Editorial...unire

Editorial

Iulian Gavriluţă

“ Ne împărtăşim de Lumină

în măsura în care noi o dăruim sau altfel spus: lumina nu coboară decât dacă este răsfrântă de ochii curaţi ai

Oamenilor! Deci trebuie să ne

înomenim şi apoi să cutezăm spre îndumnezeire!”

Totul este minune! Între atâţia zugravi şi lămpişti ai cuvântului îmi fac loc şi eu pentru a-mi spune gândurile, sper să nu ofensez sau să par obraznic - mulţi vă întrebaţi: De unde a mai apărut şi ăsta? Vă las să dibuiţi...dar ce aş mai putea să spun şi eu, acum când s-a spus tot ce mai era de spus...fără “strepeziciunea literatului” sau a dogmaticului cu sprâncene stufoase şi albe, ci doar cu o inimă arzândă, vreau să vă mărturisesc neliniştile mele, de două ori părinte (atât de preot cât şi de tată) şi de român. Nu pot să vă menajez, dragii mei, într-o ţară numai de...menajere (sau de căpşunari năimiţi), consider că mai bine-i să vedem unde-i buba şi s-o vindecăm, decât să ne prefacem că nu avem nici una. Aceasta-i treabă serioasă, nu gheşeft mărunt, de aceea iertaţi-mă pentru faptul că nu-s decât un “biet demodat”, pentru că vă spun adevărul, pe care voi nu vreţi să-l recunoaşteţi - SUNTEM PE MARGINEA PRAPASTIEI! Noi care ne zicem de...”dreapta” nu suntem decât o palidă “şuşotire”, păi ce, suntem altfel dragilor? Mă uit în jur...şi ce văd...numai organizaţii şi facsimile de...”dreapta”, multe “senate”, mulţi şefi, şi mai mulţe dizidenţe, pe vârste, regiuni, fiecare cu...steagul, emblema, partidul, programul, revista, culoarea şi altele asemenea ale lor...unde mai e dreapta domnilor? NU-I! BĂGAŢI-VĂ MINŢILE ÎN CAP ODATĂ ŞI VĂ ÎNŢELEPŢIŢI, dragii mei de...”dreapta”, până nu-i târziu...şi c-am este!Lăsaţi “şefiile” fraţilor şi puneţi umărul la muncă. Dacă s-ar scula vitejii acestui neam care au murit pentru noi toţi ce ar zice? Vă spun eu, că voi bateţi câmpii...: V-AR DA PE TOŢI AFARĂ DIN...DREAPTA! Sunt cu “duh rău”, critic? Fie cum ziceţi voi, sistematici ai nimicului, dar veţi da socoteală odată de asta. “Ia uite-te la el, cine se crede, vreun- providenţial?” - îmi veţi urla pe la colţuri de ziare - că în faţă nu aveţi bărbăţia să o faceţi! Păi ce, nu-i aşa? Cei din diaspora, care se-ntorc cu faţa la România, ca la o mamă, aşteptând mântuirea, vor arunca primii cu piatra în mine...: “Noi care aşteptăm salvarea din ţară, ne prezinţi astfel patria, fără scăpare...nu ţi-e ruşine?” Eu nu umblu cu jumătăţi de adevăruri, chiar dacă voi fi incomod pentru unii...şi “periculos” pentru alţii...vă spun, “verde în faţă” fraţilor: RENUNŢAŢI LA LUPTELE ŞI BÂRFELE INTERNE, RENUNŢAŢI LA “ŞEFII”, RENUNŢAŢI LA ORGOLII, HAIDE-ŢI SĂ DEVENIM O FORŢĂ PRIN UNIREA NOASTRĂ!SĂ SALVĂM CE MAI ESTE DE SALVAT...! Bătrânilor, dragilor martiri, nu alungaţi tinerii meritorii de lângă voi, avem nevoie de experienţa acumulată de voi! Tinerilor, renunţaţi la orgolii şi lupte între voi, faceţi fără să vă daţi seama-jocul duşmanului cauzei naţionale, renunţaţi la dezgust, alegeţi implicarea, nu v-aţi străduit până la sânge, nu ziceţi că nu se poate, încercaţi încă o dată, şi încă o dată...! Noi vom fi următorii continuatori, nu dispreţuiţi bătrânii, avem nevoie unii de alţii!(”cine este împotriva unirii este împotriva biruinţei...!” - spunea odinioară Căpitanul nostru) Să arătăm că puterea dreptei nu a murit, pe cei care nu-nţeleg, să-i răbdăm, să ne rugăm pentru ei!Dezbinatorul (diabolos - “cel ce dezbină”) văzând că nu poate nimici această Mişcare de trezire naţională şi creştină, a creat iluzia unor mai multe Căi - Mişcări...să revenim la puterea unităţii! Să nu uităm: putem demasca înşelătoria, căci diavolul nu este nicidecum creator, ci jalnic imitator, şi pe deasupra şi strâmb.

Cer prea mult? Acum nu vă mai cred...să dovedim, măcar la sărbătorile mucenicilor celor noi, ai închisorilor că suntem uniţi în acţiune, fără afronduri, izolaţii şi individualisme.

Strigătul meu este în van...? Se prea poate...cu amărăciune constat: “vrem noi, dar încă nu vrea Dumnezeu, este încă timpul cernerii...timpul nu s-a copt pentru unire...!” Oare chiar aşa să fie? Vom vedea!

I.G.