea vrea sa devina femeia admirata cu mapa sub brat si cardurile pline, numai are timp sa fie mama, are bona, numai are timp sa alapteze, ca are silicoane (un banc zicea ca este cel mai hidos sa vezi dupa cativa ani un schelet de femeie cu doua pungi printre coaste), nu mai are timp sa fie sotie pentru ca are cariera. Carierismul introduce caria in familie, feminismul distruge nervul maselei de minte a familiei, viitorii abuzatori sau ucigasi sunt cei care provin din asemenea familii unde rolurile sau inversat sau anihilat. Psihanaliza mai noua vorbeste despre o societate bolnava cu persoane bolnave…datorita uitarii simplitatii...de fapt sa fim sincer, toate preocuparile feministe de azi nu-s decat fatede mai sofisticate ale acelorasi pacate vechi de cand e lumea: mandria, filaftia, egoismul, tradarea, nemantuirea. Nu se mai iubeste, considera, pe cine mai mangaie un asemenea de chip schimonosit si sulemenit de propria-i desantare? Verbul “a avea” nu se intalneste pe nicaieri in Vechiul Testament, nici in ebraica moderna chiar…in greaca “echo” - a avea are mai multe intelesuri:…a fi capabil, a fi dotat cu, a putea, a numara, a face, etc…deci, “a avea” este o notiune falsa…femeia cand se are, nu inseamna nimic….are cariera, are bani, are bunuri…pfuu…nu are nimic! Simplu! Ea are doar daca da…pentru ca asa a facut-o Cel Vechi de Zile…sa aibe doar daca da…daca tine pentru sine nu are! tenorul Bocelii A.…dupa un concert extraordinar pe care l-am urmarit cu sufletul al gura a exclamat, ceea ce m-a uimit si m-a facut sa-l indragesc si mai mult (citez din memorie): “Credeam ca am o voce , dar acum imi dau seama ca vocea mea ma are pe mine”! Deci posesia este aparenta….si mai ales cand nu este in raduirile firii. “Gastele de pe Capitoliu”, adica episodul istoric in masura sa explice favorurile destinului este asteptat, la fel si mama, sotia, iubita….sa redevina ceea ce este si sa lase strasurile si nonvalorile afisate pe la colturi si mahalele de internauti sau telenovele ieftine. Intre telenovela si mantuire femeia de azi se zbuciuma si asteapta mana intinsa a barbatului!

Oricine pentru altii,
Acelasi, pentru cei care nu ma stiu,

IULIAN GAVRILUTA

Un comentariu:

Celestine spunea...

Trimiterea spre conotatia religioasa, face apologia ta sa ia o lumina care umbreste aspectul clar sisimplu' a ceea ce este pana la urma "femeia"!

O sa scriu si eu un editorial despre asta. Pentru mien barbat sau femeie e tot una, doar ca rolurile imbracate de acestia difera intr-un sistem clar vizat spre patriarhat.
Femeia nu mai stie sa fie femeie - Barbatul nu mai stie ca se naste din ea si asta despica lumea in doua segmente aparent antagonice: "Ce iashte din femeie, tot femeie moare" spunea cineva.

Fara dar si poate femeia a devenit o umbra fara miez intr-o lume in care barbatul nici pentru perpetuare nu-si mai duce rolul la bun sfarsit.
Intr-o lume impotenta si aplatizata de milenare prejudicii aduse sexului slab, ma tem ca oricwt am scrie despre femeie, n-ar duce la o finalitate.
Oricum interesanta optica ta, si iti multumesc pentru vizita!
Ne mai citim.

Namaste

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu